1739.Ei nu te acceptă pe tine nici tu pe ei, EL știe

   Neputința e prima constatare, cînd te afli în fața părăsiților și pedepsiților. Ca și-n fața celor fără Dumezeu și cu necuratul strămort în priviri. Într-adevăr cînd îL afli cu adevărat, ți-i greu să mai crezi că sînt așa nedrepți pe Pămîntul SĂU. Și cum ei nu te acceptă pe tine nici tu pe ei, doar EL știe ce-i de făcut.
   Se știe că oamenii de știință și-L explică mai altfel decît nedrepții lumii, dar tot n-o rup cu fărădelegea. Pentru că nedrepții nu și-L explică nici într-un fel ci-L neagă, dosindu-L după necurații lor. Și imorali și înrăiți merită ce le face EL, părăsirea și suferințe cu moartea corolar.
   EL nu ne va rezolva problemele noastre, dar ne va ajuta în chestiunile esențiale să le pricepem. Dar e nevoie să ne lăsăm de nedreptate și îndreptați să-I recunoaștem calea unică. Baza vieții să se întoarcă în lume pe ușa din față și s-o primim a ne fi temelia existenței pe Pămînt.
   E nevoie uneori contrar tuturor uzanțelor, să fii tu contra tuturora, dacă EL asta vrea. Te va susține și ei vor pierde, că-L reprezinți și nu-i de împotrivit LUI niciodată. EL e Creatorul lumii umane și a toate cele și-I Dumnezeu, ori ați căpiat și nu mai știți unde sînteți și cu cine aveți de-a face?
   Dezmeticiți-vă că vă șade mai bine și cu șanse mai bune la viață, voi și familia voastră.  Adevărat gîndirea omenească e deosebită, diversă, dar nu se poate pune cu CEL ce-o creat-o. Ori e tîmpă și atunci se opresc demersurile, că nu-i cu cine discuta, pînă la redeschiderea căilor corecte de comunicare de SUS în jos. Și nu invers, că n-o făcut oul găina.

1738.Doar în relațiile cu EL te bucuri de imunitate

   Interesant, doar în relațiile cu EL te bucuri de imunitate în ceea ce privesc părăsirile și suferințele. Dar furînd multe din cele din panoplia SA, nedrepții cred că-s imuni și ei dar suferă pe capete și mor grăbiți de nedreptatea lor. Pînă cînd nu se va face ordine în lume, nedreptatea nu va avea zile bune cu EL.
   Și nedrepții ar trebui și ei să-și proclame neadevărul lor, în mod solemn. Că-i un necurat de strămort, ce nu-i apără de părăsirea Divină și suferă corecții. Dar încă nu se lasă că încă nu-i timpul, EL își pregătește cu migală și vasele pentru distrugere. Urmînd poate ceea ce înseamnă noua eră cu EL împreună, a o afla.
   Nu ne va lăsa EL de izbeliște pe toți și ne va îndruma cum trebuie să fim la timp.Și îndreptarea nu-i chiar ușoară și-i nevoie preocupare fermă și voință.
   Și de un timp se simte că și natura participă la un freamăt ce numai unii îl simt că-i pregătitor a ceva. Numai nedreptate nu simte nimica, nesimțită tot plătește împreună cu ce-i cei racolează. Naivii și gură-cască îngroașă rîndurile celor părăsiți de EL, că nu se îndreaptă. Și intră în malaxorul distrugerilor de vieți greșit urmate în nedreptatea lumii.
   Cînd nu reușim să ne înfrînăm singuri, dăm vina pe cîte închipuiri deșarte. E bine să ne mobilizăm, cum putem cum nu putem și să răzbim cu curaj și încăpăținare. Și să ne revenim a fi drepți în fața SA, chiar de nu știm multe despre EL. Moralizîndu-ne și cu bine între noi cît vom mai trăi.
   Și între timp să ne informăm bine despre EL. Și să nu ne luăm după nedrepți ci să ne abținem a intra în cîrdășie cu ei. Pentru a nu-I greși din nou, că un timp de pauză și întărire pe propriile picioare e nevoie. De înnoirea încrederii în noi înșine.

1737.Va reveni unde îI E locul, după așa secetă Divină

   Cînd va fi să fie știut EL în lume cum trebuie, nu va conta de ești cunoscut de al SĂU ori ba. De transmiți corect  cuvîntul SĂ, să fie primit și urmat, că-i timpul. Ce încă nu sîntem nici acuma conștienți că vine și ne vom îndrepta între oameni și-n fața SA.
   EL își alege pe cei ce-i vrea alăturea, dintre toți, după criterii ce nouă ne scapă. Secretul îI aparține în întregime, pînă unul se destăinuie și calea de urmat și-o află în timp. De cel ce se învrednicește a o urma, cum îi este indicația de SUS.
   Așa ni-i dat a fi, nu putem fi fără a ne închina, mai repede ori mai tîrziu. În viață îL căutăm și de foarte mult timp oferta hîdă ne obligă la necunoașterea SA, ci a necuratului. Ce-i peste tot spînzurat, îl tolerează CEL de SUS, să știe lumea că-i falsă închipuire. Și cei ce-o urmează vor suferi și muri, ratînd înțelegerea existenței pe Pămînt.
   Și încet lumea se va lămuri ce-i cu nedreptatea asta în lume și-o va lăsa de izbeliște. Și EL va reveni unde îI E locul, în spiritul nostru permanent, după așa secetă Divină.
   Cînd nedreptatea nu va mai fi sus, auto-cocoțată, nu va mai avea mijloacele actuale. Și va dispărea doar în muzee o vom privi neputința noastră hîdă. Ce ne-o pricinuit atîta suferință și atîtea pierderi de vieți omenești, degeaba.
   Tirania nedreptății fără EL, are încă sprijinul inconștient al maselor. Și ca orice cădere e și aceasta cînd creditul va dori de SUS să-l suspende. Și dispariția va fi totală și vertiginoasă.

1736.Înlocuindu-L pe Dumnezeu, plătesc la greu

   Ne putem afla o existență pașnică fără ca EL să fie ignorat, ci știut și noi comportîndu-ne cu bun-simț și dreptate între oameni. Spre deosebire de mulți nedrepți ce se încumetă să-L înfrunte, crezînd în necuratu acela și clica sa. Ne curat că-i mort străvechi și doar de nedrepți înlocuindu-L pe Dumnezeu și plătesc la greu de demult și azi la fel.
   Fără încetare după o perioadă de acalmie specifică multora ce EL îi mai creditează. Încep părăsirile și nevoile și grabnică moarte, ratîndu-și viața ei și familiile lor. Cînd asemenea nedreptăți către EL sînt mai de ne suportat SUS, nevoile lovesc in corpore în nedrepții LUI, părăsiți.
   Unii mai răzleți îL cred și respectă și cînd reușesc și îndreptați să fie între oameni. Îs desăvîrșiți și-și duc o existență la alți parametri necunoscuți mulțimilor. De vor de a fi cunoscuți și de exemplu viu al felului cum trebuie să fim în fața SA și a lumii. Nu-i tare greu și e de urmat de vă încumetați a lupta cu nedreptatea încă și din alții. E o semețire în văzul lumii de ce-i în stare omul cînd îL urmează, nu numai în spiritualitate.
   Și îndreptarea nu presupune decît înfrînarea pentru început de la fapte și vorbe nedrepte. Și ulterior, hăt, cînd te simți mai în stare și de mai multe bune, să-ncepi și-n gînduri să-ți faci curat.
   Și e totuși de evidențiat ceva, de-I promiți LUI că te îndrepți în orice domeniu de nedreptate. Trebuie să treci la fapte, pe EL trebuie să-L faci cel mai puțin să te aștepte. Primînd în fața tuturor treburilor tale, ca să-ți fie bine.

1735.Preocupăm de temele ce ne stau în față cu EL

   Nu ne împăcăm cu faptul că răul și binele nu-s probleme în lume, că-s de sorginte Divină. Și noi nu le putem descifra, ci de luat ca atare. De bine să ne preocupăm mereu a-l înfăptui, iar de rău niciodată. Să ne preocupăm de temele ce ne stau în față prin cei mai destoinici dintre noi. Dar să nu igorăm îndreptarea firească și aflarea LUI, cum e corect de știut pentru toată lumea.
   Că de mult tare nu-I în lume perceput corect și avem părăsiri mereu și necazuri permanent. Lipsa de informație corectă asupra SA e principala cauză a necazurilor noastre. Că de foarte mult timp o fost eclipsat de minciuni și lăsată lumea fără alternativa SA corectă. Care în timp ne-ar fi dezmeticit și-n final acuma nu-I mai greșeam. Și nu mai era silit să ne tot părăsească și să ne pedepsească nevoile.
   Nu-i sfîrșitul lumii nicicînd, după cum cred nedrepții SĂI și ai noștri. Ci o vom mai duce-o un timp încă necunoscut, că nu ne vedem de ceea ce ne-o cerut. Și să fim astfel cum ne vrea și să începem aflarea noi căi de urmat.
   EL ne-o dat posibilitate să ne sălbăticim față de calea SA corectă și-i cam timpul revenirii. Incertitudinea e o cale ce-o aflăm mai demult și plătim oalele sparte. Și minte nu căpătăm ci-o tot ducem la întîmplare, ni se pare, dar e o pauză de gîndire nefolosită încă.
   EL ne mai creditează un timp, să vadă ce mai putem face și cît de tare ne putem îndepărta de EL. Ne încearcă și vom vedea reacția SA pe ansamblul lumii. Că-n particular și pe unele societăți plătim în părăsire fiind. E pretutindeni și nu-L sesizăm, se ferește că nu-L merităm. Trebuie să-I dovedim cîți putem buna-credință.

1734.De-și revin îndreptîndu-se, încetează necazul

   O fi lumea mai cu haz cînd îI greșește, dar cu ce folos, c-o părăsește. Și-i piere hazul  în necazuri și dispariții grăbite, tocmai de nedreptatea generalizată. Doar să faci haz de necaz, cum e la noi în popor cînd dăm de greu, constrînși fiind.
   Ne fiind cum ni se cere de SUS, simțim într-adevăr că viața e fragilă, ușor de sfărîmat. Pierzînd controlul ei, devenind inumană ție nedreptule, în fața SA și a oamenilor.
   Cînd reușești să te ții cum trebuie și te alături LUI, într-o viață ce nu se compară cu a celorlanți. E o realizare de care doar un fraier, s-ar lăsa. Nici nu prea mai poți.
   Tăgăduindu-L ne renegăm pe noi înșine, asta fac nedrepții lumii de mult tare și plătesc. Și nici azi nu li-i mintea cum trebuie, suferind.
   Ceea ce ni se întîmplă cînd ne părăsește și ne calcă necazurile și plătim. Majoritatea nu știu de ce, crezînd că-i ceva firesc, ce li se întîmplă fiecăruia. Aiureli, numai cei părăsiși de EL, că nu-s cum trebuie, după un timp de așteptări din partea SA. Să vadă de se îndreaptă ori ba și de nu, au probleme grave, din ce în ce. Și de-și revin, îndreptîndu-se, pe loc încetează suferința, necazul.
    Poți fi cult și învățat, nu-i totul trebuie să fii și om de omenie, ca să reușești în viață normal. Și fără morală nu-i libertate și invers într-o societate oarecare. La fel și dreptul e respectat în societatea morală. Și să lupți aprig într-o societate nedreaptă ca să te menții corect.
   Că de regulă nedrepții îs cu ochii pe cei cumsecade și muncitori, lăsîndu-i de izbeliște pe trîntori, să profite.

1733.A nu ne molipsi din nou de fărădelegea socială

   Viața e sărbătoare, nu-i mulțumește pe toți, dar cine-i vinovat că-s nefericiți? Să caute să și-o îmbunătățească, cu toate că majoritatea necunoscutelor rămîn. Și să nu ne fie ciudă că îndreptîndu-ne nu ni-i chiar ușor, și ceilalți nu știu nimic. Nu se preocupă, încă că nu le-o venit timpul, ori cine știe ce traseu au.
   Să nu ne preocupe decît îndreptarea noastră, că-i grea și așa, izolîndu-ne de nedrepții ordinari. Pentru a nu ne molipsi din nou de fărădelegea societății, rupînd punțile ce se mai pot forma cu strîmbătatea. Să nu mai colaborăm defel cu canaliile și șmecherii incurabili.
   Că respectînd legalitatea lumii ce nu-L cuprinde, nu vom fi cum se cere. Și oricînd părăsiți putem plăti și a ne rata viața, neînțelegînd-o defel.
   Și pe acei pe care se bazează într-o devenire mai acătării spre un ceva în dezvoltare. EL îi mai, pe lîngă îndrumarea curentă îi și mai ateționează și chiar altoiește. Cînd nu-și pricep menirea dată s-o înfăptuiască în spiritualitate și-ntre oameni. Cu toate că-s conștienți parțial de ce li se întîmplă, mai mult ca alții, tot nu-L mulțumesc deplin, îs pe teren minat ce nu-L știe.
   Nu-i adevărat că bucuria îL îndepărtează de noi și suferința îL apropie. E indiferent într-o oarecare măsură, contînd să fim cum ne dorește. Și atunci altă viață avem și necazurile nu-s, realizîndu-ne mai altfel ca restul. E o apropiere  de EL, ce ceilalți n-o știu și nici nu-i preocupă, ești singur cuc în calea aflată.
   Majoritatea-s preocupați de nedreptatea lumii, egoiști și fără bine și morală. Închizîndu-se în ei, pierind încet și sigur în fiecare zi, ne lăsînd o urmă demnă, ci urîtă și de ne urmat. Dar cine să vadă adevărul și frumusețea că-i și printre noi fără a i se da importanță.

