4012...Neîmpliniți în viață, de viață.

  Viața ne poartă prin cîte trăiri și exemple ale neputinței arătate sus și tare. Fără noimă însă, dispariția unor inși cu religiile lor strașnic păstrate. Greșindu-ne nouă și LUI mai ales, în plată strașnică de astă dată cu adevărat, că nimica nu se iartă. Și nu-i la întîmplare, încă o vreme. Doar ne-om dezmetici să ne fie viața viață și priceperea aleasă, nu așa la derută.
  Vedem și auzim în cadrul acestor culte inculte că îs invocați închipuirile NT și nu numai, să mijlocească. În CER pe lîngă EL în cîte demersuri demne de fiecare în dreptul fiecăruia. Că EL ne așteaptă să I ne adresăm în deplină, cît putem deocamdată, în cunoștință de EL și noi cumsecade. Îndreptați între oameni, natură și oriunde ne aflăm, urmîndu-L de capul nostru.
  Cum ne vine la fiecare ne ascunzîndu-ne nemernic după poala oricăror necuviințe fără EL. Că tot în plată nedreptă vom fi rămînîndu-ne nouă și LUI datori neîmpliniți în viață, de viață.

2971.Dar nu-i de morți așa preocupat ca de noi vii

  Anumiți netrebnici caută să ne convingă că nu-și are rost viața și evoluția. Că degeaba trăim, nu-și doresc decît dispariția, poate nu chiar aș convinși sincer. Dar așa declară și-i împing pe alții la fapte nedrepte, capitale, fără remușcări. Toate-s cu acordul SĂU doar ne vom dezmetici cum trebuie o dată. Dreptatea s-o înfăptuim aici cît trăim cu toții laolaltă cu adevărat corecți și demni.
  Ca oameni ce ni-i dat a fi, nu niște caricaturi nedemne, egoiste și fără bun-simțul minim necesar. Între oamenii ce sîntem aici, nu-n alte existențe promise de nedrepți închipuiți. Ce nu-și știu pentru ei însăși menirea și incorecți ne nedreptățesc cu cîte amăgiri deșarte. Iluzia la loc de cinste în minți nesănătoase, molipsind lumea cu tărășenii urîte și rele.
  Ireale, că-n ceea lume într-adevăr tot EL e Șeful, dar nu-i cu morții așa preocupat ca de noi vii. De noi să ne realizăm dorința LUI de cunoașterea necesară programei CER-ești, necunoscută încă nouă.

2028.Pentru a nu mai avea așa nedreptăți

   E pericolul dezordinii mereu în lume, ce poate duce la limitarea lumii ori chiar a  dispariției ei. E nevoie stringentă de dreptate, dreptatea să se întoarcă tare și deplină, fără șagă. Și impunîndu-ne tăriile ei forte să le simțim și ține mereu, ca sfinte. Pentru a nu mai avea de furcă cu așa nedreptății și prostii ca-n ziua de azi. Ce ne periclitează viața în condiții normale, vorbe mari, pentru proști chiar de neînțeles.
   Spiritul este în largul său în deplina libertate, bine înțeleasă, adică unde e bun-simț. Și adevăr și dreptate, cu virtutea din liberă alegere, fără constrîngeri arbitrare. De asta se impune îndreptarea și moralizarea maselor, cum se poate. Dar trebuie făcută și dusă la bun sfîrșit deplin și cu adevărat fără rezerve. Și pentru timp nedeterminat.
   Că altfel nu vom reuși să ne îndreptăm cum trebuie ci tot în nedreptate și părăsiri. Urmate de suferințe nenumărate și dispariții pe măsură, neînțelegînd. Rostul vieții pe Pămînt, al omului și ce trebuie făcut și-n continuare. Ca să putem fi cum e nevoie cu bine, fără alte probleme ca pînă acuma.