3439...Dar sensul dat trăiniciei ei contează

  Cînd nu la toți, ci doar la unii cărora li se deschide privirea, înțelegerea rostului în lume. De către forțe ce ni-s superioare, respectivii ce n-ar da să mai fie timp și spațiu. La îndemînă doar să se îndrepte, dar nu-i chip, atîta o fost și gata isprava de ne ispravă. Viața e pe gata, ți se apropie sentința e deja dată, o afla-i și tu, te cutremuri, urmează ceea ce-i de făcut Acolo.
  Noi încă multă vreme nu vom ști de Dincolo multe și mărunte, nu merităm. Nedrepți și neputincioși în ceea ce de mult trebuia să fim și încă-s pași în cunoașterea preconizată. Să dăm sens vieții, sensul aducător de bine, doar făcînd binele, cerut de SUS, nouă. Și încă ne luat în seamă cam defel, nedemni perindîndu-ne degeaba irosind viața.
  Pornirea în lume fiecare și-o drămuiește, fiind cam egali, dar sensul dat trăiniciei ei contează.

3372.Ne vom modifica viața integral între noi toți și-n natură

  EL ne-o creeat și ne-o dat drumul în lume, s-o stăpînim dar nu oricum ci cu băgare de seamă. Și noi cumsecade, încă nimic din toate acestea nu putem face cum trebuie. Din contra nici de EL nu știm, pierduți în nelegiuiri, imoralități, necurățenia. În fața SA în primul rînd și-ntre noi ne corespunzători o tot ducem străini de ceea ce trebuia și trebuie.
  Că ne dorește de sine stătători în lumea nostră dezvoltînd-o cumsecadele bine înfăptuit. Trăit și-n conviețuire că alții ca noi nu mai sînt în apropierea degrabă, pînă nu ne regăsim. Cadența cunoașterii adevărate încă ne meritată, pînă nu ne îndreptăm cum ni-i menirea. Să ne luăm gîndul că o vom mai duce-o cum e acuma și de cînd e lumea asta nedreaptă.
  Ne vom modifica integral viața între noi toți și față de natura înconjurătoare, refăcînd stricăciunile toate.

3276.De-o găsești cea corectă, ar fi bine, ne dorind răul nimănui, că singur cazi în necazul dorit altora

  Să nu coborîm complăcîndu-ne vieții vietăților date în lumea  nostră să ne fie prin preajmă. Ci oameni să rămînem în tot ce facem ca oameni și nu însoțitori de animale ori alte mișcătoare oarecum terestre. Străine de felul nostru de gîndire și de a fi, ci căutîndu-L cu adevărat pe EL și nouă să ne dedicăm. Aflîndu-ne locul cumsecade în lume printre oameni, fiind cum ne tot dorește EL să-I fim.
  Că unii sînt mai josnici ca animalele, ni se pare doar, că-n realitatea omu-i om. Și trebuie să-și revină între oameni de omenie, comportîndu-se de asemenea la locul său. Că uni-s dați pe brazdă și caută și altora să le deschidă ochii, e tare greu. Cred că toate-s legate de un fel anumea de timp și spațiu, prielnic, știut doar SUS, noi doar urmîndu-ne calea.
  De-o găsim cea corectă, ar fi bine, ne dorind răul nimănui, că singur cazi în necazul ce-l dorești altora. Fii cu EL mereu și calea cautăți-o curată, măcar cît poți mai bine, conștient de tine și EL.

2611.Din CER, cu scopul să ne încerce mereu

  Nu strică, cred, de reamintesc, răul și binele-s date în lumea oamenilor de pe Pămînt. Din CER, cu scopul să ne încerce mereu, de sîntem ori nu pregătiți pentru viață. Îs de sorginte Divină, indestructibile, indescifrabile nouă ca oameni, numai celor de SUS în subordine dialectică cumva. Nu știm și ne pornim să ne închipuim vrute și nevrute, greșind și plătim uneori.
  Răul pus în orice postură, strică ordinea, curățenia, dreptatea, adevărurile, viața. Legătura cu Divinitatea și societatea oamenilor de aici și de oriunde de pe Pămînt. Că dincolo-s alte alcătuiri legice, necunoscute printre vii și EL răspunde doar de vii de pe aicea. Că știe de toate cele, da, dar noi să ne încadrăm în cerințele SALE ce ne privesc ca vii, deocamdată .
  Și spiritualității reușește să-i facă rău, răul între oameni, așa că luați măsuri de vigilență omenească. Abțineți-vă voi însăși în primul rînd și fiți buni cu voi și cu ceilalți și-n fața LUI.