1732.Respectăm libertatea celuilant și a naturii

   Ne știindu-L corespunzător, nici nu ne lasă să cunoaștem multe, ne împiedică. Că-s realizările LUI, ca și pe noi înșine, realizare tot a LUI, dar nu merităm încă. Consideră EL, să-L știm în întregime ori încă mari părți din EL să rămîe necunoscute. Pînă ne vom învrednici a-L afla corect și îndreptați între noi oamenii și nu numai.
   Și ce-i îndreptarea mult dorită decît să respectăm fiecare din noi libertatea celuilalt de lîngă noi. Și a naturii Pămîntului și nu numai. Comportîndu-ne cu bun-simț, ce-i cunoscut de cînd lumea și mereu actualizat.
   EL răspunde de noi vii de pe Pămîntul SĂU în fața CER-ului și are îndatoriri față de noi în cunoaștere și îndreptare. Nu se va lăsa pînă nu-L vom urma cumsecade fiind și să-L știm bine.
   Nedrepții așa-s de neatenți că nu-și dau seama de neființa lor, care-i urmărește și le provoacă teamă. Le-o dat-o EL că nu-L ascultă și nici nu-L știu deloc, înlocuindu-L c-o nevoie hîdă. Pe EL, Dumnezeu, Unicul din CER ce-L mai știm că EL dorește să fie Știut. Nu sîntem cine știe ce informați despre EL, că nu se vrea asta încă a se ști pe Pămînt.
   Ne tot avîntăm credem în înalturi, dar nu-i decît aparent, că EL nu ne permite, întîi să-L mulțumim cum ne cere. Și după aceea vom realiza că totul e posibil în condițiile LUI, ce acuma nu le întrezărim încă. Că e nevoie de ținut cont de realitatea lumii, dar de EL de ce nu se spune nimica. De ce-L ignorați ca să-I plătiți polițele datoriilor nedrepte.
   E foarte ascunsă viața nouă, că nu-L știm cum vrea să fie știut și încă rabdă.

1731.O vom afla și coordona viața după ea

   Deci împrejurările oricare ar fi îs scuze pentru cei ce nu vor să se implice în viață. Împotrivirea condițiilor existenței, la o trăire îs curente, firești, fiecare le simțim. Nu ne cade din pod nimic ci trebuie muncă, seriozitate cu bun-simț și utili să fim. Și toți avem de SUS o cale de urmat, nu ne putem eschiva, orice am face. Ne va urmări pînă o vom afla și ști a o urma întocmai.
   Rezolvînd acea parte din chemarea dată nouă încă de la Facere, de credem ori nu. Că uni-i zic destin, hazard ori cum doresc, nu contează, o vom afla și ne vom coordona viața după ea.
   Să amintim aici și de nedrepții lumii care în istorie au plătit groaznic cu sînge, cutezanța de a I se împotrivi. E plin trecutul cu astfel de tragedii umane fără urmări de îndrepare. Și azi actualii nedrepți tot așa procedează împotrivindu-se Divinității Adevărate.
   Și îmbrățișînd necurata închipuire, hoitul, scheletele de morții de pretutindeni. Și colac peste pupăză îs și imorali și înrăiți și fără EL în continuare, fudui de așa prostie în trăire. Și plătesc amarnic și dispar pe capete în neștirea adevărului. Baza vieții ne fiind în lume de mult tare și nici nu se omoară s-o afle nimeni.
   Bineînțeles nedrepții își caină urmările neroziilor lor, disparițiile și toate distrugerile. Ne pricepînd nimic din lumea asta, că fără EL nu-i nimic posibil.
   Se zice și ceva adevăr e, că EL ne-o dat spiritul și gîndirea și de asta nu ne înțelegem pe noi înșine. Dar nu din asta îL ignoră și nici îndreptarea n-o urmăm cum ne pretinde EL.

1730.Nu importă de vrei ori nu, EL te-o apreciat

   E adevărat cînd ți se comunică, și simți că EL te caută și vrei să-I răspunzi. Nu contează în ce situație ești, trebuie să cauți a fi pe recepție și să afli ce-i de făcut. În continuare se poate ca situația ta să o ia pe o nouă cale ce n-o știai poate deloc. O afli în concordanță cu EL, ori nu, depinde de mulți factori, ce în timp decid.
   Deci nu importă de vrei ori nu, EL te-o apreciat capabil că ești în stare să-I fii alături. Și trebuie mort-copt să cauți calea, te îndrumă, doar să vrei. Cine ar refuza o așa ofertă. Că sînt destule nedrepte și false ce vă tot înhață la greu, treaba voastră, că plătiți! Nesocotindu-L vă părăsește într-un timp și o încurcați electric, voi și ai voștri. Vai de voi nechibzuiților!
   Și mai e ceva cînd ți se cere să faci ceva, de care depind multe vieți și chiar teritorii întregi. Continente și alți mulții în viitor, nu-i cale de întors și te ajută chiar în neștire. Dar în timp te prinzi de invincibilitatea ta și mîndru duci tema mai departe. Ți se și termină cauza și e bine să știi, că de nu o poți sfecli cînd ți-i lumea mai dragă.
   De ții legătura ce EL necondiționată de alții și chiar de tine care trebuiești foarte bine informat să cauți a fi. Nu-i ușor dar în timp de vrei te dai pe brazdă, cred. Și-n fața SA contează doar reușitele și îndeplinirea unor cerințe date. Așa că învățătură de minte și interes chiar și la greu, că nu-i cale asfaltată ci virgină.
    Și reamintesc nedrepților să-și vină la minte : că EL e Singurul din CER ce răspunde de noi vii de pe Pămînt. Și fiul SĂU, Satana la fel ca ceilalți fii îL slujește încă fără tăgadă, nu ca neobrăzații de ei.

1729.Nu prea mi-o ieșit acea întîlnire cu EL

   Întrucît se vor împlini curînd șase ani de cînd EL o catadicsit să-mi intre-n viață. Voi relua povestirea etapelor existenței unei relații a mele cu EL. Unele au mai fost cred, nu o dată amintite. Astfel acum cca. șapte ani am intervenit la EL, cred prin Sf. Ilie, să-mi ajute un apropiat. Că era pe ducă și m-o ajutat, salvîndu-l într-o oarecare măsură.
   Într-o oarecare măsură, că recent am aflat că de aveam minte, informația necesară. Atunci și continuam cu demersurile către EL, apropiatul putea fi în viață azi. Dar atunci, un neinițiat în ale spiritualității, cel mult liber cugetător. Am abandonat începutul unei relații, bucuros că m-am achitat de ceva ce habar nu aveam ce.
   Și nici apropiatul nu era în domeniu, necredincios absolut, nici nu vroia să audă. Așa că s-o dus ulterior, nu am înțeles încăpăținarea de a nu mai dori viața, cum ar fi normal. Dar știu azi, EL se satură de noi și ne induce neputința de a fi cum trebuie. Deci noi și apropiații ne împăcăm cu ideia  pedepsei finale și o merlim.
   După un an și ceva de la acel episod dramatic, EL m-o abordat într-o dimineață devreme. O entitate, ce știam că-I EL, îmi cerea să-I zic Tatăl nostru, nu prea mi-o ieșit acea întîlnire cu EL. Rugăciunea respectivă, din copilărie n-o mai exersasem, deci am bîiguit eu ceva. Toată ziua s-o ținut de capul meu să-I zic Tatăl nostru, cred că l-am repetat, așa trunchiat de foarte multe ori.
   Trăiam o nedumerire euforică, în cîteva zile, m-am pus la punct cu rugăciunea, și I-o recitam cît mai bine. Da, recitam, că încă minte ioc, nu-mi venea la socoteală ce și cum. Respect într-o oarecare măsură, ulterior m-am dumirit din ce în ce mai tare, azi îs cum îs. Dar mai am încă pași, doar EL știe ce și cum vine treaba.

1728.Inconștiența e la putere în lume și nu-s șanse

   În nedreptate uneori trăind, că nu ai ce face, asta-i viața uneori te încearcă. Aprigă și urîtă probă, dar să te abții, surd și orb, nesimțit și neimplicat în fărădelegea generală. Fără colaborare ci sfideaz-o cît mai mult și cum ți se iveșe scăparea, tunde-o! În largul libertății depline unde poți fi corect și adevărat în fapte și vorbe și să-L știi corect.
   Să ne avîntăm în viață crezînd că nu avem nevoie de EL, e aiureală curată. Nu ne dă accesul la cunoștințe și deja sîntem în urmă și încăpăținați. Înrăiți și nedrepți între noi oamenii, plătim și nu ne vine a crede ce simplu ar fi să ne coalizăm a ne îndrepta. Și să-L știm și îndreptați, că nu-i un capăt de țară. Dar nu ne dăm seama încă.
   Nu numai că nu-L știm dar nu-I dăm nici o șansă în preajma noastră, ne ținînd cont de EL. Că-I undeva, ne încăpăținăm cu capu înainte și ne dărîmăm șansele. Și-L nedumerim : ce naivi sîntem și auto-neștiutori, înăcriți în nedreptatea lumii.
   Și EL totuși are speranțe în noi, că ne vom reveni la o adică, cînd va fi. Chiar de nedrepții în prostia lor tîmpă, nu-și revin la EL și continuă fărădelegea încă. Și mai mult nici îndreptați în societate nu-s. Chiar de suferă și dispar grăbiți fără să știe de ce. Inconștiența e la putere încă în lume și nu-s șanse de dezmeticire  prea curînd.

1727.Fără curaj nici o calitate umană nu-i cum trebuie

   Dintre foștii conducători români despre Antonescu, de bine, a scăpat de la moarte. Împotrivindu-se lui Hitler chiar la Berchtesgaden, dîrz și corect, cîteva sute de mii de evrei. Cu ce folos, recent actualii evrei au ținut cu tot dinadinsul, chiar la noi în țară, neobrăzații! Și nerecunoscătorii să-l mazilească din onorurile ce i se cuveneau. Și nedrepții noștri proști, conducători lingăi, s-au conformat. Rușine!
   Și tineretul în general e avîntat și dornic de înfăptuirea dreptății, chiar cu multe riscuri. Ce și le asumă fără tăgadă, ne ținînd nici la viață cu așa strașnică voință ca mai vîrstnicii. Nu-s ranchiunoși și cu prejudecăți ce te trag îndărăt de la multe de bine fapte. Ce-s de obicei riscante, dat fără curaj nici o calitate umană nu-i cum trebuie.
   Și nu-i corect, că mai bine mori decît să apuci a fi îngreunat în zile de fărădelegi asumate. SUS totul se știe, nimic nu scapă judecății imediate și calculului de ce ți se cuvine ori ba. Cu urmări pe măsură, ce le simți, condiția e să fii simțit și chiar de mai greșești să-ți revii. Și ferm și clar cu păreri de rău să cauți îndreptarea și chiar de n-o găsești. Nu-i bai, dar să dai dovadă că nu te lași nici cînd.
    E normal și cu trecerea anilor să nu-ți piară firea dreaptă, cu bun simț și curaj. Că nu-i mereu la îndemînă, se poate, dar să nu te lași călcat ci să fii cum se cere. Îndărătnic în bine și util și altora de se poate și să-L știi corect, că-I Singurul din CER ce ne are în grijă pe noi vii de pe aci.

1726.Faptele bune răsplătite pe Pămînt și în CER

  Cînd facem faptele bune, ar fi de dori mereu să le facem toate bune. E să credem în ele că-s cu priință, folositoare și potrivite cînd le facem și la timpul necesar. Deci cu credință că-s necesare și nu-s de pomană, nefolositoare nimănui. Faptele bune, constructive îs mereu căutate și răsplătite pe Pămînt și în CER.
   Și de ne învrednicim și putem ar fi de dorit să nu așteptăm plată, nici mulțumire  ci să ne vedem de drum. Că-i un drum bun și cu priință, întorcîndu-ni-se binele la o adică, de vă mirați. Dar trebuie avut încredere mereu și niciodată nu vă va fi dezamăgire ci mulțumire și înălțare.
   Că EL are grijă de toate cele și nu lasă nimic la întîmplare, doar să avem încredere în EL mereu. Și nu ne va dezamăgi, doar să ținem aproape, cît mai aproape. Făcînd ce ne cere, căutînd să-L înțelegem și de nu să ne informăm, că le primim. Nu sîntem lăsați de izbeliște de corespundem, nu-i simplu dar se poate. Cu unele amendamente omenești, pe care le acceptă, veți vedea.
   Să nu întindem prea mult coarda și relația poate merge mult și bine de vreți și EL bine înțeles.
   În istoria poporului SĂU de atunci, sînt și extreme, ce azi sînt neînțelese de nedrepți. Cum de exemplu Ezdra o îndeplinit o cerință a SA atunci, îndreptînd lucrurile nedrepte LUI. Planului SĂU cu acel popor, ce-n timp tot o eșuat pînă azi lamentabil. Dar și azi nu-L înțeleg și li se pare că EL greșește și nu ei că-s pe coclaurile lumești. Înstrăinați vizibil de EL și cerințele SALE.

1725.Ni se întorc exact greșelile contra noastră

   În cadrul nedreptăților de care sîntem capabili e și neputința de a ierta. Și cel mai neiertători sîntem față de cei cărora în timp le-am greșit. Și unii și mai și îs porniți a nu se ierta pe sine, cînd își greșesc, porniți fiind în direcția greșită și-o fac de oaie. Dîndu-și seama de trăsnaie în loc s-o dreagă cît pot mai repede, împăcîndu-se. Se inervează pe ei însăși și cu îndărătnică neputință greu le vine a îndrepta nevoia.
   EL ne iartă nenumărate greșeli și-I Îndelungrăbdător, doar cînd întrecem măsura. Se mai pune pe luarea măsurilor de îndreptare a noastră și are destule la îndemînă. Lăsîndu-ne să ne oglindim cu faptele rele cu tot în cîte împrejurări ce ne dau de gîndit. Și de sîntem cît de cît corecți, ne revenim la gînduri și fapte pe măsură.
   De asemenea ni se întorc exact greșelile contra noastră de ne mirăm de așa contra potiveală. Și înghițim gălușca, reparîndu-ne singuri stricăciunile auto-pricinuite. Dar de puține ori se întîmplă așa, că de cele mai multe ori alții o pățesc de pe urma noastră. Și nici gînd de îndrepare și SUS se notează tot și se mai și iartă, nu ca noi.
   Răi se zice că-s descurcăreți, or fi dar nu răzbătători, nu le convine străduința bună și constructivă. Nu-s deștepți, majoritatea-s josnici și mîrșavi în de toate cele. În privința deșteptăciunii EL o împărțit-o între buni și răi.
   În cadrul faptelor bune cînd ni se întîmplă să întîlnim și bătrîni și neajutorați. Să le sărim în ajutor, făcîndu-le bine cît putem și ne lasă inima, să nu fim zgîrciți. Că ni se întoarce cînd nici nu te aștepți. Dar cel mai important, imediat simți satisfacția faptelor bune, te încălzesc și înalță în ochii proprii. Bucuria lucrului bine făcut și la timp cu folos îndelungat.

