Sîntem nu amăgiți într-o viață chioară, ci lăsați din mînă un timp să aflăm un drum. Al lumii în general, spre un ce încă în definire. Ce-i mai important decît fiecare cum o duce și pe ce coclauri umblă în neștire. De regulă acuma în nedreptatea față de EL și noi înșine. Mai și distrugem casa noastră, Pămîntul dat de EL să-l avem dar și ocrotindu-l.
Că cercetătorii nu ne dau șanse mai de existență, mai mult de un veac. S-au și exprimat opinii, dar e timpul dezmeticirii în relații mai ca lumea cu EL. Ș-om mai vedea, ce-i de făcut, să nu ne ducem de rîpă chiar, s-o mai cîrpim cumva. De ne revenim sigur cu EL, vom mai exista, nu vom dispărea. Dar să ne revenim acuma, nu-n ultimul moment cum ni-i firea nedreaptă.
Sîntem încorsetați de EL de la facere, să ne croim o viață într-o oarecare libertate. Nu ne prea dăm seama de nimic ce-i categoric în existență, și-I greșim plătind. Dar tot degeaba că nu ne învățăm minte și din rău în mai rău ne merge. Și în loc să mergem pe calea ce ne-o dorește EL, o luăm pe aiurea și dăm chix.
Pe lîngă încercările SALE, de a ne aduce la normalitatea programată SUS. In corpore suferind corecții, dar fără finalitatea scontată. Ne părăsește și-n particular pe fiecare și-o pățim și tot degeaba pînă murim. Sîntem se pare incorigibili deocamdată. Va mai face sigur încercări de domesticire a noastră, nu se va lăsa.
Vom fi martorii schimbărilor noastre cît de curînd, dictate de SUS în condiții noi. Ce încă nu le întrezărim deloc.
Inutili să nu credem că putem fi pe Pămînt, ci îmbunătățiți cumsecade și cu urmări firești bune. Ca între oameni civilizați măcar și o bucată de vreme și neștiutori de CER, se cere. Că-i mare belea cu această cunoaștere de nu-i cum vrea EL, mai bine lipsă, o vreme de căutări, poate. Și o mai duci destul să te împlinești oarecum bine, de mai vrei caută-L corect și fii!