2470.Respectînd buna înțelegere, respectul între toți

  Ținuta de a fi cum ne dorește EL în lume și-n fața SA, demni și cumsecade. Privindu-ne detașat din afara nostră, cam cum sîntem de corespunzători între oamenii societății. Familiei în primul rînd, respectînd buna înțelegere, respectul între oameni. Datinile și obiceiurile, că de mîine intrăm în luna cadourilor, toți vor să se simtă bine.
  Totuși să nu uităm de buna-cuviință și ținuta aferentă omului cu adevărat demnă. Ne compromițîndu-ne nici o clipă în fața propriei oglinzi, inconștientul ce ne vizează mereu. Ia să ne onorabilizăm nițel singuri, respectînd regulile morale între oameni. Deodată vom simți distanțarea de nefirescul și nedreptatea ce-o resimțeam dezonorantă nouă și celor din jur.
  Pe 21.12.2o12 cu ocazia solstițiului de iarnă, se sărbătorește în CER în legătură cu Pămîntul. Ziua oamenilor din cadrul programului ce a început acuma cca. un milion de ani pe Pămînt. Implantul uman o început atunci și s-o tot dezvoltat pînă azi. Deci oarecum ziua „nașterii” oamenilor de pe Pămînt, a treia planetă de la soarele sistemului solar X. Din galaxia..., etc. etc... Responsabilii CER-ești...

2369.De bine să știm, conviețuind, de rău niciodată

  Binele și răul îs de SUS date în lume, să ne puie la încercare EL. Nu le putem descifra, îs încifrate SUS și noi neputincioșii, îi dăm cu presupusul la greu. Nedreptatea și-o pus și ea amprenta în cîte credințe strîmbe LUI și nouă. De bine să știm, că numai cu el să conviețuim, de rău niciodată, ca s-o ducem în viață. Și ca să ne desăvîrșim, să nu-L uităm niciodată, ci să-L respectăm deocamdată.
  Nu-i de echivala binele cu răul niciodată, de ești om cu mintea întreagă. Și simțul eroic ne dă tîrcoale mereu, să ne realizăm, nu o simplă viețuire, ce considerăm că nu ne prinde. Ci mai ceva deosebit, și de regulă nu realizăm mai nimica, limitați. De neputințe și nedreptatea din noi și în lumea fără EL, e dificil de reușit cum trebuie.
  Spiritul și gîndirea ne salvează de știm să ni le valorificăm, chiar în așa lume. În care minciuna și urîțeniile predomină totul, putînd să ne înălțăm prin bine. Și aflarea Sa corectă, că spiritul și gîndirea din EL îs, părți ce ne definesc de ne lăsăm a fi cum trebuie.

2250.De o aflare corectă a SA și atunci îndreptați

  Nu ne naștem din întîmplare nicăieri în lume, ci după o chibzuială din CER. Ce noi n-o știm, că înstrăinați de o aflare a SA corectă și pînă atunci îndreptați în lume să fim. Asta ni se cere să ajungem a fi cum trebuie în fața SA, doar atunci și vom vedea. O urmare a vieții, poate care nici nu am visat-o vreodată ca oameni. Totuși cu spirit și gîndire Divină, dar limitați că nu-L știim deplin, cît putem însă.
  Că încă nu ni-i dat să știm și de asta bîjbîim încă, dînd vina pe închipuiri mincinoase. Cînd de fapt, greșindu-I părăsiți plătim chiar și cu groaznice catastrofe de ne imaginat. De ni se face pielea găină numai gîndindu-ne după mult timp și încă ne revenindu-ne. Dar de îndreptarea dorită SUS între noi oamenii, nu dăm dovadă și nici de EL corect nu știm, măcar.
   Ce închipuiri sînt mincinoase, poate nu știu că diavolul e doar o închipuire ca și zeii. La care nedrepții se închină, ignorîndu-L cu bună știință, zic, cu toate că unii nu știu adevărul SĂU corect. Și se iau după alții nedrepți și înrăiți în fața SA și a noastră.