1724.A ne înfrunta neputințele pînă a ne schimba

   Nu trebuie să ne lăsăm în voia pornirilor sincere ci conformîndu-ne moralei să nu mai greșim. Deci bunul-simț, ce ție nu-ți place altuia nu face, regulei simple de a te înfrîna. De la rele și urîte fapte și vorbe, măcar de nu putem pentru moment, că-i greu. Să ne luăm imediat cu alte gînduri și să căutăm a uita, dosindu-ne neputința pînă ne trece.
   Și continuu să nu ne ferim a ne înfrunta neputințele pînă ne obișnuim. A ne schimba în măcar mai răbdători să devenim, dacă nu chiar buni. Nu-i ușor, dar merită de probat, învățîndu-ne a fi cît mai corecți între oameni. Și să căutăm a ne menține în timp și să ne obișnuim cu un fel de a fi, ce nu l-am avut.
   Într-adevăr nedrepți fiind ne sînt multe necunoscute, prima fiind a SA cum e firesc. Nu-L știm corect și-L echivalăm cu necuratul mort străvechi ori tatăl său nelegitim. Și imediat îL supărăm și de ne mai și imoralizăm în societate, am călcat pe bec. Și ne părăsește și o sfeclim prin nevoi și suferințe ce ne pot pierde, degeaba trăind.
    Orice nedrept îI E dator și nu poate spune că știe, că nu știe elementarele cerințe. În fața SA, să-L știe cu adevărat, nu trunchiat, înlocuindu-L cu o nălucire falsă. Și nici de îndreptarea în societate și facerea binelui, nu-i conștient și responsabil.
   EL ne așteaptă pe fiecare cu mult timp înainte de a ne da seama de începutul unei relații. O noutate ce încet ne schimbă viața, înspre ceva ce nu am cunoscut pînă atunci. Sînt și căi greșite, că-s multe influiențe nedrepte încă în lume, ce-L ignoră și plătim.

1723.Faptele bune pentru năpăstuit și să-L respecte

   Nici chiar unii dintre cei mai reprezentativi religioși, nu mai cred total în închipuirea falsă. Și caută încă fără succes Adevărul SĂU, pentru că nu pot să se desprindă, de tot, de minciună. Îs niște amețiți de una și alta, nu reușesc să se scuture de nedreptate. Se vede că pentru unii ca ei e nevoie de mult timp, să poată răzbi spre ceea ce trebuie. Și cu ajutorul LUI nemijlocit, vor fi experiențe personale spre o Cale ascunsă de ei însăși și lor.
   Și-n virtutea nedreptei lor căi, înstrăinați în timp tot mai mult de EL. EL i-o lăsat de izbeliște și-n general lumea nedreaptă și tot mai mult îndepărtată de la EL. Părîndu-li-se că nu-I printre oameni, era și este, dar mai discret.
   Nedrepții nu-și dau seama că închipuirea lor falsă nu-i apără și-i nepăsătoare ca un mort. Ca orice necurată închipuire ce-L supără și plătesc nerușinații în fața LUI.
   Unii prin obîrșie și cîte obiceiuri în trecut erau cu EL și îndreptați erau ocrotiți oarecum. Dar în timp au cam uitat calea SA și înstrăinați și mai tare probînd nedreptatea. Nu-s cum trebuie și în final îs la hurtă în părăsire pedepsiți și pier neștiutori de ce?
   Moralizarea, faptele adică bune și bunu-simț între oameni nu are valoare pentru un năpăstuit de nu-L și știe corect. Și să-L respecte cum trebuie. Numai cel ce fiind drept și-o duce corespunzător pînă la final, simțind asta. Se poate să nu fie dator să-L respecte și chiar crede, poate pe seama înaintașilor săi. În timp se va lămuri de-i interesat și știe cum să fie în lume.

1722.Știm ceva, restu-i închipuire ce ne ține pe loc

   O fost pe aici pe la noi acum 77 de ani și ne-o încercat a ne îndruma, fără mari schimbări. Eu zi că mai deloc azi vizibile, ci o tot ținem într-o doară rău de tot. Și încă nedreptatea nu-L crede că-I Singurul Dumnezeu din CER. Ci necuratele închipuiri, de rîsul curcilor, la care se mai închină neputincioșii lumii. Cu toate că-s părăsiți și-n suferințe, dispariții premature, tot nu-și revin la EL.
   EL își dă interesul să ne schimbe traseul nedrept actual, strîmb de mult tare. Și noi nu-L băgăm în seamă, cred cu știința CER-ului, pentru ceva ce nu știu încă. Inconștiența joacă un rol mare, lipsa interesului suprem, și nedreptatea în toate cele. Cu toate că știm ceva, nu-i suficient, restu-i falsă închipuire ce ne ține-n loc.
   Încă consideră EL, că mai e de răbdat ce mai avem de făcut, să vadă de sîntem de-o hasnă ori nu. În general e cu fața la noi, nu și-o întors-o încă, ne mai rabdă nelegiuirea față de EL. Cît numai EL știe și-n ce context ne mai creditează așa nerușinați cum sîntem.
   Chiar de eu și alții vă spun despre, necesitatea îndreptării în fața SA și a oamenilor. Nu vă sinchisiți, ci vă urmați nedreapta formare și chiar de aveți părăsiri și necazuri, nu contează. Suportați și de mai chițcăiți la nevoie, nu dați semne de îndreptare, de nici o culoare.
   Se mai îndură și EL de noi cînd sîntem la necaz, dar tot cu scopul de a vedea. De a vedea, că-i posibil, de trăit corect, de ne purtăm omenește și-L știm corect. Nu-i cine știe ce, străduința, dar totuși conștiința că EL există și-I singurul Responsabil de noi vii. Și luarea în serios a cerințelor SALE, de a ne îndrepta în viață, știindu-L bine.

1721.Pămîntul dat de EL să-l avem dar și ocrotindu-l

   Sîntem nu amăgiți într-o viață chioară, ci lăsați din mînă un timp să aflăm un drum. Al lumii în general, spre un ce încă în definire. Ce-i mai important decît fiecare cum o duce și pe ce coclauri umblă în neștire. De regulă acuma în nedreptatea față de EL și noi înșine. Mai și distrugem casa noastră, Pămîntul dat de EL să-l avem dar și ocrotindu-l.
   Că cercetătorii nu ne dau șanse mai de existență, mai mult de un veac. S-au și exprimat opinii, dar e timpul dezmeticirii în relații mai ca lumea cu EL. Ș-om mai vedea, ce-i de făcut, să nu ne ducem de rîpă chiar, s-o mai cîrpim cumva. De ne revenim sigur cu EL, vom mai exista, nu vom dispărea. Dar să ne revenim acuma,  nu-n ultimul moment cum ni-i firea nedreaptă.
   Sîntem încorsetați de EL de la facere, să ne croim o viață într-o oarecare libertate. Nu ne prea dăm seama de nimic ce-i categoric în existență, și-I greșim plătind. Dar tot degeaba că nu ne învățăm minte și din rău în mai rău ne merge. Și în loc să mergem pe calea ce ne-o dorește EL, o luăm pe aiurea și dăm chix.
   Pe lîngă încercările SALE, de a ne aduce la normalitatea programată SUS. In corpore suferind corecții, dar fără finalitatea scontată. Ne părăsește și-n particular pe fiecare și-o pățim și tot degeaba pînă murim. Sîntem se pare incorigibili deocamdată. Va mai face sigur încercări de domesticire a noastră, nu se va lăsa.
   Vom fi martorii schimbărilor noastre cît de curînd, dictate de SUS în condiții noi. Ce încă nu le întrezărim deloc.

1720.Fii atent te avertizează din ce în ce mai abitir

   EL ne dă semne cît trăim, doar să le pricepem și să fim cum trebuie. Atenționări, care-s mai ușoare trageri de mînecă, că ți se apropie zbenguiala. De sfîrșit, viața ta intră pe un alt făgaș, să fii atent că te avertizează din ce în ce mai abitir. Cum? Prin fața ta se perindă imagini din ce în mai dezastroase, să le iei în considerare. Că de nu vei urma calea ce ți-o cere EL, vei fi tu acela în suferință și desnădejde cumplită.
   Încă ești sub pavăza SA și-o mai duci un timp, ce SUS e chibzuit, noi jos doar constatăm. Și asta de ne prindem la timp și nu pierdem timp prețios cu nedreptatea lumii, ce ne cuprinde. Încețoșindu-ne vederea curată, adevărată, de nu mai găsim calea de urmat. Și părăsiți, intrăm sub povara nevoilor, necazurilor ce de nu ne dezmeticim, murim.
   Deci e un întreg itinerar de parcurs în viața dată, nu anapoda, ci cu o finalitate. Ce SUS e știută bine, noi doar o vom afla de putem și nu ne irosim degeaba, ratîndu-ne singuri. Fiți liniștiți nu sînteți puțini ci majoritatea omenirii e zurlie și în ulucul rataților, către nicăieri. În cele mai bune condiții poate, vor mai primi o încercare, doar de dovedesc oarece înțelepciune, după.
   Nu sîntem dați pe Pămîntul nostru și aL LUI, decît cu un scop bine definit, dar lăsați să ni-l găsim. Sînt o sumedenie de căi de al găsi în și mai multe domenii. Deci se cuvine a ne îmbogăți calea aleasă, inițial curată și s-o înfrumusețăm. Nu cum de foarte mult timp am luat-o pe miriște și o tot ținem așa crezînd că-i bine și nu-i.

1719.Viața ni-i greu a o pricepe, nedrepți fiind

   Atitudinea de gură-cască, că nu putem mai mult și numai strictul necesar. E de ne dorit în relațiile cu EL, cînd îL pricepi și știi ce trebuie, trebuie să dai și de la tine. Că-i cale lungă de aflat ce și cum, e sigur o caznă, dar în timp se poate ști. Așa-i în relațiile cu EL, ne pretinde și e de făcut ce trebuie, să nu avem necazuri.
   Cînd se-ntîmplă neînțelegeri inerente cu Divinitate, fiind începător, cere-I sprijin. Să-L înțelegi la o adică, dînd de greu, e frecvent, îi de muncă multă și de unde nu-i și răbdare. Dar de ești preocupat, interesat cît se poate, omenește, cred, e bine mai departe. În timp te dumirești de multe și-L simți cu tine și-i deosebită trăirea.
    Viața ni-i greu a o pricepe, nedrepți fiind, nici deschidere nu avem la cunoaștere. Respectînd ce ni se cere de SUS, vom aflat multe în timp. Și nu numai despre viață ci și altele. Ce ne privesc, ca părăsirile, suferințele, moartea, etc. De asemenea și ce-i cu liniștea și fericirea, ce nu le putem afla decît cu acordul Divin.
   Deocandată impostura, pare în lume mai autentică decît Modelul din CER. Și plătim cu toții, fiind mințiți de multe secole și încă și acuma. Minciuna se folosește cu nerușinare de multe ce-I aparțin doar LUI. Și ne duce încă în eroare cumplită, că mulțimi au plătit și încă plătesc nelegiuirea.
   Ni se pare că sîntem toți de treabă și posibil educabili și de îndreptat, dar încă nu. E doar o părere care trebuie experimentată, doar cînd va dori EL, altfel nu.
   Fiind nedrepți, condiția umană ni se pare inacceptabilă și este, dar trebuie schimbarea. Ca să ne dovedim viabili pe Pămîntul SĂU.

1718.Normal cum n-o fost de mult tare, să reînvățăm

   Și cînd facem binele și cînd cu responsabilitate înfăptuim orice altă faptă. Să nu așteptăm mulțumiri și recunoștință, că nu-i corect și te derutează. Ci fii pe calea ta demnă și dreaptă în fața SA și a oamenilor, că așa-i normal. Normal cum n-o fost de mult tare și trebuie să ne tragem pe seamă și să ne reînvățăm.
   De se întîmplă și ar fi și firesc, să nu refuzăm mulțumirile și recunoștința, dar cu bun-simț. Și să nu ne înfumurăm, c-o schimbăm din bună în ne-bună înfăptuirea binevenită. Deci responsabilitate necondiționată, cum nu-i între oameni de hăhă, multă vreme. S-o și uitat de cînd, azi nimic nu-i responsabil, chiar și plătit, decît foarte greu.
   Bunul-simț și binele în general îs perimate, doar nedreptatea, dezinteresul și răul, ca și urîtul. E peste tot și oriunde te întorci, ură și egoism dus la paroxism. E încă foarte greu de răzbit cum trebuie printre oameni, îndreptarea-i departe încă. Nici nu-i pricepută cum trebuie și la ce ar servi? Că nimeni n-o ia în serios, Baza vieții ne lipsește din societate, în general EL nu-I.
   Să-i intri cuiva în voie, așa tam-nisam, i se pare oricui suspect, nu se mai obișnuiește. Ci doar la copiii răsfățați, cîndva demult nu ne-am mai întîlnit, să ni se facă pe plac. E normal să fii refuzat și bruftuluit chiar de pretinzi o înlesnire poate cuvenită. În nedreptatea și imoralitatea asta generală, e și greu să mai fim normali cu adevărat.
   Omenia e ceva de mult apusă între oameni. Acuma-i insulta, calomnia, fățărnicia,  și alte nedreptăți la ordinea zilei. Și cine se încumetă să fie altfel, cu bun-simț și civilizat, nu-i bine primit. Așa că-ți trebuie mare curaj să fii cum trebuie, azi și totuși altfel nu-i cum în continuare. Vrem nu vrem spre normalitate firească ne vom îndrepta. Chiar și la noi în țară, nu vă mirați!

