4309..Năzuim și nu știm.

  De fapt comportîndu-ne cum ne dorește EL nouă să-I fim alăturea la bine și la rău, mai ales cînd e cazul aflîndu-ne cum trebuie. Prin lume nu anapoda în raport de EL și noi, ci acătării, conform datului ce nu toți îl și conștientizăm corect, aflîndu-ne în derive diferite față de omenia. Ce ar trebui să ne caracterizeze cît mai bine, cu binele în față, drepți și cu bun-simț oriunde pe Pămînt și nu numai.
  Deci sprijinindu-L pe EL ne sprijinim pe noi toți, planeta Pămînt, sistemul solar, universul în care ființăm și sigur nici nu știm cu ce potențial. De viață încă neștiută complet, ci aproximată în mari erori din vini diferite, părăsiți și ne îndrumați normal încă. Dar nu-i un capăt de țară, se va reveni cît de curînd asupra noastră cu tot elanul CER-ului și ne vor reabilita cum trebuie cu toții.
  Numai să  fim pe fază cooperanți și să ne dăm pe brazdă, cum ni se va cere, nu de pomană, ci-n conformitate și cu ceea ce năzuim noi și nu știm complet.

4131...Ținute minte mute de mirare.

  Și-n sînul islamului îs divizări parcă mai necivilizat relațiile-s între ele, așa dorește EL, de nu-L apreciem Unitar. Cu toții la fel, ci ne clădim credințe care mai de care mai anapoda, supărîndu-I năzuințele în noi. De mai bine în conlucrarea benefică fiecăruia, nu dezbinați de neputințe și micimi, neisprăvite nepriceperi. Fudule prostii de tot rîsul curcilor, așa am ajuns ne ridicîndu-ne la pretențile SALE.
  Expuse nouă încă din vechime dar interpretate, după cîte bordeie atîtea obicee, în sărăcia asta lucie. De demnitate spirituală supusă doar LUI, nu cît-or nelegiuiri sfințite de izbeliște de cîți nechemați. Cu toții în sîmbria răutății umane îndepărtate de la masa SA cu noi, o vreme de reflecții și îndreptare-n cumințenie-i greu.
  Nici nu s-o reușit, decît rateuri în plăți slute, de-s ținute minte mute de mirare în așa înstrăinare.

3846...Cît am mai vrea, nu se va mai putea da!

  Se zice altfel, dar e cumva și-n limbajul nelegiuiților SĂI și ai noștri. Zicerea că de nu sîntem fericiți pe aicea, nici dincolo nu facem mare scofală. O fi dar e cu totul altfel, de sîntem cum dorește EL pe Pămînt cît sîntem, după moarte. Ne așteaptă dincolo, unde nu știm cum e, dar e bine și frumos cu EL alăturea. Nu ne mai recroim, cum se zice în alte părți, o nouă viață retrăită oarecum neamintită.
  Tot ce se poate doar SUS se fac și se desfac existențe ale omenirii, care nu-i cum se crede. Și se tot zice pe nedrept că sîntem fruntea vieții de pe Pămînt, nu cu noi și atîta. Celelalte viețăți cîte or fi cu ale naturii Pămîntului într-o conlucrare ce ni-i complet străină. Nouă oamenii cu parțialități Divine în noi, într-o înfăptuire de ne conceput naturii în întregul ei, nu unor vietăți nefirești omului așa de sus cumva.
  Și totuși nerozii de azi și de cînd lumea asta gîndesc, micimea, că nu-s în stare de calea de urmat. Înălțătoare de tot și înapoi nici să ne gîndim nu vom mai da, cît am mai vrea, nu se va mai putea da!