2245.Încă din perioada de grație, dată fiecăruia

  Să ne lămurim, suferința în lume-i pentru că e nedreptate între oameni și-n fața LUI. De ne vom vedea de treabă cum trebuie și încă din perioada de grație, dată fiecăruia. Să ne învățăm cu viața o vreme, fără să plătim în părăsire, îndreptați vom avea alt trai.
  Iar nedreptatea-i că-L nesocotim și ne închinăm la ce nu trebuie, ori de sîntem atei. Nici între oameni nu sîntem cu bun-simț și fără bine, deci greșim și dreptatea nu-i de găsit în așa condiții. E mințită și deci nu-și face datoria, fiind derutată de la menirea ei neîndurătoare cu fărădelegea.
   Și de regulă în așa lume, puțini le pasă celorlalți că unii-s josnici și neputincioși. Nu se implică nimeni voluntar pentru îndreptarea celor căzuți în greșeli. Că-i nevoie de conștiința educată la timp și pe traseu singuri dezmeticirea. Și grija părinților să nu înceteze cît trăiesc pentru copii lor. Astea-s căile corecte și de edificat în societate mereu cu seriozitate și ne vom curăța de neajunsuri.

2028.Pentru a nu mai avea așa nedreptăți

   E pericolul dezordinii mereu în lume, ce poate duce la limitarea lumii ori chiar a  dispariției ei. E nevoie stringentă de dreptate, dreptatea să se întoarcă tare și deplină, fără șagă. Și impunîndu-ne tăriile ei forte să le simțim și ține mereu, ca sfinte. Pentru a nu mai avea de furcă cu așa nedreptății și prostii ca-n ziua de azi. Ce ne periclitează viața în condiții normale, vorbe mari, pentru proști chiar de neînțeles.
   Spiritul este în largul său în deplina libertate, bine înțeleasă, adică unde e bun-simț. Și adevăr și dreptate, cu virtutea din liberă alegere, fără constrîngeri arbitrare. De asta se impune îndreptarea și moralizarea maselor, cum se poate. Dar trebuie făcută și dusă la bun sfîrșit deplin și cu adevărat fără rezerve. Și pentru timp nedeterminat.
   Că altfel nu vom reuși să ne îndreptăm cum trebuie ci tot în nedreptate și părăsiri. Urmate de suferințe nenumărate și dispariții pe măsură, neînțelegînd. Rostul vieții pe Pămînt, al omului și ce trebuie făcut și-n continuare. Ca să putem fi cum e nevoie cu bine, fără alte probleme ca pînă acuma.

1963.Nu ne interesează să fim numai în prezent

   Să nu ne credem buricul pămîntului, că-L supărăm ci limitați de bine între oameni. Așa-i, nu credem că avem nevoie de EL în lume și nici nu-I urmăm îndemnurile. Și nici nu ne interesează să fim numai în prezent ancorați în viață, ci în toate. Viitor, prezent și trecut, ceea ce EL nu ne dorește, că viitorul e aL SĂU și de trecut să ținem cont doar să nu mai greșim.
   Deci prezentul și momentul să-l știm bine a gestiona în bine doar și corect între oameni. Și cu o legătură cu EL de asemenea demnă și-n cunoștință de cauză. EL ne veghează și nu ne lasă să greșim tare cît viețuim încă pe aicea în neștire. Deocamdată, va mai dura ceva vreme și ne vom îndrepta cum va vrea EL.

   Nu va fi nici o nebunie și lumea fără EL, în care totu-i posibil și dezlînat. Ci o să-L cunoaștem din ce în ce mai bine în timpul ce urmează. Nu că ni se va impune binele cu sila, ci ne vom da noi seama de necesitatea a ceea ce trebuie. Și EL ne va ajuta în acest sens din ce în ce mai mult.