1717.Un lucru deosebit și ne-am dezvățat al mai face

   Se zice pe bună dreptate că unele minuni ne sînt la îndemîna fiecăruia, doar să le vrem. Să le dorim a face, de exemplu purtarea cumsecade între oameni. Dînd dovadă de încredere deplină și responsabilitate necondiționată. E un lucru deosebit și ne-am dezvățat al mai face. Nici nu ni-l mai închipuim, că-i posibil în așa lume și totuși, i-a încercați.
   Fără să vă știe nimeni, pe propria piele, riscați un timp să vă bazați doar pe încrederea față de oricine. La orice cumpărături, de oriunde, nu mai fiți așa preocupați, ci luați pe încredere. Și veți constata acasă numărînd și banii, că nu ați fost înșelat și nici la marfă. Ci lucru curios ați ieșit mai bine decît atunci cînd erați atent ca nu care cunva să fiți înșelați.
   Și-n timp obișnuiți-vă cu-n așa comportament, civilizat și de bun-simț. Ce-n fața LUI și mai ales a oamenilor e foarte mobilizator și atrage atenția imediat. Că unii în timp vor fi tentați să vă înșele, cînd cumpărați uitați-vă în ochii lor. E suficient, ați comis o legătură de mutualitate deosebită, chiar și între necunoscuți. Și chiar de se întîmplă, vă vor căuta să-și îndrepte greșeala, cît mai repede.
   Azi așa mîine tot așa în timp ne vom schimba cu toții, dar nu-i băgați în seamă pe ceilalți. Ci doar preocupați de voi însăși și de familia voastră de se poate. E suficient și prea destul un timp de îndreptare, ce nu va rămîne fără răspuns de SUS. Veți simți un soi de mulțumire, împlinire, satisfăcuți că ați învins neînvinsul. Nedreptatea din voi și-n curînd și din alții, nu-i gata mai sînt pași, dar începutul e mare.
   Sînteți cineva, în sinea voastră ați crescut în primul rînd și e cel mai important lucru. Ați împins și ceasul rău mai încolo, nu veți mai fi părăsiți așa repede de SUS. Vi se mai acordă un răgaz poate continuați îmbunătățirea ce se cere.

1716.Cîștig mare și cu costuri la îndemîna fiecăruia

   Viața e uneori încîntătoare și de ne-o facem unul altuia plăcută și de trăit cum trebuie. Atenți și delicați, ne plictisiți ci interesați de o colectivitate cît mai umană. Nu-i nici ușor nici greu e de făcut toate acestea și să vedem consecințele. Și de tras concluziile necesare pentru a ști ce-i de făcut în continuare. Zic că-i un cîștig mare și cu costurile la îndemîna fiecăruia, nu cine știe ce.
   Condiția e alta să ne pricepem că nu-i fiecare învățat cu o viață tihnită. Și mulți nici n-o suportă, dar trepidațiile existenței de zi cu zi te zdruncină. Obosindu-te și uzîndu-te mai repede, te saturi și plictisit îL nemulțumești și pe ceilalți. Așa că-i mai bine o trăire moderată cu de toate după cum crezi că-i bine. Dar cu bun-simțul strict ordinar ce-l dorim de la fiecare și noi la rîndul nostru, cît de cît.
   De intervine o competiție:care face mai mult bine altora, e și mai de dorit. Ajungîndu-se la raiul pe Pămînt acolo unde ești. În orice condiții, dar trăind mai altfel cum nu știai că e posibil. Învățăm, învățăm continuu, de vrem și se zice că murim tot proști, aiureli. Învățînd buna purtare între oameni, făcînd și pasul cunoașterii SALE.
   EL ne identifică ca un posibil colaborator aL SĂU, și-I de văzut ce urmează, cine știe? Sigur viața vi se va schimba în bine, pentru voi și familia voastră. Și-n continuare de EL consideră că e posibil, vă angajează într-o încercare. Ce-i a vieții voastre, nemaipomenită, să colaborezi cu Divinitatea, la ceva, vei afla.

1715.De nu-I greșim adresa după închipuiri, ni-i bine

   EL caută multe feluri de a ne influiența, să nu-I mai greșim întruna. Ne dă teama de părăsire și cu urmări nedorite și frica de moarte. Deci ne înspăimîntă doar ne vom îndrepta. Conștienți de cerințele SALE, căutăm să ne îndreptăm în bine și să-L știm. Nu sîntem sfinți nici prunci naivi și puri în fața SA, dar totuși avem dreptatea cu caznă obținută. Și de nu-I greșim adresa SA, după închipuiti deșarte, ni-i bine.
   Cînd avem dreptate și deținem un adevăr să nu ne oprim a-l face cunoscut. Ci să ne îndeplinim ce avem de zis, cum trebuie, că-I greșim de nu ne achităm de datorie. Că nedreptatea nu interzice adevărul în general ci doar cel ce-L privește. Și iar face rău acelei tiranii, de L-ar ști mulțimea netrucat de nedreapta lume.
   Unora li se pare viața o mizerie și condiția de om, că-s nedrepți, imorali și înrăiți. Se simt părăsiți și-n suferințe, desnădăjduiți mereu. Toate acestea doar să ne revenim la a-L ști și îndreptați să fim și ni se suspendă necazurile. Și-n timp să-I mulțumim și să căutăm a ne comporta cum trebuie în fața SA și a lumii.
   Că nu coborîm din maimuțe, ci din vița SA, creindu-ne în vîrful piramidei vieții pe Pămînt. Că nu pricepem asta, din necunoașterea adevărului încă dosit în lume. Condiția e să nu ne închipuim minciuni ce-L supără ci să căutăm să rezolvăm corecți să fim. Cu entuziasm și bucuria vieții s-o trăim, rezonînd cu universul SĂU.
   Ne plictisiți ci implicați în diverse preocupări demne și cu bun-simț. Și să nu ne lăsăm pînă nu-L aflăm cum trebuie, pe urmă să ne moralizăm doar înspre bine. Și altă viață vom afla noi și ai noștri.
 

1714.Ne mulțumim cu puțin de nu putem oferi mai mult

   Ne dorim viața să ne fie o plimbare de plăcere pe Pămînt și nu e așa. Dezamăgiți, ne dorim marea și sarea și nu-i posibil că nici noi nu dăm ce ni se cere. Ci nedrepți și înrăiți, și fără EL, nu sîntem competitivi în lume să existăm. Și ne părăsește după așteptări deșarte, năvălindu-ne nevoile și chiar moartea devreme. Și în loc de o viață deosebit de favorabilă, obținem un eșec răsunător în noi înșine.
    Nepricepînd nimic din viață. E nevoie de aflarea SA, greu ușor asta e, ne căznim și de reușim o vom duce mai bine. Și-i nevoie și de îndreptare între oameni să ne comportăm cu bun-simț în bine. Să ne mulțumim cu puțin de nu putem la rîndu oferi mai mult. Și EL așteaptă, că-I sîntem datori de vrem ori nu.
   Dezorientați de nedreptatea lumii, căutăm ceea ce nu știm și ne influiențează alții. Și în loc să ne vedem de o cale corectă, cum ni se cere de SUS. Și de nu știm să ne informăm bine și temeinic, urmînd schimbarea în bine și a-L ști corect. Că îI de găsit chiar de-I dosit de nedrepții lumii, de mult timp, nedreptățindu-L. Și plătim cu toții la o adică.
   Tot plătim nedrepți fiind și nu găsim calea ce ne scapă de necazuri, doar să-L știm urma. Și chiar de ai necazuri, na-i, că te scapă EL și împrejurările ce nu te mai pedepsesc. Ești liber să crezi în EL și să fii cum trebuie, îți trebuie informația corectă doar s-o deții.
    EL ne așteaptă un timp îndelungat, cu răbdare, căutînd să ne atragă atenția asupra ce trebuie să fim. Și-ntr-un tîrziu reușind, trezirea, nu-i ușoară ci te implică. Dar e cu folos de ambele părți și-i cel mai bun rezultat ce-l afli, cum o fi.

1713.EL și-o luat mîna de pe noi nedrepții

   Da, e nevoie hotărîrile drepte să fie statornice, nu ca azi nedreptatea face legea urîtă. Ce-o știe răutatea lumii a o institui și apoi plătesc neisprăviții la greu, dar nu-s conștienți. Și-i atrag și pe unii cumsecade mai puțin atenți și neinstruiți în ale SALE. Lipsind din lume Baza vieții, nimic nu-i acătării, ci de izbeliște și sub pedeapsă. Că EL și-o luat mîna de pe noi nedrepții și înrăiții, prea numeroși în lume.
   Refugiindu-ne în muncă, viața-i prea complexă așa la liber și preocuparea asiduă. Te scutește de multe ce nu-ți sînt la îndemînă. Nu te simți în largul tău și mai bine muncești cît e ziulica de lungă și scapi de complicații. Pentru tine de ne rezolvat, un oarecare ce-ți vezi de ale tale și atîta. Facă lumea ce o vrea nu te privește, struțul cu capu-n nisipul neregulilor ce nu vrei a le simți.
    Se mai poate ca munca să-ți dea și satisfacții multiple și diverse, implicîndu-te. Rezolvi și teme de interes mai larg, depinde de tema muncii și cît ești de interesat. Putîndu-ți da ocazii  neașteptate și senzații deosebite, ce-n alte condiții nu-s de întîlnit. Atunci ești util și necesar societății dacă te dovedești corespunzător, nu un retras de pe baricadele sociale.
    În cadrul preocupărilor cu publicul se impune să fim cinstiți și să ne înfrînăm partizanatele și interesele personale. Și căutînd tot dreptatea s-o respectăm necondițoinat mereu.
   Din cînd în cînd se impun și luări de pauze și să și sărbătorim în mod firesc ce se cuvine. Chiar de se pierde din punct de vedere ecomomic, se cîștigă în competetivitate înoită. Și fiindu-I și LUI dator cu ceea ce ne cere, să-L serbăm, în cursul anului și nu numai.

1712.Azi bunul-simț e călcat în picioare cu nerușinare

   Cînd îndreptați vom fi și știindu-L corect, nu ne vom mai dori nici amintirile nedrepte. Ce tocmai încă, să zicem, ne căznim cu ele să le depășim. Nu vom avea ce glorifica, că neputința și prostia nu-s de zis și reamintit măcar. Ci după timp îndelungat că am suferit din cauza lor nevrednici, atîta amar de vreme. Ce încă persistă că nu știm dezmeticirea s-o înfăptuim demni și ferm.
    Că încă la tot pasul canaliile-s printre noi și se cred deosebite lichelile încrezute. Mai e cale ce EL ne-o cronometrează de zor, că nu mai e mult. Revenind la calaliile ce-s cu noi pretutindeni, nu le plac să înfăptuiască mai nimic ci doar prostii. Și chiar azi bunul-simț e călcat în picioare cu nerușinare încă. Și-i suportăm pe netrebnici în loc să-i punem la punct ferm și hotărît.
    E greu de suportat neputința în desfășurate. Îți vine să iei inițiativa și să înfăptuiești ce încă nu se poate din nedreptate. Dar nu ar fi corect și demn, ci fiecare să-și asume viața dată și s-o termine. Bine ori rău de-i nevrednic și puturos, că posmagii nu-s muieți în fața SA și nici a omenirii. Omenire ce trebuie dezmeticită, singură să răzbească spre ce trebuie.
   Mură-n gură, ni s-o dat nedreptatea și-o tot mestecă și sătui de viață nu sîntem, ci de suferințe și moarte. Mai e cale în cale, de-o dibuim bine, că EL Însuși ne-o arătat-o mai devreme. Nici acuma nu merităm s-o știm și avem de tras nevoile încă un timp. Așa cap așa viață, pînă va fi vremea prescrisă în rețeta de SUS.
   Și atunci în continuare vom simți frumusețea lumii continuînd în zări senine, simțind minunea vieții în desfășurare, în armonie cu toții în statonicie pe vecie.

1711.Să-L cunoaștem corect, pentru a nu-I mai greși

   De sîntem cum se vrea de SUS, libertatea în societate nu-i o problemă. Ca într-o comunitate nedreaptă în care nu merită să trăiești subjugat imoralității și înrăirii. Ce ne îndepărtează de poziția SA, ce ne-o cere nouă mai de mult : îndreptarea bună. Și să-L cunoaștem corect, pentru a nu-I mai greși, ci doar binele de făcut.
   Deci nu mai avem de luptat decît în noi să ne cunoaștem și îndrepta corect. Și în societate la fel cumsecade, dar fermi și dîrji, cunoscîndu-L cu adevărat. Nu-i chiar complicat și se poate, e nevoie de voință și răbdare cu perseverență.
    Și viața nu va mai fi un lucru  gingaș, ci hotărîtor într-o devenire ce n-o întrezărim azi. Tulburarea unei existențe nedrepte este încă lesne și-i explicabilă că nu-L știm. Și nici nu ne moralizăm și nici binele nu-l înfăptum, ci-i dăm înainte sub influiențe greșite. Ce trebuie cît de curînd să începem a le uita, înlocuindu-le cu ce-i nevoie trăindu-le.
    Ne vom învăța că nu-i încotro cît de curînd lumea va începe schimbarea. Și relele și urîtele comportamente vor fi amintiri nemaidorite în viață. Iar cît despre EL, cunoașterea SA va fi radicală și cît mai adevărată și curată. Nu murdara și de ne recunoscut actuala imagine ce nu-L definește azi. Încă-i devreme dar vine timpul.
   Încă un simțămînt uitat, onoarea, va fi reabilitată la justa sa valuare și simțit ca atare. Că încă-i goală de conținut oriunde în nedreptatea încă actuală de azi. Dar se va reîntoarce printre noi să ne deștepte cînd uităm cine sîntem. Demni urmași ai LUI pe Pămîntul SĂU și al nostru, dar în devenire. O devenire încă necunoscută, nu-i timpul, dar se simte, vă zic acuma.

1710.Și totul să fie cum n-o fost niciodată în lume

   EL ne cere și acuma să avem îndreptarea în societate diriguită de elite responsabile. Ce-L știu și respectă corect și cum trebuie în lume să fie. Ca exemple pentru masele largi, ce să le urmeze cum trebuie. Și totul să fie cum n-o fost niciodată, astfel conlucrînd venirea SA va fi mult ușurată în lume.
   Că EL ne va fi Coordonatorul în lume un timp de început nou și ne închipuit de omenire.
   Nu ne va mai fi nevoie lupta pentru îndreptare în cîte societăți răzlețe. Că totul va fi cum se dorește SUS și neînchipuit acuma și aicea. Totul va fi clar și adevărul va fi cunoscut întocmai și în totalitate SA deplină, meritat altfel.
   Și însușirile gîndirii și spiritului, vor fi edificate cum nu am știut niciodată. Cunoscîndu-ne și pe noi înșine cum nu am putut vreodată. Viața va începe să fie o cunoscută cum n-o fost și modul ei de colaborare cu Totul.
   Mai e pînă atunci, dar mai puțin decît vă imaginați. Nedreptatea nu va mai face mulți purici pe Pămîntul SĂU și-ntre noi oamenii. Nu ne vom mai plictisi cu imoralitatea atotcuprinzătoare, ci morala se va reinstala cum nu am știut-o. Viața toată va fi în alți parametri urmată, în cunoaștere mai altfel nouă.
   Toți vom avea existența cunoscută de fiecare, ca o carte deschisă și ne vom schimba. Conlucrînd într-o nouă evoluție spre un nou început uman. Se va respecta puterea SA în lume, de două și de nouă, nu va fi încotro. Alte puteri nu vor fi ci Una și bună, EL, Dumnezeu, Unicul din CER. Dreptatea Sa nu va fi cine s-o tăgăduiască.
   Energica SA prezență va fi liniștitoare pentru toți oamenii înspre ceva ne știut defel. Fără să fie imaginea superficialului, toți vom fi împăcați cum se cuvine, numai în lumea LUI fiind posibil, aflată atunci.

