4419..Încă din vechime.

  Nu-i lucru ușor, mereu ni se pun în față greutăți, ce trebuiesc negociate corect, de cine-i în drept, fiecare de-i capabil. În fața SA, EL ne cată îndreptarea, ispășirea asta corectă, responsabilă de oameni, nu oricum, e multă necunoaștere încă. O vreme pînă va descăleca pe față printre noi și vom afla ce încă-i foarte greu și de ne pătruns, nu-L merităm și nu-I deschiderea.
  Cînd va fi mai e vreme și nu-L știm a descifra încă nimeni, ci bîjbîim în întunericul neputințelor lăsate de neomenia. Ce ne tot domină dacă nu-i punem căpăstrul voinței de a-i fi în fața SA adevărați oameni, demni și cumsecade cu hotărîre. Adevărată răspicată și fără tăgadă, mereu de atunci în continuare pînă ne vom desăvîrși sub oblăduirea LUI și a Lumii SALE.
  Ce-o vom cunoaște cîndva, dar zorii mijesc de aci, acuma nădăjduim îndreptarea cum ne-o tot dorește CER-ul încă din vechime.

4177..Cît ne putem permite.

  Deci putem și de unii singuri încerca marea cu degetul și-o putem afla și trece cînd e clipa dezmeticirii și pentru fiecare în parte. EL însă are așii SĂI în mînecă, acei dezmeticiți din naștere potențiali înspre EL cum e firescul vremurilor. Că și aici e o întreagă istorie ce n-o prea accesăm cum vrem, ci de regulă doar CER-ul E tutelar și noi cîrpim. Cunoașteri ce se lovesc uneori ca nuca-n perete, dar nu dezarmăm defel, continuînd pînă nu mai putem, de ne trezim însă.
  E cam greu cu deșteptarea asta în așa secetă de limpezirea gîndurilor cam anapoda pe coclaurile nedreptății și neputințelor fudule. Ce ne tot dau tîrcoale zăpăcindu-ne de nu-L putem accesa singuri riscînd orice dar cunoaștere nu, deci salvarea. De la înecul preconizat de cînd lumea fără EL, garanția reușitei în acestă viață, dar nu oricum, ci cum vrea EL cu noi.
  Aflători de ce ne lipsește momentan și de acaparat cu nesaț cît ne putem permite spre EL și EL primindu-ne.

4125...Ca să vă fie viața, viață.

  E o luptă viața pentru unii și se dedică acestui scop în felul lor fiecare cum poate. Prin exerciții fizice zilnice, de întreținere a corpului și funcțiilor organismului acesta vizibil. Dar de cel invizibil care-i hotărîtor mereu cît sîntem pe Pămînt înaintea celorlalte însușiri exterioare și interioare. De legătura spirituală cu EL, de vrem ori nu, e ombilicul terestru al fiecăruia din oamenii vii.
  Cu CER-ul cel adevărat, cu cel mincinos e în legătură neputința de a fi oamenii, invers de ce EL ne pretinde a fi. Între oameni, în natură și-n fața LUI, cea mai în suferință dintre toate cele ale vieții. Și părăsiți la fel ca toți inșii lumii fără căpătîi, avem de plată cînd e scadența, doar de EL știută. Și de-L ignorăm mai ales cu bună știință e bai mare și intrăm cu zilele la apă, ne scad văzînd cu ochii.
  Deci luptăm pentru a fi în primul rînd căutîndu-L cumsecade doar pe EL ca să vă fie viața, viață.

4102...Îndeletnicire tare anevoie.

  E o luptă ce se duce în fiecare în anumite condiții, de schimbare bună. Înspre EL concomitent cu modificarea comportărilor îmbunătățite între oameni, natură. Cunoscîndu-ne pe noi mai întîi ce plătim cu adevărat, sinceri cu noi înșine. Ne mascați de cîte nelegiuiri și false probleme, care-s toate în raport de EL și noi. În prim-planul activității și doar de atunci încolo sîntem cam pe calea bună.
  Mai e de lucru că nu-L știm încă cum trebuie, nu-I sîntem destul de îndreptați. În viziunea LUI despre noi oamenii, o realizare de care EL E Responsabilul Unic. Din partea CER-ului și nu ne va lăsa de izbeliște ci ne lua și mai domol și mai îndîrjit. Convenindu-ne ori nu dar asta-i situația ce încă n-o știm, dar tare mult nu mai e.
  Deci ne-o transmis și nouă din preocupările SALE referitor la o îndeletnicire tare anevoie.

4097... Dezmeticiți-vă oameni și urmați-L .

