4097... Dezmeticiți-vă oameni și urmați-L .

  Să știm deci fiecare cînd primin înștiințarea de la EL, că numai de la EL. Ni-s adresate părăsirile și necazurile de toate felurile, de la mici neplăceri. Care-s atenționări că trebuie să ne schimbăm și să încetăm calea îndepărtării de EL. Ci îndreptarea între oameni și natură, căutîndu-L cum trebuie direct pe EL. Doar pe EL și să uităm ademenitoarele religii care nu-L respectă, li-i frică.
  De EL să-L slujească că-I neîndurător cu prostia, neputința, șmecheria, răutatea. Și celelalte urîte gînduri, vorbe și fapte că nu-I urmăm în litera legii SALE. Ce ni-i cam cunoscută, dar să ni-o reamintim adaptînd-o pentru azi, la zi. Conlucrînd la îndeplinirea întocmai corect la ceea ce ne tot cere și nu-L luăm în serios defel.
  Nu se mai poate ignora de ceva vreme pentru nimeni de pe Pămînt, că ne așteptă. Să reîncepem colaborarea lăsată în părăsire atîta amar de vreme, dezmeticiți-vă oameni, cum trebuie și urmați-L!

3644...Dar cu alte trăiri noi și pentru tine

  Îs încăpăținat, recunosc, ce știu, nu știu cum dar simt că știu din înalte tării. De la EL oarecum, nu știu cum dar știu, nu admit chiar de întîmpin tot de pe acolo împotriviri. Contradicții, e o aflare în curs viața pentru mine, mai altfel decît pentru restul. Astfel se spune că prin credință  nu scăpăm de necazuri, adică EL ne părăsește.
  Chiar de te dovedești bun, măcar cauți îmbunătățirea continuu și-L simți ca atare. Că-I alăturea de tine în îndreptarea convenită, în aflare și de EL, cît meriți. Ei nu-i așa îI cu tine și te ține din scurt o dată ce te-ai angajat pe calea convenită. În aflarea omului nepregătit în așa lume, dar se poate, de vrei și EL te acceptă. Adio necazuri, doar colaborezi cu EL și EL cu tine, dar e să fii mereu pe fază.
  Controlîndu-ți comportările, răspunsurile la solicitările SALE și e începutul. Unei altfel de vieți pe Pămînt între ceilalți, dar cu alte trăiri noi și pentru tine.

1918.Care nu-s lăsate să vă parvină

   Poate vă întrebați totuși de unde primesc așa informații, ce vi le transmit vouă. Majoritatea din ceea ce-i scris și confirmat în timp, dar și de la EL. De regulă cele esențiale și care nu-s lăsate să vă parvină nestingherite de nedreptate.
   Mai am și eu păreri și subiectivitatea omului simplu, că EL îmi mai dă voie. E cu mine mai mereu și mă împiedică ori încurajează, depinde de cum mă înscriu. În cerințele SALE, ce multe le aflu chiar cînd vă transmit de mă mir și eu de unele.
   EL o fost acum 77 de ani pe la noi, pe aicea, în cîteva rînduri, atrăgîndu-ne atenția. Asupra SA, doar L-om respecta cu ce ne dorește să fim ca oameni îndreptați. În familie și societate, cunoscîndu-L cum trebuie, pentru a ne fi bine în lume. Da de unde, că ne facem a uita cerințele SALE și nu-L știm decît trunchiat.  
   Și dosit după năzbîtii închipuite strîmb în ceea ce-I EL cu adevărat în CER. Și pe Pămînt, Unicul Dumnezeu și să ne comportăm cum trebuie ca oameni în lume. Nu-i un capăt de țară, dar nu se vrea încă și EL ne mai tolerează nesăbuința într-o oarecare măsură.

1694.Speranță de mai bine în normalitate

   Înzestrați din facere cu spirit și gîndire de la EL, ne permitem înălțarea în viață. Chiar de minciuna, șmecheria și urîtul îs normale-n condiția umană, nu ai ce cere. Aiureli, ba ai ce cere, că nu sîntem așa de netrebnici, ci se mai poate îndreptarea. Nu toți îs capabili de schimbarea dorită SUS, dar cîți pot, angajîndu-se, tot e un început.  O speranță de mai bine în normalitate, a ce încă nu putem fi cu toți, cum ar fi normal.
    Frica ni-i dată ca un avertisment, că nu-L mulțumim, ori nu suficient. Că-i încă de muncă, să ne îndreptăm în lume și aflîndu-L cum trebuie. De-abia atunci se începe viața cu adevărat, cum de fapt am fost proiectați a fi. Că nu am găsit calea, poate nu era vremea, iar de curînd se poate schimbarea, corectă să fie permisă.
    Unii mai porniți în direcția unor preocupări diverse se refugiază din cotidian în muncă. Nu se mai implică, nu vor să mai știe de nimic din societate, ci doar de ei înșiși. Și munca lor, se izolează tot mai mult de restul, nu știu altceva și pace. Și chiar de familie nu mai știu, lasă totul pe un altul dispus ori constrîns să-i preia obligațiile. Fuga din fața vieții, ori o altfel de manifestare a unei existențe.
    Și-ntr-un tîrziu se înstrăinează de tot și nu se mai descurcă, devenind o povară traiul lor și pentru ei însăși. E în toate nevoie de un echilibru, cîte un pic măcar din fiecare să știm, să-l probăm. De face parte din viața noastră neîntreruptă, să n-o forțăm noi întrerupînd firescul. Neimplicarea e o meteahnă, o amînare ce te poate costa la o adică.
    Deci nu scăpăm de viață, ci ni se pare doar, o amînare oarecare în timp, ce se poate răzbuna. Firescul e în noi să-l căutăm și să-L cooptăm și pe EL, de putem ține legătura. Că-I  cea mai onorabilă și adevărată din toate cîte există pe Pămînt, fiind oricine. De la talpa țării pînă-n vîrful vieții sociale, LUI ne raportăm de vrem ori nu.
    Că nu-L știm încă fiind uitat, poate și EL o considerat așa să fie existența noastră față de a LUI. Vom afla în timpul ce-l vom afla, mai altfel cred de acum încolo.