1875.Trecători degeaba cum sîntem de foarte mult timp

   Că ne-am învățat nedrepți în lume și-n fața SA și credem că așa-i normal. Nu-i normal ci îndreptați din fire să existăm pe Pămînt și aflîdu-ne calea în raport cu EL. Nu trecători degeaba cum sîntem încă de foarte mult timp, ci statornici în menirea. Ce nu avem căderea a o afla, să ne învrednicim mai întîi, ș-om mai vedea. Doar EL știe ce ne rezervă continuarea vieții noastre pe aicea
   Nu ne-o creat EL doar pentru atîta, o viață searbădă și nedreptă. Cu atîta potențial ne pus în valoare ce-i în noi, decît în foarte mică măsură. Doar să ne dezmeticim că sîntem în sare a fi cum trebuie și alte existențe om avea. De aflat și cu alte năzuințe și probleme absolut noi și încă ne bănuite, dar să fim cum trebuie.
   Să ne dovedim capabili de a ne ridica la cerințele SALE, deocamdată. Îndreptîndu-ne între noi oamenii, cu morala la standarde tot mai competitive. De adevărata noastră ființă, ce încă nu-i cunoscută, fiind încă destul de sălbăticiți. De apucături și nedreapta lipsă a SA din lumea oamenilor. Va mai trece ceva vreme, că n-o văd o fugă contra cronometru.
   EL mai așteaptă ceva ce încă nu-i pe tapetul vremii și atunci cît de curînd. Altă aflare a trecerii noastre se va cunoaște într-un alt stadiu de dezvoltare. Intelectuală și mai puțin de ceea ce sîntem acuma. Totu-i posibil în limitele une-i ființe în schimbare ce vom fi, conectîndu-ne la Totul. Ce oricum facem parte doar că inconștienți, opriți de felul nostru de a fi încă.

1841.Văzîndu-ne de drum o ducem cu bine și cu bun-simț

   Fiind cum trebuie tu în lume și-n fața SA, nu trebuie să-ți glorifici înaintașii. Tu ești cum trebuie și asta contează, prezentul, trecutului doar să nu-i copii erorile. De viitor EL știe și noi vom lua notă atunci. Văzîndu-ne de drumul ales în limitele bunului-simț cu bine, o ducem cam destul. E mai ceva de viața ce-o aflăm noi și familia noastră de-L și știm și-L respectăm cumsecade.
  Canaliilor lucru nu li se lipește de mînă, îi complicat pentru tărtăcuța lor mică. Și de nimica bun, ci doar de rele și urîte apucături nedrepte. Cu-n parcurs în griji, cu frica-n sîn, că-i tot atenționează și părăsiri continuu. Cu suferințe și nevoi multiple. Acuma să nu vă faceți probleme de genul, că de ce cutare n-are și curate are numai necazuri? Doar EL știe precis pentru fiecare de-a fir-a-păr și nu-i dă socoteală nimănui de pe aicea.
   Dar și acei avizați de necazuri nu-s ușă de biserică și știu și ei, ori măcar bănuiesc din auzite, cîte și mai cîte. Dar de regulă de știut știm tot, de dorim, asta-i problema, că nu ne prea place să dezgropăm morții. Greșeșile și relele noastre și să le recunoaștem, răscumpărăm și alte daravele necesare la o adică.
   Mai bine ne facem pe niznaiu, poate nu se știe. Acolo SUS e totul notat de cînd sîntem pe Pămînt, cu lux de amănunte. Și EL ține cont și-I Îndelungrăbdător dar nu fraier.

1754.L-o luat c-o platformă de foc în CER

   Sf. prooroc Ilie e un exemplu venerat încă în lume, legenda sa fiind cunoscută și îmbunătățită. Intoleranță față de răutăți, prostie, nebunie și-n general față de nedreptatea arătată LUI și între oameni. Asta-i era deviza cît o fost pe Pămînt, fiind cunoscut așa printre oameni vremii. L-o luat c-o platformă de foc în CER, și-L slujește poate la fel ca pe Pămînt nediscriminatoriu.
   Măcat parțial ca Sf. Ilie  să ne vedem de calea prin lumea dată și să nu ne înjosim defel niciodată. Ci mîndri să privim înspre dreptate și morala din noi perfecționîndu-le mereu. În cunoașterea SA, ce nu-i în lume încă și să ne îndreptăm nu de-a valma, că-I ratăm calea ci ponderați. Și fără tăgadă, ci încăpăținați în bine și util și altora.
   Să fim bănuiți că avem duh, decît netrebnicia actuală ce-o molipsit lumea hîdă, mai ales la noi. Ce eram o oază de toleranță și bine primire, cumsecădenie și bucurie pe față și la grămadă, că-i mai împlinită. Prin contribuția fiecăruia în parte, uitînd de necazuri și poate altă aflare ia în calcul. În continuare schimbîndu-și traseul, revenind la matca facerii dintîi.
   Mila să n-o uităm nicicînd, să facă parte din arsenalul nostru de învingere a nedreptății lumii. Revenindu-ne să fim măcar parțial cît EL cu noi, de sîntem cît de cît cum trebuie. Îndelungrăbdătorul nostru EL, ce ne așteaptă de cînd lumea să nu-L mai supărăm, ci mulțumi.