  Să știm deci fiecare cînd primin înștiințarea de la EL, că numai de la EL. Ni-s adresate părăsirile și necazurile de toate felurile, de la mici neplăceri. Care-s atenționări că trebuie să ne schimbăm și să încetăm calea îndepărtării de EL. Ci îndreptarea între oameni și natură, căutîndu-L cum trebuie direct pe EL. Doar pe EL și să uităm ademenitoarele religii care nu-L respectă, li-i frică.
  De EL să-L slujească că-I neîndurător cu prostia, neputința, șmecheria, răutatea. Și celelalte urîte gînduri, vorbe și fapte că nu-I urmăm în litera legii SALE. Ce ni-i cam cunoscută, dar să ni-o reamintim adaptînd-o pentru azi, la zi. Conlucrînd la îndeplinirea întocmai corect la ceea ce ne tot cere și nu-L luăm în serios defel.
  Nu se mai poate ignora de ceva vreme pentru nimeni de pe Pămînt, că ne așteptă. Să reîncepem colaborarea lăsată în părăsire atîta amar de vreme, dezmeticiți-vă oameni, cum trebuie și urmați-L!

4081...Nu L-am luat în considerare defel.

  Dezmeticirea civilă, spre civilizație, trebuie să fie concomitent cu cea în fața LUI, cumsecade. Aflîndu-ne fiecare cum dorește și poate, o relație cu EL, că ne așteptă pe fiecare. De sine știutor sincer cu EL conversînd și aflîndu-ne în timp și spațiu traseul. De urmat al viețuirii corecte de astă dată, fără tălăngile neputinței, ci cu adevărat oameni.
  Între oameni, în natură și-n fața LUI, e totuși legătura asta cu care ne-am obișnuit. Prin intermediul bisericii, apoi și acestea își vor schimba înfățișarea, nu arbitrar. Ci cum trebuie, astfel crucile și toate semnele morților vor dispare, se va înlocui cu semnul luminii. Care-i din CER, firesc cum se poate mai bine și simbolistic mai eficient și elocvent.
  Sub semnul SĂU cunoscut cum știm și pînă acuma nu L-am luat în considerare defel.

3964...Și așa simplă nu știm a o avea.

  Omul simplu, de fapt fiecare în dreptul său sincer, nu-i preocupat decît de o locuință. Hrană și ceva liniște, pace să-și ducă zilele cum se poate în societatea zilei. Dar la EL și noi să ne dorim și comportări domestice, demne de oamenii ce sîntem. Nu alandala și necugetați, neputincioși de bine și dreptate și nici cu EL. Ci-n deriva vremurilor mereu nemulțumiți de viața astfel aleasă de capul nostru.
  S-o avem neînduplecați de cerințele LUI, ci-n virtutea unor alte porniri nedrepte. În părăsire veșnică ne tot aflăm, plătind pe rupte fiecare și toți pe rînd cînd ne vine vremea. Nemulțumiți vreodată de așa trai fără Dumnezeu ci-n fărădelege, nedumerire. Aflîndu-ne mai mereu necugetînd la EL și noi cum trebuie, ci indiferenți ne aflăm pe Pămînt.
  Indiferența asta se tot plătește de multă vreme, lăsîndu-ne cu buzele umflate Neștiind viața chiar și așa simplă n-o știm a o avea.

3861...Că altă cale nu-i

  Zicerea războiul nevăzut e o realitate cît o poate fiecare pricepe, deoarece noi, ne facem datoria de oameni. Nu oricum, cu toate că sînt și din ăștea, dezinteresați de ei și de orice, neputincioși la culme. Dar de regulă ne ambiționăm a fi cumva undeva la locul nostru ce ni-l dorim și-l construim. Opunîndu-ne firii date și oricui și la orice pentru realizarea respectivă, nu oricum.
  Nu ne împăcăm cu zeama de varză, cum se mai zice, ci doar victoria, premiant. Și de regulă-i o banală dezumflare perpetuă în lume, nu chiar în toate cazurile. Răzlețiți unii și alții înving neînvinsul din ei și din societate ori de aiurea conformîndu-se. Unei năzuințe ce-i de regulă tîrzie, uneori prea tîrzie ca să și fie, dar asta e.
  Odată pornit într-o direcți, nu ca netrebnicul, dar cu voință bună și cap desăvîrșindu-ne neapărat, că altă cale nu-i.

3764...Și cu împotriviri netrebnice pe măsură

  Între noi nu știm a ne aprecia corect, doar de SUS cînd e cazul aflăm. Fiecare-i în felul său drămuit și cînd se socotește că-i în măsură a fi încredințat. I se dă această șansă și e cu multe căi care nu toate-s și roditoare. Ci-s încercări și încercări, nu reușim toți a fi cum e nevoie, ratîndu-ne folosul. Dorit SUS și de noi, dar neputincioși și-n lipsa informației corecte, ca și azi în lume.
  Ne trezim necorespunzători și totuși aleși, e de gîndit cînd vezi că nu-ți merg toate. Și din reflecție în reflecție poate intuiești Adevărul dărîmant de nevolnicii. Ferirea-i posibilă și cu dezlegare de SUS, căutarea să nu fie degeaba. Aflăm ce e nevoie și la timp, comportîndu-ne acătării și să nu călcăm în străchini. În fața SA și-ntre noi, ne mai și obligă-n virtutea unor reguli.
  Ce pe Pămînt îs uitate și reamintirea-i grea și cu împotriviri netrebnice pe măsură.