3201.EL avînd nevoie de toți cei buni și cu adevărat cum trebuie în fața SA

  Ni-i foarte greu, așa-i dată încercare, de regulă n-o parcurgem demn, cum ne dorește EL. Ne pierdem în nimicuri, în supraevaluări nedrepte, străine de EL și noi cu Lumea LUI. Ci înstrăinați, îndepărtați de îndrumările SALE, să nu ne spurcăm cu priviri în lumea de dincolo. A morților, a suferințelor aidoma celor pierduți, irecuperabili, ce EL i-o părăsit în ghiarele cumplitelor suferințe.
  Deznădejdii și dispariției ce urmează firesc, dacă minte nu-i, și-I întoarcem spatele. Moartea ne așteaptă cu tributul prostiei neplătit, și-l ia singură, de te aștepți ori ba. De vrei ori nu, după cum ziceam, de nu-i cap e vai de viața ce e și nu e, un de-a v-ați ascunselea. Deschizător de minți, de are cine pricepe și nu-i încuiată priceperea, îndărătnicia.
  De a nu fi cum trebuie, ci cu fundu-n sus, și sub teribile nedrepte influențe negative. Răutăcioase, poate din dezinformarea dusă de nedreptatea ce ne tot încearcă. EL avînd nevoie de toți cei buni și cu adevărat cum trebuie în fața SA.

3029.Trebuincioase dar și bune la auto-anihilare

  Nu ne liniștim, nu ne potolim cum ne tot dorește EL să ne comportăm între noi. Și pe deasupra și fără EL, inițial EL dorindu-SE departe de noi ăștialalți. În afara poporului SĂU de atunci, care azi nu mai e, chiar de se tot strofoacă așa zișii evrei, nu-s. Deci drept pedeapsă ne tot părăsește cam mereu nepregătiți și-o încurcăm amarnic tare.
  Înstrăinîndu-ne și noi unii de alți în așa hal, că nu ne mai suportăm și ne păruim tare. Cu consecințe greu de imaginat și nu ne dăm seama că vina ne aparține nouă întreagă. Pe Pămînul SĂU, noi creația LUI, nu-L ascultăm dintotdeauna și plătim. Și-n raport de îndemînările care le avem ne creem și necazuri unii altora, tot mai perfecționate.
  De asta am ajuns în așa hal de nedreptate între noi, că EL nu ne mai dă voie decît cu mare precauție de SUS. Să cunoaștem unele și altele, trebuincioase într-o parte, dar posibil de folosit și la auto-anihilarea noastră și a naturii și mai cu succes.

2966.Și al nostru gaj al conviețuirii noastre

  Nedreptate față de noi înșine, iluzorii năzuințe de bine grabnic uitate, nepotrivirea. Cu ceea ce ne dorește EL între noi să domnească, bunul-simț, dreptatea și adevărul SĂU. Atît de îndepărtați de  EL și relații cordiale între noi oamenii, conlucrînd și cu EL oarecum, încă destul de greu de aflat corect. Între noi pentru perioade relative ne mai îndreptăm, dar cu EL  nu putem ști ce trebuie.
  Nici EL pînă nu demult nu ne dorea să ne apropiem de EL, acum doar îndreptați cumsecade. Astfel ne permite să-L aflăm și să-ncepem o colaborare benefică tuturor. Inclusiv CER-ului în anumite condiții de aflat în timp, vom vedea ce și cum va fi atunci.
  Pînă atunci să ne învrednicim să conviețuim pașnic și corect între noi oamenii Pămîntului SĂU. Și al nostru gaj al conviețuirii noastre și în concordanță. Cu cerințele SALE către noi, explicite și ferme în continuare.

2470.Respectînd buna înțelegere, respectul între toți

  Ținuta de a fi cum ne dorește EL în lume și-n fața SA, demni și cumsecade. Privindu-ne detașat din afara nostră, cam cum sîntem de corespunzători între oamenii societății. Familiei în primul rînd, respectînd buna înțelegere, respectul între oameni. Datinile și obiceiurile, că de mîine intrăm în luna cadourilor, toți vor să se simtă bine.
  Totuși să nu uităm de buna-cuviință și ținuta aferentă omului cu adevărat demnă. Ne compromițîndu-ne nici o clipă în fața propriei oglinzi, inconștientul ce ne vizează mereu. Ia să ne onorabilizăm nițel singuri, respectînd regulile morale între oameni. Deodată vom simți distanțarea de nefirescul și nedreptatea ce-o resimțeam dezonorantă nouă și celor din jur.
  Pe 21.12.2o12 cu ocazia solstițiului de iarnă, se sărbătorește în CER în legătură cu Pămîntul. Ziua oamenilor din cadrul programului ce a început acuma cca. un milion de ani pe Pămînt. Implantul uman o început atunci și s-o tot dezvoltat pînă azi. Deci oarecum ziua „nașterii” oamenilor de pe Pămînt, a treia planetă de la soarele sistemului solar X. Din galaxia..., etc. etc... Responsabilii CER-ești...

