4355..Oglinda vieții.

  Ni se reproșează de către netrebnici că ne limităm unii mai altfel doar la a fi omenoși, în virtutea închegării unei familii. Și cam de celelalte împliniri umane, ce-s legate de preocupări de diferite feluri, înălțătoare unele, ori spre desăvîrșiri. Ce ne edifică trăiri ce li se par nevolnicilor mai dihai decît simplitatea unei familii închegate, îndreptățite a fi cu EL.
  Cît se poate, că-i încă aprig cernută posibilităților de a-I fi pe aproape, nu-i voie încă, ne tot încearcă de ne ținem tari a-I fi cu EL. Ori ba și atunci ne merge ca la spînzurați dar asta e, așa ni-i datul deocamdată și trebuie să-i facem față cît mai omenește în bine doar. Între noi, natură și de EL cît ne țin puterile nesupărîndu-L, afla-vom asta după cum ne merge nouă și apropiaților.
  Deci oglinda vieții ce o ducem și dăm din ea, e felul cum primim a ne tot duce o existență acătării ori ba.

3794...Dar înțelese perfect cu EL

  Ne îmbie ca o adunătură de nemernici, lumea, societatea, apropiații. De nu știm ce vrem, cu adevărat demn omenește ceea ce simțim corect, cumsecade. Să ne menținem ferm și clar pe tărîmul bunului simț, al dreptății ne stricate. De tărășeniile nevolnicilor SĂI și ai noștri, ce ne conduc vrînd ne vrînd. Spre nicăieri, spre perzanie, de nu ne menținem capul pe umeri.
  Și-l ținem subsuoară, nedemn și nelegiuiți, urmînd cărarea întortochiată a fărădelegii. Ce sigur ne va înrăutăți viața nouă și alor noștri, ratîndu-ne existența mereu. Cît om mai dăinui pe Pămînt, în încercările CER-ului de a ne aduce unde trebuie. Și noi tot pe alăturea de puntea salvării, prin mlaștina împuțită a neroziei. Înrăiți și fără Dumnezeu, ci-n cîrdășie și neputința de a fi oamenii dați
  De cînd lumea pe Pămînt, doar om pricepe o dată menirea cu adevărat proiectată și nouă. Nu numai naturii, simpliste dar înțele perfect cu EL, nu ca noi încă turbații.

3151.Conlucrînd la îndepărtarea de țelul nostru normal, firesc de oameni adevărați

  Nedreptatea își racolează neputincioșii îndreptărilor utile și bune, din care face netrebnici. De care beneficiază cu succes în înstrăinarea de EL și noi, pe calea fărădelegilor. Asupririi bunului-simț și înlăturarea dreptății dintre noi toți, cîți om mai fi cumsecade. Cu afirmații bombastice, minciuna la mare căutare, înfololită să nu-i dai de urmă.
  Aflîndu-i menirea rea, de izbeliște a omenirii, în derizoriu și urîte fudule comportări. Cinstea-i înlăturată dintre oameni, cu oarecare inteligență, imoralitatea-i bîntuie pe neisprăviți. Cînd educația bună e de mîntuială și negativitatea virtute e, de elogiat minciuna în toate aspectele ei. Conlucrînd la îndepărtarea de țelul nostru normal, firesc de oameni adevărați.
  În spiritul dreptății, al binelui și moralității cunoscîndu-L cît ne putem permite. Încă destul de îndepărtați de năzuințele SALE în colaborarea cu noi și EL din CER. Și altele necesare îndreptării cumsecade în timp de aflat.