3410.Că năzuințe ai, dar nu cu puterea înțelegerii și a celor trebuincioase

  Că de ești independent, un singuratic, un neînțeles, chiar de ești între ai tăi. Nu prea ești cu ei în toate pe aceeași lungime de undă, fiecare cu ale sale. Doar unele tării, încercări ale vieții vă mai adună la un loc, de altfel cam ne înțeleși. Așa-s azi de cînd lumea relațiile între oameni, aproximative, însăilate. Nu-s pe durate lungi și chezășuite de cîte năzuințe înălțătoare, ci doar aparent, uneori.
  Așa că atunci însingurat oarecum de capul tău te poți apuca de diverse nădejdi. Ce-ți aparțin doar ție și-i destul de greu de dus în spate de unul singur, doar de afli sprijin. Destul în tine și cine știe în ceea ce alții nu văd, nu vor , nu pot pricepe, tot singur ești. Că-n caz de neputințe tot mereu întîlnite e de simplificat treaba, ți se pare că-s întîmplătoare și nu-s.
  Nu poți duce și Cineva te face atent să te limitezi la cît ești, că năzuințe ai, bine. Dar cu puterea înțelegerii și a celor trebuincioase stai mai ne în regulă.

2997.Și EL și noi într-o aflare comună în cooperare

  Se va „materializa” și apropierea LUI de noi simțită de fiecare capabil să-L mulțumească. Nu-i chiar un capăt de țară să-I intri în voie, nu-i nici ușor, de nu ești pe fază. Să zicem din copilărie pregătit de părinți responsabili, bine intenționați. Ce au informația corectă despre EL și noi, că-i destulă abureală în lume prin minciuni fudule.
  Ce nu-ți dau voie să știi Adevărul SĂU și al nostru corect, bine intenționat, cumsecade. Că nu se ia EL după noi decît în limitele CER-ului, de noi necunoscute încă. Mai e de lucru pînă vom avea căderea de a-L ști corect, meritînd așa ceva măreț. Înspre o desăvîrșire necunoscută azi pe Pămînt, ci doar frînturi de adevăr și foarte multă minciună cu fală goală.
  Doar de sîntem croiți de mai de SUS, și EL și noi într-o aflare comună într-o cooperare. Atunci se poate o convenție de ambele părți EL și noi spre un Ceva ce EL îl cam știe precis.

2827.Transformînd o calamitate individuală în bine util

  Nu o dată mai fiecare o putut auzi pe unul și altul, nu-mi spăl azi mașina că va ploua și iar mi se murdărește. De la circulația ce oricum o efectuez mereu, nu se folosește această capacitate minunată dată unora. De SUS s-o facă folositoare și altora în nevoi și chiar sieși. În caz de secetă, și sînt multe cazuri într-un an oarecare, fiind timp de caniculă mare. Și pîrojolește pămîntul, de ce nu-și spală tipul mașina, să provoace ploaia.
  Fiind inițiatotul unei minuni folositoare, transformînd o calamitate proprie în bine util, ghinionul mereu folositor. Ce consideră că anumea  Cineva îl sîcîie cînd își spală mașina. Ori alții au alte îndeletniciri care atrag după ele consecințe nedorite, repetate. Pînă îți atrag atenția și să le folosim în mod constructiv în binele nu numai al nostru. Și-n timp poate ne gîndim să-I și mulțumim, cît de cît, noi conștienții de așa fapte de SUS.
  Ori nu mai aveți acele curioase însoțitoare consecințe-porniri ce nu le știți. De ce vi se tot întîmplă ziceți voi, dar nimica nu-i la voia întîmplării. Ci strașnic bine puse la punct, ce ne vizează de ne lăsăm convinși de EL. De regulă îL ignorăm, nu ne pasă nici de noi, nici de alții.

2626.Atenționările-s în diferite feluri, prin încercări...