1751.Îndepărtarea lumii de la Adevărul SĂU simplu

   Revin la o explicația ce am mai dat-o, pentru că nedreptatea-i în lume încă. Și nu-L recunoanște și nici îndreptarea nu se întrezărește. Dîndu-i tot înainte pentru gură-cască și naivi, greșit nu, nu înapoindu-i dinspre calea SA. Cu apriga judecată de apoi, poate dinapoi și viața veșnică, poate sfeșnică. Nimicuri și minciuni pentru îndepărtarea lumii de la Adevărul SĂU simplu.
   Că viața ni-i dată s-o aflăm cum e, știindu-L sigur cum E și într-o comuniune apropiată. Aflînd îndreptarea necesară între oameni și binele de făcut mereu. Într-o cunoaștere ce nu-i acuma-n lume, că nu merităm, ce ne va desăvîrși înspre ceea ce trebuie să fim. Singuri de capul nostru și cu nedreptatea în calea ce-o urmăm, nu vom ajunge nicăieri. Ci tot pe loc o vom bătuci mult și bine și EL nici nu ne va mai lăsa mult așa.

   Ci ne va căuta alte mijloace de lămurire și coerciție de-i nevoie, e o perioadă de căutări. Și CER-ul ne va îndruma înspre ce-i de făcut cît de curînd.

   Credința în EL o involuat, din vremurile în care EL mai era de întîlnit pe Pămînt printre oameni. Acum nici nu se mai știe cît o trecut de atunci și chiar de acum 77 de ani o revenit, tot nu-i clar. Cine-I și ce vrea, cu nedreptatea în lume la putere și înrăită în toate cele, nici nu-i de mirare. Va mai trece oarece timp pînă ne vom dumiri cum trebuie în viața asta.

1737.Va reveni unde îI E locul, după așa secetă Divină

   Cînd va fi să fie știut EL în lume cum trebuie, nu va conta de ești cunoscut de al SĂU ori ba. De transmiți corect  cuvîntul SĂ, să fie primit și urmat, că-i timpul. Ce încă nu sîntem nici acuma conștienți că vine și ne vom îndrepta între oameni și-n fața SA.
   EL își alege pe cei ce-i vrea alăturea, dintre toți, după criterii ce nouă ne scapă. Secretul îI aparține în întregime, pînă unul se destăinuie și calea de urmat și-o află în timp. De cel ce se învrednicește a o urma, cum îi este indicația de SUS.
   Așa ni-i dat a fi, nu putem fi fără a ne închina, mai repede ori mai tîrziu. În viață îL căutăm și de foarte mult timp oferta hîdă ne obligă la necunoașterea SA, ci a necuratului. Ce-i peste tot spînzurat, îl tolerează CEL de SUS, să știe lumea că-i falsă închipuire. Și cei ce-o urmează vor suferi și muri, ratînd înțelegerea existenței pe Pămînt.
   Și încet lumea se va lămuri ce-i cu nedreptatea asta în lume și-o va lăsa de izbeliște. Și EL va reveni unde îI E locul, în spiritul nostru permanent, după așa secetă Divină.
   Cînd nedreptatea nu va mai fi sus, auto-cocoțată, nu va mai avea mijloacele actuale. Și va dispărea doar în muzee o vom privi neputința noastră hîdă. Ce ne-o pricinuit atîta suferință și atîtea pierderi de vieți omenești, degeaba.
   Tirania nedreptății fără EL, are încă sprijinul inconștient al maselor. Și ca orice cădere e și aceasta cînd creditul va dori de SUS să-l suspende. Și dispariția va fi totală și vertiginoasă.