1709.Pentru EL și întîlnirea cu Lumea LUI, unică

   EL E un ideal și cel mai deosebit și de ne imaginat și totuși închipuit. Cu cele mai multe rezultate neașteptate și Cel mai așteptat. Astfel că în lume de va veni pe cai mari cum îi I felul. Mulțimile vor fi atrase de EL, în dauna unor îndeletniciri utile și interesante chiar. Vor lăsa totul pentru EL și întîlnirea cu Lumea LUI, unică.
    Și consecințele vor fi cu urmări practice imediate, că-n fața SA, Reală, altfel ne vom mișca. Și cu schimbări ne imaginate încă. Răul și urîtul nu vor mai avea nici o șansă în lume și tot omul va fi ce este. Toți la un moment dat vom deveni cumsecade între noi și-n comuniune cu EL, mai altfel încă necunoscut azi.
    Îndreptarea prin educație și alte forme de schimbare în bine, vor fi sub altă formă. Înfăptuite la alt nivel necunoscut azi.
    Ceea ce în timp doar și-au închipuit fiind Real acuma, va fi urmat întocmai. Modificările vor fi extraordinare și rapide, hățurile lumii vor fi pe mîna LUI și a Lumii LUI.
   Se vor schimba starea sufletească a lumii, in corpore și în particular toți vom pricepe adevărul SĂU unic. Și ce nu am știut de cînd sîntem vom pricepe imediat. Nedrepții vor amuți și se vor îndrepta cum n-au fost nicidată. Învățînd ce nu au vrut să știe pentru totdeauna.
   Moralizarea maselor va fi completă și forța brută nici nu va mai fi amintită. Ci buna înțelegere și dreptatea SA, necunoscută încă, va triumfa în lume.
   Natura va fi ceva ce nu am priceput niciodată, o desăvîrșită carte de învățătură. Într-un domeniu al Totului ce nu-L știam și ni se va deschide peste tot globul.

1708.În lume-s ale religiilor cerințe ce nu-L privesc

   De ce Tăria CER-ului ne achită, ne iartă, ne primește în preajmă atît de rar? Nu-I îndeplinim  dorințele, decît tot la fel de rar. Nu c-ar fi foarte grele, ci cred că nu le luăm în considerare în mod serios și sincer. Dar nici simple nu-s și cel mai greu, e că nu sîntem învățați cu EL și cerințele SALE. În lume-s cunoscute ale religiilor cerințe ce nu-L privesc.
   Deci e relativ complicat o relație cu EL, în condițiile zilei. Cînd E necunoscut și ne respectat, ci ignorat și chiar ascuns publicului larg. Și cînd îL afli, ca și mine, abordîndu-te EL și de începi, e nevoie să te ții și nu-i chiar simplu. Cu însuși Divinitatea, ce celelalte religii îL cam evită și mai bine-L ascund.
   Nu că-I capricios, neașteptat, poate neînțeles deloc de noi creația SA. Ce încă nu ne putem ridica oarecum la nivelul SĂU, ne lipsesc multe lecții încă să aflăm. Cred că nu-i timpul potrivit, încă ne sosit în lume, ca să fie totul cum trebuie cunoașterii.  Că-I înconjurată de mister, E adevărat și EL o întreține această aureolă de neatins. Și de ne înțeles, avînd încă cerințe ne îndeplinite de noi, e și simplu să ne reluze .
   Constat că nu I se acordă încă nici o șansă unei relații cu lumea, nerespectîndu-L. Și mai mult ignorîndu-I elementarele cerințe de bun-simț și bine, de respectat în lume. Nici nu-I cunoscut și nici nu se mișcă lumea înspre aflarea SA corectă. Dezinteres general, cu toate că plătim mereu pentru asta, tot degeaba!
   Și EL în general are o cerință foarte deosebită, conducerea statelor. Și-n ansamblu conducerea lumii să-L afle și urmeze corect, ca masele să le urmeze. E greu e ușor timpul ne va da răspunsul și-l vom ști corect.

1707.Avem o programare de SUS de îndeplinit

   Sîntem siliți de nedeapta comportare în lume și-n fața SA, mai ales, să părăsim viața. Murim care cum putem, pe unde putem, ca vai de noi, nemulțumiți și chiar rateuri.  Și cei rămași după noi și dintre apropiați, tot neștiutori continuă existența. Tot spre neîmplinirea vieții se îndreaptă, că avem o programare de SUS de îndeplinit. Și n-o aflăm de nu sîntem cum trebuie, nedrepți înrăiți, imorali și fără EL.
    Nu avem dreptul de a înțelege viața, care ni-i dată s-o trăim ca niște momîi. Într-o devenire ce ne scandalizează uneori, așa de anapoda ne merge totul. Și toate ni se trag de la simplul fapt că nu-L știm, cine E? Și nici îndreptați nu catadicsim a fi, ci cum nu trebuie de cînd lumea. Și Îndelung-Răbdătorul se întoarce cu fața de la noi și plătim de nu ne mai trebuie nimic.
    Dar nici atunci în disperare, în suferință, nu ni-i capul la îndreptare. Și să căutăm a afla de ce oare plătim cu necazuri în viață? Nu ne trece prin cap la nimeni. De fapt nici mie pînă nu de mult, cînd am încercat pe propria piele. Și-n continuare tot am asemenea încercări, ce acuma înțelepțit oarecum, știu.
    Întîi era ca o curiozitate, de a mă vindeca de o suferință imediat, că-I greșeam.  Cînd îmi dădeam seama de cauză și chiar în gînd mă îndreptam, mă vindecam pe loc. Încercați și voi : aveți un necaz, cereți-I ajutorul și-l veți primi, dar  mai ușor de sînteți îndreptați. Cu toate că-n ambele cazuri sînteți la fel de speriați, îngijorați.
    Dar condiția e să aveți deplină încredere în EL, atunci cînd îL implorați, rugați. Și vă va fi bine și veți scăpa de năpastă fiind sigur pe EL. De fapt cînd avem necazuri, am face orice numai să scăpăm. De cele mai multe ori la EL nu ni-i capul și-I tot greșim și plătim.

1706.A ne realiza cum dorim în limitele bunului-simț

   Ne amărîm în viață că nu știm calea de urmat, întîi de toate calea corectă în lume. Adică moralizați și binele făcîndu-l mereu, măcar cît putem, echilibrați înspre bine. Și de asemenea să nu uităm de EL, că ne-o creat și ne dă posibilități de existență. Și de a ne realiza cum dorim, dar în limitele bunului-simț.
   Poate și sigur ne dorim ca EL să ne fie mai aproape, să-L simțim mai mereu cu noi. Să ne sfătuim la bine și mai ales la greu, dar nu-i posibil, e undeva inaccesibil. Ne știe permanent ce facem, dar noi pe EL deloc. EL ne-o creat pe noi și nu noi pe EL, cu toate că mulți, neputînd conviețui, neînțelegîndu-L.
    Își caută cîte alte închipuiri ori materialități la care se închină mai mult ori mai puțin. Ținînd în mod excesiv și supărîndu-L, de ne părăsește și avem necazuri cîte și mai cîte. Ori alții îL ignoră pur și simplu și-și văd de viața lor fără EL. De-I și mai greșesc neîndreptați fiind între oameni, au necazuri la o adică.
    Cînd I se umple paharul răbdării LUI și respectivii părăsiți intră sub zodia suferințelor. Chiar și a dispariției premature, inexplicabile, doar EL știe tot și noi nimic deocamdată, nemeritînd încă.
    Ni se pare că-I cerem puțin, viața să ne fie tihnită, dar se vede că SUS îs altele. Și nu ne sînt îngăduite decît o perioadă de acomodare cu viața și de nu corespundem avem necazuri. Și nu numai noi, ci și familia, că sîntem un tot și-n fața SA și nu știm mereu aceasta. Și ne întrebăm de multe ori, de ce ni se întîmplă de regulă negative dar sînt și pozitive trăiri.
   Și să ne fie întipărit în minte că nimic nu-i întîmplător pe acest Pămînt, ci toate-s legate. Și programate cum nici nu visăm, depinzînd de noi, dar judecate de SUS. Cu consecințe ce le tragem în timp, la sorocul lor neștiut pe aicea.
 

1705.Îndreptarea în fața SA și a oamenilor

   Ne dorim viața ca pe un vis de mult, chiar înainte de a exista, ni-l închipuim. În spiritul ce va fi să fie în ființa și cu gîndire ca în nimeni altul din creația SA de pe aicea. De fapt  nu-i în ființă spiritul dat de SUS ci ne înconjoară și intim ca un ovoid și are legături. Ține legătura cu Totul într-un mod ce nu-L știm, că nu sîntem cum trebuie încă.
    Mai ne trebuie îndreptarea în fața SA și a oamenilor, e un punct de plecare neapărat. Fără această pornire în lunga călătorie ce-i viața, cum e nevoie, nu reușim. Nu ne lasă de SUS, decît un timp să gustăm viața și după ce-i dăm de gust bine. Ni se cer cele necesare existenței pe Pămîntul SĂU, adică îndreptarea. De care vorbeam : moralizarea între oameni, binele mereu de făcut și răul niciodată. Și să-L știm corect cine-I EL Creatorul și singurul Responsabil din CER de noi vii de pe aicea.
    De nu ne dăm la cale și de tare de mult timp nu reușim asta, calea s-o aflăm. Și s-o urmăm, ci înstrăinați de tot în rele și nedrepte comportamente și fără EL. Deci atunci îngrijorat ne atenționează un timp și de nu reacționăm corespunzător încep părăsirile. Adică fără pavăza SA asupră-ne avem necazuri : boli, accidente diverse. Și cîte neajunsuri și supărări, suferințe desnădăjduite și frica de moarte ce-o simțim.
    Toate acestea doar să ne îndreptăm și să-L știm corect doar pe EL cine E. Nedreptatea ce-i în societate să n-o copiem ci să ne căutăm drumul nostru corect. Și vom simți schimbarea chiar înainte de a începe, iar după aceea și mai evidentă va fi îmbunătățirea vieții.

1704.De asta avem ce avem și nu ne place

     Ne atrage viața și a viețui, dar în curînd ne dăm seama de neajunsuri și suferințe . De frica nevoilor numeroase și teama de moarte ce ni se pare normală. Toate necazurile mari și mici ni se par normale, că toți se plîng de ele. Și nu știm un capăt, că facem de toate numai că nu scăpăm de rele și urîte trăiri. Existența LUI nu-i cunoscută bine în lume și de asta avem ce avem și nu ne place.
     Deci dulceața vieții ni-i trecută pe sub nas, un timp, iar pe urmă devine amară existența.  Și nu mai sîntem tolerați pe Pămînt ci fugăriți, hăituiți în părăsire. Se zice că de prea de sus sîntem tratați de EL, dar o venit și printre noi și degeaba. Nu se prinde de noi, preocupările LUI, de a ne îndrepta cu bine și să-L știm măcar.
     Ni se par grele și nu-L ascultăm și de asta n-are ursu coadă și vulpea prea lungă. Dar noi nu pricepem nici de bune nici de ne-bune. E vai de noi, dar la cale nu ne dăm, nici în ruptul capului. Și nu pricepem nimic din viață, că-i și scurtă și grea, pentru nedrepți.
     Iar de drepți prea puține se știu, nu-s printre noi și cei ce ne conduc, îs mai răi ca noi. De la cine să înveți, dacă minciuna și fărădelegea-i sus tare și mare și nu-i capăt cu ea. Ni se pare că nu ne vom reabilita niciodată cum trebuie în fața SA. Și așa o vom mai tîrîio încă mult și bine, vai de noi că nu-i bine deloc și altfel nu știm.
    Fiecare își vede de ale lui bune și rele și direcția e greșită și nu se întrezărește. O cotitură, o scăpare, o îmbunătățire măcar s-o pricepem clar și ferm.

1703.Creația e și-n desăvîrșire pe toate planurile

    Între oameni e normal cînd înfăptuim ceva, să ne mărginim la acela. Că altfel ne pierdem tot îi continuu în demersuri ce ne îndepărtează, pierzînd calea. Acelei creații proprii gîndirii de început, ce ne-o încolțit. Și care doar limitată poate fi dusă pînă la bun sfîrșit. Cu toate că uneori, ne gata e mai promițătoare.
    În cazul SĂU, ce-L presupunem doar, creația e și-n desăvîrșire pe toate planurile. Ce încă noi omenirea nu le pricepem, fiind încă opriți că nu-L merităm. Nedrepți în fața SA și a umanității în general. Și EL caută perfecțiuni de ne imaginat pentru noi, poate încă, nu știm multe în continuare. Cît va mai continua cunoașterea pentru noi, propusă SUS. Și dezvoltarea ce încă-i de aflat și urmat poate și-n alți parametri.
     EL ne cheamă în continuare, știind că-L vrem și așa și trebuie, dar înstrăinați încă. Și nedrepți, ne oprește și ne îndrumă să ne revenim cum trebuie în fața SA și a noastră însăși corecți să fim. Pentru a ne fi bine în viața ce urmează, nouă și familiei noastre. Și celorlanți în aceleași condiții de îndeplinit întocmai.
    Scuturați, scăpați de metehnele colective și particulare și ne caută în continuare. Doar să-I dovedim buna purtare în lume și să-L știm bine, ne trunchiat. Ci EL Însuși Creatorul lumii și Tot ce nu știm și cîte ceva ce mai știm.
    Se simte o vrajă, o atracție pentru ceva încă ne cunoscut complex, ci doar aproximat. Ce ne face cu ochiul încă din vechime și nu l-am dibuit, mai avem cale de aflat. Cred că nici nu-l aproximăm deloc viitorul nostru cu EL. Ni-i complet ascuns încă pînă nu ne dovedim capabili de fi, cum vrea EL să ajungem.