  Ne tot dă atenționări cam cît trăim la fiecare, de fiecare are nevoi, din oamenii Pămîntului. După ce ai o relație cu EL e altfel, restul nu știu încă. Dar de fiecare EL E preocupat să-L știe și să fie îndreptat între oameni cumsecade. Atenționările-s în diferite feluri, prin încercări simple, ușoare nereguli simțite. Pînă la cele mai dificile necazuri ce le urmăm, cu suferințe chiar și-n deznădejdii.
  Doar mintea de ne va veni, chiar și a românului de pe urmă, ar fi bine, dar de regulă. E tare greu să ne prindem de cererea SA adresată nouă, trebuie cineva poate să ne atragă atenția. Și poate și nici atunci, de nu-i însoțită de ceva deosebit, credibil, cine știe cum fiecare e sensibil după cum îi e dat. Deci totul de SUS se leagă, noi mai greu așa la derută să o nimerim cu EL.
  Cu toate că sînt cazuri și eu știu, cînd e posibil să ai deschidere, dar te încurcă nedreptatea. În formele ei cele mai diverse, de la religii fără EL corect și adevărat, ci minciuna. Și cîte alte nedeptăți știute și neștiute din ignoranță și altele...

2609.Că-i greu să te judeci de nu știi înfrînarea

  Avem personalitate fiecare cît își permite și de către ceilalți cît pot suporta să ai. Și-n realizările tale bune rele, cît poți, cum poți și-n vorbe, fapte și scris, ce va rămîne. Cu influențele simțite și unele învățate, de ici de colo, alții știind a aprecia. Pricepîndu-se poate mai bine, că-i greu să te judeci de nu știi înfrînarea. Cu toate că porniri sînt cu duiumul, E și EL și-i altfel de învățat.
  Că înșirui făpturi, plante ale scrisului, îs de cuantificat ori nu de cei interesați. Și ne tot dăm nu numai cu părerea, dar am vrea să ne ocupăm noi oamenii ăștea neisprăviți. Cum sîntem între noi, dar nu ne vedem și cutezăm la treburile LUI. Ne-ar interesa fericirea, viața și moarte s-o manevrăm, ori măcar să știm de ce și cum. Că-i rostul nostru și ar fi normal de noi, noi să ne ocupăm, aiureli nedrepte.
  Între vis și aievea, e cale de aflat și nu-i rostul, așa ni-i dat și nu vrem, ci cunoașterea. Ce ne depășește, dar minte cum trebuie în fața LUI nu întrezărim încă. Ci unele răzlețe porniri, nu edificate cum trebuie, ne mai așteptă doar vom fi pe calea dorită SUS. Și-n ea să ne desăvîrșim cu bine și util, chiar și frumosul.

2528.Ni se pare că-i complicată omenirea, aiurea

  Aceste plăți, pedepse, încercări să se vadă cum reacționăm fiecare, îs o vreme. După ce expiră timpul urmează altele, diferite pentru fiecare din noi în timp și spațiu. Ni se pare că-i complicată omenirea, aiurea, așa sîntem făcuți. Cît poate duce informatica CER-ului, desăvîrșită să nu-i scape nici un detaliu. Cobaii-elevi pentru cei de SUS, aici jos pe Pămînt, destul de sofisticați și noi la rîndul nostru în devenire.
  Cam ca EI, în viitor cînd vom mai evolua cum trebuie și tot așa înspre CEVA. Ce-l vom afla cu vremea, dar momentan să ne scăpăm de neputințele actuale. Moralizîndu-ne și în bine, ca să fim și noi ca EI, măcar începutul să-l facem că va urma altele și altele. Cunoașterea SA, Șeful, Dumnezeu Tatăl Ceresc, E ceva ce nu știu.
  Lume LUI în aflare cu timpul, dar să ne scăpăm de nedreptele religii. Și doar de EL să știm cît se va putea vom afla, dar să devenim oameni adevărați între noi și cu EL.

2502.Bineînțeles nu toți acceptăm Astă conducere

  Cînd ajungem la liman și nu-i găsim continuarea dorită acțiunii, ne resemnăm ori apelăm la EL. Fiecare cum îl duce felul de a fi și cu rezultatele pe măsura potrivită nu de noi ci de SUS. Totu-i programare, dar bineînțeles nu toți acceptăm Astă conducere, ci ne burzuluim. În neștire și cu nedreptatea în frunte, nu ne mai găsim cadența.
  Și părăsiți plătim și poate părăsim lumea viilor dezamăgiți, înăcriți și mai grăbiți ca după programarea CER-ului. În loc să fim netemători, îndrăgostiți de libertate și împotrivindu-ne nedreptății. Ne dedăm după  mărunte nimicuri ce ne  dezbină firescul și ființa dispare în neantul lumescului întunecat de veacuri. Tot spre moarte orientat și spre viață mai deloc.
  Că nu-L știm pe EL și de EL nici nu ne pasă, ci de necuratul mort vechi. Ce-l puțuim pe toate fețele doar o da lapte și miere, dar de unde un țapăn străvechi mort, să-n vie?  Doar minciuna e vie și mișună din gură-n gură între netrebnici și-nbrobodiții lor.