1707.Avem o programare de SUS de îndeplinit

   Sîntem siliți de nedeapta comportare în lume și-n fața SA, mai ales, să părăsim viața. Murim care cum putem, pe unde putem, ca vai de noi, nemulțumiți și chiar rateuri.  Și cei rămași după noi și dintre apropiați, tot neștiutori continuă existența. Tot spre neîmplinirea vieții se îndreaptă, că avem o programare de SUS de îndeplinit. Și n-o aflăm de nu sîntem cum trebuie, nedrepți înrăiți, imorali și fără EL.
    Nu avem dreptul de a înțelege viața, care ni-i dată s-o trăim ca niște momîi. Într-o devenire ce ne scandalizează uneori, așa de anapoda ne merge totul. Și toate ni se trag de la simplul fapt că nu-L știm, cine E? Și nici îndreptați nu catadicsim a fi, ci cum nu trebuie de cînd lumea. Și Îndelung-Răbdătorul se întoarce cu fața de la noi și plătim de nu ne mai trebuie nimic.
    Dar nici atunci în disperare, în suferință, nu ni-i capul la îndreptare. Și să căutăm a afla de ce oare plătim cu necazuri în viață? Nu ne trece prin cap la nimeni. De fapt nici mie pînă nu de mult, cînd am încercat pe propria piele. Și-n continuare tot am asemenea încercări, ce acuma înțelepțit oarecum, știu.
    Întîi era ca o curiozitate, de a mă vindeca de o suferință imediat, că-I greșeam.  Cînd îmi dădeam seama de cauză și chiar în gînd mă îndreptam, mă vindecam pe loc. Încercați și voi : aveți un necaz, cereți-I ajutorul și-l veți primi, dar  mai ușor de sînteți îndreptați. Cu toate că-n ambele cazuri sînteți la fel de speriați, îngijorați.
    Dar condiția e să aveți deplină încredere în EL, atunci cînd îL implorați, rugați. Și vă va fi bine și veți scăpa de năpastă fiind sigur pe EL. De fapt cînd avem necazuri, am face orice numai să scăpăm. De cele mai multe ori la EL nu ni-i capul și-I tot greșim și plătim.

1697.Încăpăținați în bine și util în căutarea îndreptării

   Ne vine greu, dar sînt inși cu calități și hibe într-o combinație haotică de ne imaginat. Convinți că nu-s corespunzători, ei însăși, dar merg înainte, derutînd societatea. Un ne exemplu de urmat, existent și de evitat complet, de-l aflăm pe undeva. E bine că totuși se știe pe sine și nu se așteaptă la mai bine, nu-i posibil. Dar e reținut cît poate și că nu-i bine ce a ajuns, de ne urmat.
   Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, că vezi Doamne, învingi răul cu alt rău mai mare. Aureli de nedrepți înrăiți, îngînfați și prost informați despre viață. E nevoie de a găsit dreptatea, numai ea e în stare să ne îndrepte. Că nu-i delăsătoare ci fermă și clară, demnă și aspră, nemiloasă pe calea ei. Nu iartă și ne îndrumă spre adevăr să-l cunoaștem și urma venindu-ne în fire.
   Dreptatea la o adică se poate încredința și unora ce-s de ai ei, știind că nu-i vor dezamăgi așteptările. La fel de încăpăținați în bine și util societății în căutarea îndreptării. Conștienți că progresul tehnic și științific fără progresul spiritual, nu-i progres, ci stagnare și regres. Și societatea nu-i mulțumită, ci mai caută îmbunătățirea vieții.
    O va găsi cînd hotărîtă va implanta din nou Baza vieții în lume, ajutînd la aflarea căi pierdute. Cu acea ocazie și de atunci înainte și EL în CER va fi mulțumit de noi în perspectivă.
    Acum prezenți în lume, să ne abținem a mai colabora cu nedreptatea și răul ce ni se face. Îndepărtîndu-ne cu bun-simț, și căutîndu-l să-i știm regulile uitate să le reînvățăm ferm și clar. Eventual reinventînd multe ce-s perimate legi, dar tare necesare încă în căutările de sine ale societății.