2035.Așa de înstrăinați sîntem de voința SA

   Așa de îndepărtați sîntem de ceea ce ne dorește EL să fie între noi, oamenii. Planetei Pămînt și nu de acuma ci din vechime, nu ne suportăm unii pe alții. Așa de înstrăinați sîntem de voința SA, că și reacțiile de respingere îs reciproce. Cît de departe am ajuns și-n ziua de azi la fel, ori și mai și. Nu apropiindu-ne ci căutînd să ne tot separăm, izolăm prin cîte și mai cîte.
   Străine toate de spiritul ce ni la dat ca împreună cu gîndirea din noi să conlucrăm. În familie și societăți închegate, armonios. Că nu-i o rețetă, sigur o vom afla în timp, dar să ne facem datoria de oameni. Mai înainte de toate, cu spirit de dreptate și bun-simț înspre bine și util.
   Știu că EL în vechime inspirase și chiar fusese CEL ce dezbinase oameni, pentru a-și creea poporul SĂU. Unificînd ceea ce trebuia în etapa aceea de evoluție a lumii aceleia. Că mai răzbat știri scrise ale acelor timpuri, o fi dar să le lăsăm. Am evoluat ca și EL în felul SĂU, necunoscut nouă, că nu merităm și asta e. EL E Mare și Tare și noi vrem nu vrem trebuie să-L ascultăm.

1961.Evrei din singura țară de sub control german

   Una rece una caldă, să amintim că în cadrul poporului român, națiunile minoritare. În istoria zbuciumată începînd dintre cele mondiale distrugeri, pedepse date lumii. Că nu-L pricepeau cum dorește EL, deci evrei din singura țară de sub controlul german. Ce nu au fost exterminați deloc, s-o opus Antonescu cu brio lui Hitler. Dar nu se vrea adevărul îi deranjează pe unii nedrepți ordinari și noi înghițîm prostia lor.
   Se zice că tineretul e mai voluntar, mai săritor înspre sprijinirea dreptății, adevărului. Mai repede-și pun viața chezaș, cînd socotesc că mai au de trăit, că EL îi mai creditează. Și totuși în fața SA, tinerii îs mai nestatornici în ce-L privește. Răstălmăcindu-I multe și nesupuși cereințelor SALE, îs mai porniți decît maturii.
   Cînd dau de greu se vede că-s mai buni ca vîrsnicii, ce țin mai mult la viață. O apreciază cum o fost, bună ori rea, dar o mai vor, tinerii n-o știu și vor luna de pe cer. Îs mai puțin obosiți de nedreptatea lumii și doresc viața cumsecade chiar cum o fi. Nu-s pretențioși ca ranchiunoșii maturi, înăcriți de dușmănii trăite și încă ne rezolvate.

1924.Deocamdată dorește să-L știm corect

   Da reușita-i deplină, de te încadrezi în ceea ce dorește EL de la noi. Adica, moralizarea vieții de familie și-n societate de asemenea corecți să fim. Și deocamdată dorește doar să-L știm corect cine-I EL cu adevărat. Nu năstrușnice închipuiri deșarte nouă și care le plătim. Și-n timp cînd va hotărî doar EL să-L urmăm, dar deja în lume Baza vieții noastre să fie cunoscută bine.
   Și de dorim că-i la libera alegere și vom trăi și vom vedea, ce și cum se va pune atunci problema în lume. Dar mai e pînă atunci, încă nedreptatea joacă țonțoroiu în lume, cu viețile voastre. La hurtă în bătaie de joc și voi inconștienții o urmați părăsiți și-n suferințe. Încă și ratați viața, neînțelegînd nimica din ea, oare știți?
   Nu cred că sînteți pe deplin conștienți de ceea ce vi se întîmplă și încă o vreme. Pînă va catadicsi EL să întoarcă carul lumii acesteia răzlețît rău de tot în cele nevoi. Și părăsite hăuri, ce numai pierzania îl așteptă, în grea pornire se va găsi. Și trebuie că așa nu se mai poate merge cu hodorogita asta de nedreptate hîdă.