1702.Ne încredem, și-n fața LUI nu avem valuare

    Nu vrea pe față să ne abordeze, cum nici noi nu-L ascultăm. Cum ne-o îndrumat acum 77 de ani, chiar de pe aicea. Ne costă îndărătnicia asta, necuviincioasă, de a nu-L asculta pe Însuși Creatorul Totului. Ce încă nu-L știm mai defel, dar ne credem strașnici și-n fața LUI nu avem valoarea. Ce încrezuți ne năzărim, deșertăciune, închipuire doar, de nu-L știm a respecta.
    În trecutul îndepărtat, ne-am putut apropia oarecum de EL și EL de noi. De fapt EL, de-I cu inițiativa noi îL urmăm într-o oarecare măsură. Că inerția pornirii spre cunoașterea Divină e înfrînată de necunoașterea noastră. Limitată și de SUS și de nedreptatea ce repede ni se înfiripează între noi oamenii.
    Mai avem pași încă de făcut înspre ceea ce e în programa SA pentru noi. De altfel creația SA, dar nerecunoscută ferm și clar nici acuma, o bîjbîim încă. Am avut o amînare ce încă ne întunecă existența de mult timp.
    Din cauza unei nedrepte închipuiri ce ne încă domină viața tuturora. Și părăsiți, pentru ea plătim cu toții în neștirea generală din lume. O oarecare dezmeticire o fost o perioadă scurtă. Cînd o venit EL, Personal, Dumnezeu Însuși pe la noi și ne-o îndrumat acum 77 de ani. Și cu toate că ne-o și cerut multe și mărunte, nu I le-am  îndeplinit încă, nici pînă acuma.
    Raționali cît ne permite viața, dar și spiritualitatea, credința în EL, cam nefiind. E bai mare și cu gîndirea, avem probleme de adaptare corectă la nevoi. Și îndreptarea cerută de SUS și încă ne executată corect. Dar cumsecade cu toleranță și în bine mereu. Și doar ulterior să-L abordăm cu încredere deplină a-L cunoaște.

1701.Ne ținînd cont de EL, e zero, evitarea nevoilor

    Istoria e o speritoare, a cărei greșeli făcute să nu le mai repetăm, învățîndu-ne minte pentru prezent. Dar nu dăm semne de luare în considerare a necazurilor avute. Nu știm cauzele defel și oricînd capabili să le repetăm. Ne ținind cont de EL și cerințele SALE e egal cu zero, evitarea nevoilor. Oricînd putîndu-ne lovi în particular ori in corpore.
    Și chiar ne confruntăm mereu cu necazuri și neîmpliniri și cîte nevoi de cînd sîntem. Și așa continuăm într-o permanentă inconștiență foarte costisitoare lumii oamenilor. Și nu numai că nu putem fi rupți de realitatea Pămîntului SĂU. Și chiar EL consider că are neîmpliniri cu noi creația SA în lumea asta. Deci și natura și altele poate încă ne pricepute corect îndură cu noi.
    Desigur avem o sumedenie de motive,doar aparente. Care au determinat suferințe și necazuri nenumărate de cînd sîntem. Ni-s ascunse adevăratele cauze, ca să gîndim cu adevărat cum trebuie. O împins în prim plan diverse mijloace foarte diversificate, diversiuni ale CER-ului. Să ne ducă de nas, că nedrepți fiind și fără EL, dialogul e imposibil.
    Pînă nu ne vom îndrepta și să-I știm realitatea SA, nu vrea să discute cu noi toți. Are cerințe simple și puține dar ferme, clare : moralizarea între oameni și făcînd binele. Doar binele cît trăim și de rău nici să nu pomenim. Și să-L știm corect cine-I EL.
    Altfel e degeaba viața, trăim de prisos, oricînd în afara cadrului legal ce ni-i dat de SUS. Și nerespectat, sîntem părăsiți și plătim mereu de nu ne dezmeticim.

1700.Căutînd să fim să nu avem piedici de SUS

    Nu ne dorim decît în timpul vieții să nu avem necazuri de nici un fel, să ne ocolească. Și avînd exemple numeroase de perioade cumplite în trecut, ce au marcat omenirea. E un fel de a spune că ne-o marcat, că-n realitate nu știm de s-ar repeta iarăși orice fel de necaz. Nu-i știm  a face față și nici preîntîmpina, nu știm nimica și nici nu facem nimica.
    Nu vrem să fim cum trebuie, nu-i mare lucru, dar nu se vrea, nu se poate și-i dezinteres total. Cu toate că viața e plină de farmec, ca și adevărul încă necunoscut. Fără interes sînt cei ce-și închipuie că știu totul, înșelîndu-se, încercînd să ne ducă și pe noi de nas.
    Avînd atuurile date sîntem capabili de cunoaștere și cercetare, aflînd viața și secretele ei. Eul omului e o încercare mare de al cunoaște. Sinele și adevărul sînt greu de prins cum trebuie și-i nevoie de străduință deosebită. Ordonîndu-ne gîndirea, căutînd să fim cum trebuie ca să nu avem piedici și de SUS.
    Unii nu cred încă că sîntem singurii de pe Pămînt cei mai capabili și-și exprimă îndoiala. Știind și alte existențe poate capabile cel puțin la fel ca noi de cunoaștere. Scepticii aceștia uită că EL se adresează de cînd lumea numai oamenilor. Și le pretinde ce le pretinde doar lor, cu restul creației nu se încurcă.
    Formăm un Tot, ce nu-l știm bine și cu diverse exprimări ce ne derutează că încă nu știm multe. Să dăm crezare ființei, spiritului, gîndirii și existenței în general doar cu EL. Respectînd Esența vieții, echilibrul și armonia în toate cîte știm măcar. Că foarte multe nu le știm și nu avem imaginea Totului din care facem parte.

1699.Ne continuăm nelegiuirea în fața SA

   Simțim în viață amenințarea, neplăcerea, apăsarea, teama și totuși nu ne pasă. Cînd sîntem de față la arătarea suferinței în preajmă, tot nu ne prea pasă. Ne prinde pregătiți cam pe toți, vaccinați de amenințarea părăsirii și a greutăților. Le întrezărim și nu ne învățăm minte defel, ci continuăm cu nepăsare nedreptatea.
    Și nici nu le numim, părăsiri și pedepse, nu le percepem așa, ci ca ceva firesc, omenește și nu-i. În loc să ne dezmeticim la realitatea SA și a noastră în raport cu EL. Ne continuăm și asta-i grav și EL tot strînge șurubul, ne continuăm nelegiuirea în fața SA și a celorlanți. Pînă cănd?
    Oricum nu ne va slăbi, că are un scop ce noi nu-l mai știm, c-am pierdut legătura ce EL. De asta ne și tot atenționează și părăsește cu pedepse, doar, doar ne vom pricepe a-L afla și îndreptați. Ne iluzionăm și ne tot îndepărtăm de calea LUI și a dezmeticirii ce ne-o pretinde. Cu tot cortegiul de nevoi ce ni-L așterne înainte să ne îndreptăm, dar nu-i chip încă.
    Și să știm că-n orice îndeletnicire avem, contează nu meseria ce-o înfăptuim ci omul înainte de toate. Degeaba ești titrat și recunoscut erudit în domeniu afirmării profesionale. De nu te numești în primul rînd om adevărat. Și să fii recunoscut și ca atare între semenii tăi.
    Iar revin la ceea ce EL ne tot transmite de cînd lumea și Pămîntul, să fim cum trebuie. Că nu ne slăbește defel, din presiunea ce-o face asupra nostră, în istorie cu destule exemple. Cînd tot așa ca și acuma, nedrepți și fără EL, sufeream diverse aspre corecții. Fiind părăsiți, sătul să ne tot dea semne să ne revenim la ceea ce EL dorește de la noi și degeaba.

1698.EL încearcă îndreptarea ce nu se prinde de noi

   Nedrepții, cînd I se umple paharul răbdării SALE, la nelegiuirile lor, plătesc. Și părăsiți, se miră de ce li se întîmplă. Cumplite-s punerile la punct, de se pricep ce-i vizați, de nu-i degeaba. Și  oricînd capabili nedrepții de noi potlogării ce-L scot din pepeni. Și se reia coborîrea armatei din pod (CER), pentru a-i îndrepta de se prind. Că de fapt, de secole multe EL tot ne încearcă îndreptarea ce nu se prinde de noi.
    Într-adevăr lipsind Baza vieții din lume, interpretînd ale CER-ului acțiuni prin nedrepte închipuiri. Nici nu-i de mirare că nici azi nu-L știm defel și oricînd îI tot greșim. Și părăsirile și suferințele îs pe măsura supărării pricinuite LUI în CER. EL are diverse metode de a ne pedepsi, părăsiți fiind, nu numai cu boli și dezastre naturale ori de altă natură.
    Ci și prin a ne pune să ne păruim între noi, fiind capabili de anihilare totală a vieții. De nu intervine, apărîndu-și totuși creația, cu speranțe de îndreptare în continuare. Chiar de nu dăm semne de a ne fi venit mintea la cap, nici acuma.
    Și totuși mai întrezărim ici și colo, răzlețită prin cîte unghere stinghere omenia încă în floare. Stingherește nedreptatea și e preambulul îndreptării ce vine. Sămînță e, doar prielnic mod de răspîndire și dezvoltare e de aflat. EL va interveni la timp și-L vom recunoaște, dezmeticindu-ne definitiv atunci.

1697.Încăpăținați în bine și util în căutarea îndreptării

   Ne vine greu, dar sînt inși cu calități și hibe într-o combinație haotică de ne imaginat. Convinți că nu-s corespunzători, ei însăși, dar merg înainte, derutînd societatea. Un ne exemplu de urmat, existent și de evitat complet, de-l aflăm pe undeva. E bine că totuși se știe pe sine și nu se așteaptă la mai bine, nu-i posibil. Dar e reținut cît poate și că nu-i bine ce a ajuns, de ne urmat.
   Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, că vezi Doamne, învingi răul cu alt rău mai mare. Aureli de nedrepți înrăiți, îngînfați și prost informați despre viață. E nevoie de a găsit dreptatea, numai ea e în stare să ne îndrepte. Că nu-i delăsătoare ci fermă și clară, demnă și aspră, nemiloasă pe calea ei. Nu iartă și ne îndrumă spre adevăr să-l cunoaștem și urma venindu-ne în fire.
   Dreptatea la o adică se poate încredința și unora ce-s de ai ei, știind că nu-i vor dezamăgi așteptările. La fel de încăpăținați în bine și util societății în căutarea îndreptării. Conștienți că progresul tehnic și științific fără progresul spiritual, nu-i progres, ci stagnare și regres. Și societatea nu-i mulțumită, ci mai caută îmbunătățirea vieții.
    O va găsi cînd hotărîtă va implanta din nou Baza vieții în lume, ajutînd la aflarea căi pierdute. Cu acea ocazie și de atunci înainte și EL în CER va fi mulțumit de noi în perspectivă.
    Acum prezenți în lume, să ne abținem a mai colabora cu nedreptatea și răul ce ni se face. Îndepărtîndu-ne cu bun-simț, și căutîndu-l să-i știm regulile uitate să le reînvățăm ferm și clar. Eventual reinventînd multe ce-s perimate legi, dar tare necesare încă în căutările de sine ale societății.

1696.Ne ajută, că-I interesat mai tare ca noi

   Să ne îndepărtăm de nedreapta lume și să ne reorganizăm viața, cum ni se potrivește în bine doar. Nu-i ușoară desprinderea, implică tărie și curaj, timp și dîrzenie. Și de nu-i încotro, apelăm la EL, ne va ajuta, că-I interesat mai tare ca noi. Să ne recupereze din dezordinea și neputința societății, înrăite.
    Claritatea vieții nu-i absolută, avem căderi și culmi, lovituri și susțineri. Cărarea nu-i bătătorită mereu. Și ce-i mai nevinovați aparent doar, au ce li se reproșa și ei știu. Toți încercăm marea cu degetul, de ne merge ori ba. Numai cu EL nu, doar de vrea să ne încurajeze cînd vrea, să prindem chiag în util. Bucurîndu-ne de primire și să-L urmăm înspre necunoscuta vrere.
    Cu defecte și piedici trăim și momente de înălțare, prin voință și muncă de inspirație plină. Și-s demni de admirat, ne geloși că-s oameni ca și noi și mai ales fără invidie și ură. Că ne descalifică ca oameni în fața celorlanți și a LUI.
    Și totuși ne tot dorim puritatea s-o atingem doar, ori în ce domeniu chiar și negativi. Așa de căpiați îs unii, fără bun-simț și utilul binelui. Doar izbînda, faima și nedreptă fie, așa-i lumea ce-o știm. Nu obținem mereu decît fărîme din totul ce-l vizăm neputincioși din fire.
   Cuprinși de ciudățenii și lașități imense, porniți spre nicăieri, înfrînări mistice și fudui cît încape. Lași și ambițioși în derîdere nu ne găsim lesne locul, că-i tot ocupată puntea ce ne leagă ne malurile speranțelor. Printre altele multe așa-i omenirea ce EL o vrea înapoi, spre un înainte, ce nu-l întrezărim de nedrepți și imorali și ne știind clar încă cine-I Dumnealui?!
   

1695.Baza vieții-i pusă de voi din temelia existenței

   Cînd sîntem părinți, ori ne ocupăm de educarea copiilor în general. Trebuie neapărat să fim cum trebuie, conștienți de imensa răspundere ce ne revine. Și să-i privim ca pe o comoară în dezgropare din necunoaștere. Curățind-o atent de rămășițile animalității, pornirilor imorale și nedrepte în general. De răutate și urîțirea gîndirii, ci doar binele și utilul și tot ce e frumos și desăvîrșit.
   Cît despre EL, să-L căutăm noi inșine, corecți informați și sinceri în fața SA mereu. Și pe urmă să li-L descriem, îmbiindu-i să-L știe și vor hotărî singuri maturi. Cu Baza vieții-i pusă de voi din temelia existenței. Dar să fie cum e dorința SA și-n fața noastră, viitorii oameni ce-i formați. Că-n fața Sa cît veți exista răspundeți clar de ei, părinți! Că de nu vă achitați corect de îndatoriri, pot fi buni ori răi, oameni adevărați ori mișei, cumsecade ori lichele, etc, etc.
     Copilăria să le fie fericită, la toți copii și binele în față mereu! Că nu-i totul roz, se poate. Dar să fiți cît mai demni și responsabili, cătînd și să nu vă lăsați duși de nas de nedreptatea lumii actuale și dintotdeuna. Făceți absolut tot posibilul, că puteți și fiți cu capul pe umeri, nu-i pierdeți de mici. Dați-le șansa de a fi oameni adevărați, poate cum  nu ați fost voi mereu.
    Îndreptați-vă prin ei, pentru a fi cum trebuie în fața SA și a lumii adevărate.
    Că numai geniul pătrunzător răzbate pînă pe culmi. Iar netrebnicii nu, și fără îndreptare, nu au valoare umană adevărată oriunde. Că se pot reabilita toate negativele existențe, prin reeducare și voință în timp. Dar mai bine-i în dimineața vieții!