2971.Dar nu-i de morți așa preocupat ca de noi vii

  Anumiți netrebnici caută să ne convingă că nu-și are rost viața și evoluția. Că degeaba trăim, nu-și doresc decît dispariția, poate nu chiar aș convinși sincer. Dar așa declară și-i împing pe alții la fapte nedrepte, capitale, fără remușcări. Toate-s cu acordul SĂU doar ne vom dezmetici cum trebuie o dată. Dreptatea s-o înfăptuim aici cît trăim cu toții laolaltă cu adevărat corecți și demni.
  Ca oameni ce ni-i dat a fi, nu niște caricaturi nedemne, egoiste și fără bun-simțul minim necesar. Între oamenii ce sîntem aici, nu-n alte existențe promise de nedrepți închipuiți. Ce nu-și știu pentru ei însăși menirea și incorecți ne nedreptățesc cu cîte amăgiri deșarte. Iluzia la loc de cinste în minți nesănătoase, molipsind lumea cu tărășenii urîte și rele.
  Ireale, că-n ceea lume într-adevăr tot EL e Șeful, dar nu-i cu morții așa preocupat ca de noi vii. De noi să ne realizăm dorința LUI de cunoașterea necesară programei CER-ești, necunoscută încă nouă.

2772.Cu două picioare și aspect de om, dar neom

  Să nu ne alintăm de sîntem netrebnici, ci să ne învrednicim de a învăța cumsecădenia. Nu-i chip, atunci valea! Dintre oameni, în junglă cu tine pramatie și să nu ieși decît cînd te mai cheamă careva. Crezînd totuși în tine, că poți fi om, revenindu-ți urgent. De nu nici numele să nu să ți se știe! Lighioană cu două picioare și aspect de om, dar tare neom, ci scursuri de lepădat departe de umanitate.
  Deci jupuiți de vii, trași în țeapă, sfîșiați de cum se nasc asemenea tîrîturi, nedemne. De a fi printre noi, să le mînce lupii de lepre, să nu le mai știm niciodată c-or fi fost. Să nu apuce iar lumea să se mai molipsească de la așa trîntori profitori și spurcați. Că-i bai mare, repede se învață relele și cu foarte greu ne revenim și încă și mai greu ne apucăm de treabă adevărată, ca oameni adevărați.
  Că-s tare pornit și îndîrjit contra nedreptății, nici nu ai cum fi altfel? Că-i întrecută de mult măsura și la noi, oameni toleranți și cumsecade, de regulă. Potoliți, dar ni s-o urcat în cîrcă nerușinații și nu-i chip tot așa, să-i mai suferim. E de dat cu ei de pămînt, praful de ei să rămîe, în vînt să dispară pe veci.

2312.Fără EL și noi neîndreptați, cum ni se cere

  Dintotdeuna fărădelegea o strîns holde bogate de netrebnici pe aste vaste. Colindături de oameni în deriva vremurilor fără EL și noi ne îndreptați. Cum ni se cere de SUS și mulți știu, mai greu cu punerea în aplicare proprie. Tot urmărim pe alții, de noi uităm că nu sîntem vrednici, ci de ocara CER-ului. Și o încasăm, nimic nu-i întîmplător, ci bine programat, cînd îi vremea aflăm.
  Ocara de SUS și a oamenilor, dar de regulă, puține se află în lume, rămîn ascunse. În noi și EL le contorizează și după generații, scadența lor ne urmărește. Mereu în fața SA să căutăm curățenia, îndreptarea, respectul legilor date, încă din vechime de EL. După ele sîntem judecați instantaneu. Nu judecata de apoi, care-i o minciună. Ci pe loc, cam mereu încă numai avînd de gînd și ni se pregătește contramăsura.
  Ce numai EL și noi, de putem fi simțiți, confirmăm o dereglare în bine ori rău. Deci atenție nedrepților reveniți-vă în firea lucrurilor corecte, că plătiți, voi și familia de sînge. De vreți ori nu, nimic nu ni se trece cu vederea, de sîntem înrăiți. A, că la majoritatea oameni cu frica LUI Dumnezeu, ne trece multe cu vederea. Sigur dar, nu vă bazați pe asta, ci fiți voi propria opreliște în rele și urîte vorbe și fapte.