1687.Durabilă de ne explicat, ce îndulcește vieți

    Misterul prieteniei îl poate simți fiecare de-i interesat. Îi dat în lume să ne întărească înspre bine, util și frumos, premărgător îndreptării cerute. Sinceritatea acelor legături dezinteresate și totuși așa de intim copleșitoare uneori. Inexplicabile între nedrepți, cu a lor răutate și lipsă de încredere contagioasă.
    Întrajutorarea dusă uneori la extrem între inși necunoscuți uneori, doar legați se pare din întîmplare. Dar nimic nu-i întîmplător ci strict programat și îndelung studiat în CER și aplicat pe Pămînt. Interese comune, preocupări diverse ce-i leagă pe viață chiar uneori. Rezistîmd timpului ce nu le erodează ca pe altele, poate mai atent instituite.
   Și dragostea e cam tot pe acolo, doar cine știe și alte subtilități simetrice ființelor. Cu aceleași lungimi de undă în comuniune aproape perfectă. Posibil de ne prevăzut și de ne împiedicat prin constrîngeri, ce-o înverșunează în timp. La fel de durabilă și de ne explicat, ce îndulcește vieți.
   Inteligența e limitată între inșii Pămîntului și fără carte unii te uimesc de sclipirea minții. Mulți din contra coboară în teluricul omenirii, prin prostie care pare fără fund.
   În privința sec.XXI de-i religios ori ba, de va dispărea ori nu omenirea doar EL știe.
    Nouă românilor nu ne slăbește spiritul critic și-n cele mai neprielnice timpuri. Ne dovedim răbdători și inventivi la necaz, haz de necaz și ne ridicăm cînd părem răpuși. Și să fim judecați după înălțările ce ne reprezintă cu adevărat nu după căderile inerente oricui.
    Ni se cere să ne purtăm cum e normal în fața SA cît trăim, pentru a spera la CER. Și să ne ferim a-I încălca poruncile date în timp. Și cu curaj să-L știm și mulțumi. Neînfricați astfel cu EL și nepăsători la nedreptatea lumii înrăite și fără EL. Pînă va hotărî EL ceva.
 

1636.Nu deodată, dar în timp cum va vrea EL

   Încă credința în general e privită cu cel puțin neîncredere, că-i de regulă nedreaptă LUI și nouă. Că atunci cînd adevărul SĂU va fi restabilit cu adevărat în lume. Nu va mai fi defăimat numele SĂU, altă ordine în lume va fi, fermitate, claritate și dreptatea. În toate sferele de activitate sociale și spiritualitatea va fi cum trebuie existența.
   Poate nu deodată, dar în timp cum va vrea EL și de cînd va vrea EL.  Încrederea între oameni va înlocui neîncrederea și șmecheria, nedreptatea, relele și urîțenia. Vom afla un traseu al existenței încă ne gîndit corect, și-L vom ști, fiind cu EL mai aproape.
   Îndreptarea va fi posibilă și înfăptuită cumsecade între oameni. Bunul-simț va reînvia de unde lipsi-se atîta vreme și binele tot de făcut întruna. Oamenii vor cunoaște fapte și comportări demne și corecte, cum nu au mai știut. Fiind mai altfel nici părăsirile SALE la adresa noastră nu vor mai fi și ne vom bucura fără suferințe de o altă viață, îndreptată.
    Basme veți zice voi poate toți și buni și răi și obișnuiți, cum îți fi. Dar e în schimbare lumea ce-o conduce EL, de vreți ori nu, spre ceva mai simplu. Dar și corect, ce poate nici n-o fost vreodată, doar EL știind adevărul întocmai. De cînd sîntem, că noi trecători și doar EL mereu, ne știe cum am evoluat și ce va urma.
   Nu vom mai fi atît de josnici și complicați într-o viață ce n-o pricepem greșind-o. Nepăsarea se va schimba în ceva folositor tuturora, nu deodată ci-n timp. Plictiseala ce-o resimțim uneori, și ea va fi oarecum în preocupare cu folos, cît vom fi capabili doar în bine și util. Simplificîndu-ne viața și nu complicînd-o cum ni-i felul, dar cu judecată la timp.
    Ne vom schimba concepția despre lume și ce sîntem, iar despre EL vom afla mai multe. În timp, doar îndreptați să fim cum ne cere momentan să fim cu bine între noi. E mult e puțin veți vedea, dar începeți schimbîndu-vă odată, că altfel nu-i posibil nimica.