1694.Speranță de mai bine în normalitate

   Înzestrați din facere cu spirit și gîndire de la EL, ne permitem înălțarea în viață. Chiar de minciuna, șmecheria și urîtul îs normale-n condiția umană, nu ai ce cere. Aiureli, ba ai ce cere, că nu sîntem așa de netrebnici, ci se mai poate îndreptarea. Nu toți îs capabili de schimbarea dorită SUS, dar cîți pot, angajîndu-se, tot e un început.  O speranță de mai bine în normalitate, a ce încă nu putem fi cu toți, cum ar fi normal.
    Frica ni-i dată ca un avertisment, că nu-L mulțumim, ori nu suficient. Că-i încă de muncă, să ne îndreptăm în lume și aflîndu-L cum trebuie. De-abia atunci se începe viața cu adevărat, cum de fapt am fost proiectați a fi. Că nu am găsit calea, poate nu era vremea, iar de curînd se poate schimbarea, corectă să fie permisă.
    Unii mai porniți în direcția unor preocupări diverse se refugiază din cotidian în muncă. Nu se mai implică, nu vor să mai știe de nimic din societate, ci doar de ei înșiși. Și munca lor, se izolează tot mai mult de restul, nu știu altceva și pace. Și chiar de familie nu mai știu, lasă totul pe un altul dispus ori constrîns să-i preia obligațiile. Fuga din fața vieții, ori o altfel de manifestare a unei existențe.
    Și-ntr-un tîrziu se înstrăinează de tot și nu se mai descurcă, devenind o povară traiul lor și pentru ei însăși. E în toate nevoie de un echilibru, cîte un pic măcar din fiecare să știm, să-l probăm. De face parte din viața noastră neîntreruptă, să n-o forțăm noi întrerupînd firescul. Neimplicarea e o meteahnă, o amînare ce te poate costa la o adică.
    Deci nu scăpăm de viață, ci ni se pare doar, o amînare oarecare în timp, ce se poate răzbuna. Firescul e în noi să-l căutăm și să-L cooptăm și pe EL, de putem ține legătura. Că-I  cea mai onorabilă și adevărată din toate cîte există pe Pămînt, fiind oricine. De la talpa țării pînă-n vîrful vieții sociale, LUI ne raportăm de vrem ori nu.
    Că nu-L știm încă fiind uitat, poate și EL o considerat așa să fie existența noastră față de a LUI. Vom afla în timpul ce-l vom afla, mai altfel cred de acum încolo.

1693.Ai duce-o mult și bine, mulțumitor tu și ai tăi

   Cunoașterea SA așa cum ni-i permisă, nu presupune groază mistică, cum se zice. Ci doar o aflare mai altfel decît se știe de obicei. Cînd îI ceri te ajută la necaz, simți rezolvarea, e de mulțumit și ceea ce-ți va transmite. Să fii cum trebuie între oameni și-n fața SA, știindu-L doar corect, deocamdată, asta e. Să ne purtăm cu responsabilitate fără copilării, naivitatea nu ne șade bine.
    Se zice de către nedrepți că  moartea e un lucru serios și se și sperie, de nu ești cum trebuie în fața SA. Că de ai fi, ai duce-o mult și bine, mulțumitor tu și ai tăi. Doar îndreptat în lume și să-L respecți cumsecade, aflînd în timp cu EL. Iar moartea de va veni o vei ști dinainte, fără panică în liniște, tot cu EL și dincolo.
    Că sînt mulți ce-L caută într-un mod propriu fiecăruia, liber-cugetătorii. Neîncrezători în ceea ce văd că-i spiritualitatea, ce nu-i ajută ci încurcă și părăsiți pierd contactu cu EL și pier. Cît de reușită-i legătura lor cu EL, doar ei și EL știu.
    Căutînd azi dreptatea, nu-i o muncă încîntătoare, ci implică imaginea nedorită de toți. Poate curiozitatea, că mulți nu știu că dreptatea nu-i, ci-i dosită și îmbrobodită de nedreptatea lumii. De foarte mult timp, dreptatea nu și-o făcut simțită prezența în lume.
    Și adevărul SĂU, pentru început, nu-I cunoscut ca un prim pas spre aflarea necesară vieții. Să nu ne mulțumim cu cît ni se permite, cu cît ni se dă, ci să dorim aflarea SA corectă. Și ce trebuie de făcut ca să fim cum trebuie, pentru a nu mai fi părăsiți și-n suferințe. Că numai de EL depindem în definitiv totdeauna și poate nu știm bine.
    Mereu insul o tins să se afirme înspre bine ori rău, n-o reușit decît slabe realizări nemulțumitoare. Eroismul i s-o părut la îndemînă, realizările în acest mod chiar de-s slabe nu-l descurajează. Nu-s mulțumiți cu simpla viețuire, ci caută aflarea deosebitului, desăvîrșirea. De asta contez pe unii care în timp se vor pricepe să-L abordeze corect cu realizări pe măsură, nu degeaba.

1692.Să-L știm, preocupați și de îndreptarea cerută

   Voința de schimbare de a te preface în bine și util să fii societății și LUI. Că altfel nu are valoare și pierzi cursa cu viața. La final trebuie să fii măcar mulțumit de nu mai mult, cunoscător a ceea ce te-o preocupat cu folos nu numai pe tine. Lăsînd și altora bucuria vieții în cunoaștere cumsecade. Interesul tău să nu-L ocolească niciodată ci să-L știm, preocupați și de îndreptarea cerută.
    Nedumeriți nedrepții aflați în părăsire și-n plină pedeapsă, suferință, tot nu-s conștienți cum trebuie să fie în fața SA și de ce? E tare simplu, că acuma știu dar nici acuma, nu-I băgat în seamă și plătesc. Dar atunci aceia erau într-o desnădejdie catastrofală și nu s-au prins de ce trebuie făcut. Au plătit și unii și alții în neștire.
    În neștire zic, că nici azi nu-i mai multă minte în lume ca să fie cum trebuie societatea. Tot fără Baza vieții defilează și plătesc. Și încă atunci EL Însuși, s-o coborît, din CER, cu ceva timp înainte ne avertizase, tot degeaba. Minte nu ne-o dat și am tras-o rău de tot, cea mai aprigă pedeapsă din istoria umană. Tot de prisos, dacă azi sîntem cred mai în greșeală LUI și nouă însuși.
    Înțelepciunea ca și nebunia are nevoie de echilibru, cînd o iau razna și una și alta îs de ne dorit. Și să simțim neregula ce-i poate ne bătătoare la ochi, oprind-o. Claritatea, chiar nedorită de nedrepții înrăiți, e necesară pentru aflarea adevărului. Oricare ar fi acum cel a-L SĂU, trebuie grabnic deslușit în lume. O dată pentru cît mai lung timp, ca să nu mai fie părăsire și nevoi în lume.
    Unde-i întunecime claritatea nu-i posibilă și invers, claritatea fugărește întunericul din preajmă. Și cunoașterea SA e posibilă, că întunecimea ni L-o ascuns veacuri multe.
    Înfăptuind nedreptăți doar inconștientul le înmagazinează și ni le oferă spre judecată, la o adică. Iar de nu în timp ni se pare că le uităm, doar ni se pare.
    Pe plan spiritual, se știe în lume o scăzut interesul pentru religii, se simte o apropiere. De o realitate a SA și omenire, parcă s-ar pregăti, așteptîndu-L scuturată de nedreptatea ce încă I se face.

1691.Moralitate bună dar corigenți în a-L ști

   Se poate asemui viața cu o flacără, necunoscuta plasmă încă în studiu, dar viața e o culme. Încă foarte departe de ceea ce ne închipuim, e legătura cu Necunoscutul, cu Totul. Din EL și Universul SĂU, ce încă nu avem dezlegare firească, cum va fi.
   Ne închipuim că de ne preocupăm de o existență în folosul societății. Nimic de zis, sînt inși devotați cu demnitate și moralitate bună, dar corigenți în a-L ști. Nici nu se gîndesc să-L știe corect, îndepărtați de EL, chiar fiind îndreptați, nu le ajută. Au preocupări strict cotidiene lumești, în sensul bun și totuși nemulțumindu-L plătesc chiar cumplit.
    E tare interesat să-L știm corect, cu adevărat cine E, nu minciuna gogonată ce umblă-n lume. Deci să nu-I trucăm faima de Creatorul lumii acesteia știute și neștiute. De Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
    Care ne poartă de grijă să viețuim în limitele bunei înțelegeri sociale corecte și să nu-L ignorăm niciodată. Că-I gelos tare și tot tare ne părăsește și-o încurcăm, ratîndu-ne viața. ÎI la fel de gelos ca-n cazul în care avem alte absorbante zeități străine LUI. Caz în care nu ne iartă și părăsiți suferim corecții aspre și moartea exemplară.
    Ci cînd derutați de nedreapta societate nu-L știm și nici alți zei nu știm. Ne mai ține un timp în viață depășind așteptările necredinței de care dăm dovadă. Dar nu-L mințim și sîntem și noi normali îndreptați între oameni cum putem în neștirea generală. Inși de bună-credință, în sensul bun-simț, potoliți, care-s ușor de dus de nedreptatea lumii.
    Să nu fim indulgenți cu nedreptatea lumii ci s-o combatem și ignora de se ia de noi. Urmîndu-ne cale de urmat corectă, știindu-L. Trecerea timpului în îndreptarea cerută, e progres în direcția dorită, de nu, degeaba trece timpul. Că nu înseamnă nimic în fața Sa și a nostră prin ceea ce trebuie să fim și nu știm încă.

1690.Un grăunte de speranță în mintea în cumpănă

   Viul nu suferă  urîtul și răul, nu se alcătuiește ci se ofilește piere, dispare încet, încet. Și moartea ia totul în primire, ca acuma pe la noi, cu atîtea osanale necurate-i morți. Și EL de vede așa prostie îngînfată, ne părăsește și sigur suferim și dispărem fără o urmă adevărată. Ci în neștire, ca neființele, ce sîntem fără Baza vieții cu noi mereu, cu ar trebui.
   Mai e un grăunte de speranță la mintea cea de pe urmă a fiecăruia aflat în cumpănă. Dezmeticirea adevărată ce se instalează repede, dînd peste cap nevoile și nedreptatea. Pe asta contez, că ne vom reabilita în timp corect, cum se dorește SUS. Urmîndu-ne destinul, programarea firescă și necunoscută nouă încă.
   Necunoscută, că de am fi cum ne cere de ceva vreme, îndreptarea, și de-am vrea chiar și așa oarecum ar fi bine. Da așa fără pic de suflet pus în deșteptarea necesară și încă necunoscută azi. Să ne trezim onești, dintr-o bucată, incoruptibili așa deodată în așa mare de nedreptate. E greu încă fără acordul SĂU, și nu numai, chiar sprijinul, de se poate, cine știe?
    Faptele, întruchiparea ideilor, devin interesante după idei pe măsură. Întîmplarea nu joacă nici un rol în lume, ci totul e gîndită programare, chiar de nu pare. Așa ni-i dat să interpretăm necunoașterea de care dăm dovadă, că încă nu-L știm. Nu putem, nu vrem, și alte impedimente ce nu le întrezărim încă corect.
    Pierzînd în timp legătura cu Divinitatea, nu cunoaștem ce-i viața, existența. Ne aburim singuri cu nedrepte închipuiri, rațiunea ne joacă feste, iluzionîndu-ne doar.
Simțul realității SALE, nici nu ni-L permite, cît timp nu-L ascultăm înstrăinați fiindu-I. Ar fi de dorit, chiar de nu înțelegem mare lucru din încîlceala asta  nedreaptă.
    Ce-i azi în lume, să ne moralizăm, înălțîndu-ne în ochii noștri și făcînd doar binele și mai și ne realizăm îndreptarea firească. Cochetînd în timp și de vrem și de aflarea SA, încet cum se cuvine. Că-i un lucru gingaș și presupune înțelegerea ce nu-i chiar la îndemînă de nu ai o oarecare chemare. O chemare corectă adevărată adîncă, înlăturînd minciuna lumii.

1689.Să te ferești de orice influiență nefastă îndreptării

   Morala e aceea ce ne ajută să ne înfrînăm, combate instinctele naturale, sincere. Înlocuindu-le cu simțul datoriei, superioritatea înălțării deasupra intereselor. E formidabil de greu, mai ales cînd e prima dată, ulterior ți se mai tocesc ambițiile nedrepte încă. Încă un timp trebuie să ai mare grijă de tine, să te ferești de orice influiență nefastă îndreptării ce-o cauți.
    Sinceritatea mai e încă o redută tare în noi înșine, cu pluralitatea amăgirilor. Ducerile de nas ce singuri ni le creem în noi înșine instinctual, animalic chiar. Ne înstrăinăm de o cale ce încă n-o știm, ce strînge pornirile noastre contradictorii. Și ne face să fim fermi și corecți, poate cum n-am fost niciodată, dar am dorit neputincioși încă.
    E strigătul de ajutor din noi, de ne facem surzi, încet, încet pierim și la propriu și la figurat. Că EL nu glumește mai ales cu acei ce-s ușor influiețabili și fără tărie de caracter.  Mulțimea ce se mîlește ușor, aparent corectă, aparent doar, înșelătoare. Ce trebuie ferm curmată și îndreptarea să-și vadă de drumul ei firesc înainte.
    E o strașnică și crîncenă încleștare în noi înșine, un timp de derută și căutare. O vreme ne găsindu-ne locul și în gînd și-n viață, putem lesne strica totul. Pe muchie de cuțit un timp de regăsire a unu-i simțămînt știut și uitat. Și cîte altele ce-s noi și vechi. O liniștire curată de aflat și-n limpezimea gîndului cum trebuie netrucat de nedreapta lume. Doar astfel reușim cu multă răbdare, altfel e greu și mai greu din ce în ce.
    Să ne depășim cunoașterea și astfel să progresăm înspre ceea ce dorim cu adevărat. Construind societatea, nu cum se întîmplă ci cu valori umane adevărate. Că în urma lipsei valorilor nu rămîne nimica. Cu răul și urîtul nu poți compune, nu se încheagă nimic.
    Oricît de neînsemnat edificiu presupune binele și utilul și chiar frumosul pus în valoare. Încîntarea lucrului bine făcut ne umple viața și ne ajută să învingem multe neîmpliniri.  Poate incorect gîndite, edificîndu-ne în continuare cum trebuie.

1688.Aprigă, dar altă cale nu-i de vrem îndreptarea

    Existînd e normal dar și greu să ne ridicăm mai sus de partea inferioară din noi înșine. E luptă, e abținere, îs reguli morale, e rigoare sinelui ce-i mai sus de multe încă negîndite bine. Curiozitate pozitivă ai libertatea de a o cunoaște în desfășurarea ființei tale. Să ne convertim într-un model demn de urmat, de să ne mulțumească și pe noi. Aprigi de altfel, că altă cale nu-i de vrem îndreptarea.
    Să nu admirăm mulțimile ci CER-ul și ele la fel. Că-s grave și minunate, dar și confuze simțămintele sociale, frecvent ridicole de ne stăpînesc, de nu ne stăpînim.
    Democrația e cu egalitatea drepturilor chiar și cu prețul robiei. Libertatea e de preț în liberalism cu știrea unor elite adevărate, nu de paradă. Elite într-adevăr responsabile și puse pe îndreptarea relelor nestăpînite ferm și clar. Să nu ne preocupe bunăstare în dauna libertății, că-i degeaba tot, și de rîpă se duc.
     Moravurile societății is cele care trebuiesc modificate, schimbate, că legile trec și vin. După cum bate vremea dorințelor schimbătoare, neserioase imorale și înrăite. Unde Baza vieții nu-i și părăsiți plătim pînă dispărem nemulțumiți și-nsingurați. Îmbunătățirea cea binevenită tuturora, adevărată, cumsecade și responsabilă, demnă și clară.
    Să nu ne luăm după intuiție, oarba credință în pornirile biologice. Iraționalul și cultul subconștientului, utilitatea elementară, relativitatea. S-o uităm și dezmeticirea cum o fi, de regulă greoaie, dar să nu ne lăsăm duși de valul nedrept. Să căutăm limanul, malul solid și abrubt chiar, decît lunecușul impracticabil al delăsării. E de muncă, dar nimic în viață nu-i ușor.
    Învățătura de minte, e cea care ne desprinde din brațele căderilor imorale și rele, a urîțeniei pămîntului.
    Să nu confundăm elementara sinceritate cu nerușinarea, binele cu răul, morala cu imoralitatea. Îs lucruri așa de deosebite că mă mir că se pot pune în balanță. Doar în minți nedrepte, înrăite și depravate, demne de dispreț și de condamnare aprigă.

1687.Durabilă de ne explicat, ce îndulcește vieți

    Misterul prieteniei îl poate simți fiecare de-i interesat. Îi dat în lume să ne întărească înspre bine, util și frumos, premărgător îndreptării cerute. Sinceritatea acelor legături dezinteresate și totuși așa de intim copleșitoare uneori. Inexplicabile între nedrepți, cu a lor răutate și lipsă de încredere contagioasă.
    Întrajutorarea dusă uneori la extrem între inși necunoscuți uneori, doar legați se pare din întîmplare. Dar nimic nu-i întîmplător ci strict programat și îndelung studiat în CER și aplicat pe Pămînt. Interese comune, preocupări diverse ce-i leagă pe viață chiar uneori. Rezistîmd timpului ce nu le erodează ca pe altele, poate mai atent instituite.
   Și dragostea e cam tot pe acolo, doar cine știe și alte subtilități simetrice ființelor. Cu aceleași lungimi de undă în comuniune aproape perfectă. Posibil de ne prevăzut și de ne împiedicat prin constrîngeri, ce-o înverșunează în timp. La fel de durabilă și de ne explicat, ce îndulcește vieți.
   Inteligența e limitată între inșii Pămîntului și fără carte unii te uimesc de sclipirea minții. Mulți din contra coboară în teluricul omenirii, prin prostie care pare fără fund.
   În privința sec.XXI de-i religios ori ba, de va dispărea ori nu omenirea doar EL știe.
    Nouă românilor nu ne slăbește spiritul critic și-n cele mai neprielnice timpuri. Ne dovedim răbdători și inventivi la necaz, haz de necaz și ne ridicăm cînd părem răpuși. Și să fim judecați după înălțările ce ne reprezintă cu adevărat nu după căderile inerente oricui.
    Ni se cere să ne purtăm cum e normal în fața SA cît trăim, pentru a spera la CER. Și să ne ferim a-I încălca poruncile date în timp. Și cu curaj să-L știm și mulțumi. Neînfricați astfel cu EL și nepăsători la nedreptatea lumii înrăite și fără EL. Pînă va hotărî EL ceva.
 

1686.Necunoașterea SA corectă în lume nu-i avantaj

    Sinceri să fim doar în fața SA, între oameni să predomine educația morală, regula. Deci, ce ție nu-ți place altuia nu face, scurt și cuprinzător, bunul-simț înainte de toate. Să ne căutăm de treabă de  nu avem parteneri în domeniul unei vieți corecte, demne. Căutăm ce căutăm și de nu-i încotro ne mulțumim cu puțin și refugiați în cele singurătăți doar cu EL. Pînă lumea își revine, de nu lupta de te țin balamalele.
    Și EL se poate să te susție mereu un timp de îndreptare, cu încăpăținare și îndîrjire. Fermitate pe poziții de ne învins, cu argumente și tărie adevărată dîrză, de ne clintit. Mai în glumă mai în serios, depinde de împrejurări, dar tot înainte cînd e vremea schimbării de SUS susținută.
    Și-n depărtate zări E cunoscut oarecum, cam nu în mase ci la nivele mai rare. Ale acelor societăți, ce nu-L știu în mulțimi, doar anumiți retrași din strada înghesuită. Cu demersuri înalte îL percep cumva în mijlocul naturii mai ales. I-au legătura cu EL prin intermediari, nu au curajul direct cu EL, li-i frică, ori și EL. Poate îi ține la oarece distanță?!
    De ale lor îndepărtate zări, ce natura o află mai la îndemînă decît Lumea SA. Și se explică necazurile, acelora, mai recente, că EL i-ar dori mai aproape, dar nu-i posibil încă. Natura e privită de mulțimile acelea ca avînd puterea SA, falsuri ce se plătesc. Necunoașterea SA corectă în lume nu-i avantajează pe respectivii întrăinați.
    În cadrul îndreptării cerute de SUS, e și cunoașterea de sine, un pas esențial. E dificilă și e nevoie de liniștire și aplecare asupra însăți, cunoscîndu-te cu răbdare și tenacitate. Aflînd intimitatea ta acunsă în timp, din varii motive nedrepte majoritatea. Ce te-au înstrăinat de EL și îndreptarea cerută, ocupat de nedreptatea distructivă. Ocupația acesta a cunoașterii de sine e îndelugată și te liniștește într-o împăcare necunoscută.

1685.Învățătură de minte, dar ți-ai găsit cu omul?!

    Avem neclarități mari în viață, nu merităm a le ști încă. Și ne aflăm în treabă degeaba, irosire de timp prețios cu folos util unde trebuie. Să ne vedem de lungul nasului, că-I treaba LUI, că ne-o dat și astfel de întîlniri. Ce trebuiesc necunoscute, tabuuri date și atît, învățătură de minte, dar ți-ai găsit cu omul?!
    Răul, binele, sîngele, viața, spiritul, Dumnezeu, gîndirea, Pămîntul, natura, Universul, etc, etc, etc.... Nu ni-s date să le aflăm că nu merităm, pentru că nu-L ascultăm încă. Va veni timpul cînd ni se vor deschide larg uși și descuia lacăte. Umblăm ca nechemații cu șperacle și cîte încurcături nedemne unor ființe cu gîndire.
    Curiozitatea, dar ni-ar fi fost suficient să luăm legătura cu EL, făceam cunoștință. Tot din curiozitate și-o rezolvam întreaga viață a tuturora. Nu cred că era greu de se vroia cu adevărat, am ajuns în acest impas de nedescris. Se rezolvă în timp și EL E interesat ca și noi, s-o rupem cu tăcerea. Că avem de toate de aflat.
    Mai ales noi, nepricepuții într-ale noastre mai așa, ne meritate dar tare dorite. Și mai ales despre EL, că aș crede că ne trebuie o grămadă de timp și spațiu să-L aflăm. Și tot nu am ști cît trebuie, spațiu în cap avem, dar nu cred că se cade încă. Să ne cunoaștem pe noi mai întîi în bine și cu bun-simț între oamenii toți.
    Cît despre EL, ne știe cu lux de amănunte din moși-strămoși, de multe generații încoace. Și dorește să ne înțelegem ca între Creator și creație, că încă nu sîntem gata de tot. Mai avem pași de făcut în cunoaștere, dar e nevoie întîi să ne facem competitivi. În fața SA, cum ne dorește, îndreptați între noi oamenii, cu bun-simț și cu binele de făcut mereu.
      N-o intrat zilele-n sac, dar e timpul să ne dezmeticim cum trebuie și mai vorbim. Că trezirea aceasta se poate să mai dureze, e lesne de înțeles. Că atîta amar de vreme nu ne-o preocupat adevărul SĂU, mai defel, nici EL n-o vrut. Nu era timpul, acum se apropie etapa cunoașterii depline, cît și asta va fi? Vom afla și dumiriți altă viață, complet nouă vom ști.

1684.La nevoie apelîndu-L și ne întoarce încrederea

   Doi bani nu facem de sîntem răi și nerușinați, chiar de sîntem învățați și pricepuți în multe. Toate-s degeaba de nu ești om în primul rînd, e greu, dar merită îndreptarea. În primul rînd cu folos SUS și între oameni, concomitent simți îmbunătățirea vieții tale.
   Să nu-i confundăm pe memorizatorii de informații cu oamenii de cultură, care-s altă gîscă-n altă traistă. Buni și ei doar simpli papagali cu simț al memoriei, dar încă nu creatori de artă și frumosul, utilul culturii lumii.
   Natura ne învață să mai și recuperăm energii consumate prin muncă, odihnindu-ne din cînd în cînd. Reîncărcarea bateriilor și prin serbările rînduite de Domnul la finele săptămînii, cu respectul cuvenit. Și alte la fel răgaze convenite în timp și chiar de-s pierderi de valori, îs acumulări de energii necesare împlinirilor.
    Împlinire e și să-L știm oarecum la nevoie apelîndu-L și ne întoarce încrederea așteptîndu-ne pe față. Să ne schimbăm în bine și cum trebuie să fim între oameni și cu EL. Într-adevăr înstrăinați de EL și de binele din lume, ne cam părăsește și ne înfricoșează cu suferințe și moarte.
    Nu avem decît să ne îndreptăm, urmînd cerința SA, cu bun-simț între oameni și bine. Și de cutezăm să-L aflăm, că ne așteaptă, doar să fim sinceri și să nu-L dezamăgim. Să ne facem timp să fim mai sensibili la semnele ce ni le tot dă EL în viață.
    Răul să nu-l considerăm o provocare, ori o problemă, că nu ne privește în veci, n-o vom ști. Așa ni-i dat de SUS ca și binele îs de sorginte Divină, să ne învățăm minte doar cu ele. De rău să uităm și de bine să ne luăm mereu cît vom mai fi noi și familia noastră.
    Ni se amintește că pe lîngă spirit și gîndire de SUS ni s-o dat în trup și sîngele. Ce-i viață în viață, imposibil de falsificat și nici acesta nu-i provocare ori problema noastră. Să-l luăm ca atare, că-i Divinitatea la mijloc și încă nu merităm cunoașterea a multe. Că încă nu știm să ne îndreptăm cum ne dorește EL și după mai vorbim.

1683.Simpli executanți a unei opere în desfășurare

    Că fiecare avem voie să admirăm frumosul, binele și utilul, să ne îndrăgostim de orice și oricine. Dragostea platonică, e permisă oricînd și oricum. Cu bun-simț și făurind doar binele mereu în viață.
    Să căutăm cît mai mult și să nu ne căznim a fi altfel, ci să dorim să nu ținem minte chiar toate lucrurile. Mai ales cele neplăcute de la alții, să vrem a uita și de putem să-i iertăm chiar pe loc, atunci imediat. Ori cel mai tîrziu pînă la apusul soarelui în acea zi. Că sîntem oameni și nu putem fi exemplari de buni, e de înțeles, dar și EL ne iartă foarte multe, știți?
   Și să mai știți ceva că nu sîntem chiar împărțiți între buni și răi, toți, că-i un amestec foarte neomogen. Și numai EL știe pe fiecare cît plătește, noi ăștealalți doar aproximăm. Și să ținem pentru noi aprecierile noastre subiective.
    Înfăptuirile noastre pămîntene sînt la fel de trecătoare și vremelnice ca și noi. Istoria întreagă e doar un șir de evenimente, fenomene fără sens pentru noi. Doar EL ne pune în fața unor trăiri ce le consemnăm ori nu, pentru EL doar știute. Simpli executanți a une-i opere în desfășurare. Nu vedem și nici nu pricepem întregul ce e acuma și cu noi componenți oarecum în EL.
    Nu știm mai nimic, îndepărtîndu-ne de EL, neștiindu-L, neîndreptați fiind și înrăiți. Nu ne preocupăm bine și-I tot greșim, vrem nu vrem, că ne lipsește Baza vieții. Cu toate că ni s-o dat și binele și răul să le știm și doar de bine să ne legăm mereu. Nu înțelegem multe și ne-am dori să fim îndrumați corect. 
    Dar asta implică cunoașterea SA, măcar bine, îndreptarea cu bine între oameni. Și ținînd aproape de EL și EL fiind cu tine nu ai cum mai greși și altă viață cunoști.
    Doar libertatea îi prinde bine adevărului, dar cum azi nu-i libertate în lume pentru Adevărul SĂU. Nu E în lume cunoscut, ci dosit de mult timp și părăsiți tot suferim mereu. Și grăbiți de EL părăsim viața, neînțelegînd nimic din ea, rateuri umane.