4413..Destul de îndepărtate.

  În cadrul teritorial al continentului negru, unde zorii umanității au fost aduși pe Pămîntul acesta, noi ăștia așa cum sîntem. Și nu putem fi, deocamdată, corespunzători între noi și-n fața SA, e de luptă și căutare a îndeplinirii cerințelor. Deci emanciparea tineretului studios, intelectualitatea reieșită cu chiu cu vai din așa neprielnică întortochiată încă și veche.
  Ne conștientizată, ci parcă tînără, prea tînără ca să-și dea seama de responsabilitatea umană între noi. Natură și mai ales cu EL și noi cum e de făcut să fim ce încă nu sîntem, nu putem, nu ne dăm seama, dezmeticirea-i încă greu de aflat. Deci leagănul primilor pași ai omului, dezvoltă și el, Africa, intelectualii săi, tinerii ce trebuie, chiar de-i oarecum tîrziu, poate?!
  Un fel de a fi competitiv-civilizați la nivelul cerințelor înalt umane, chiar de încă destul de îndepărtate de ceea ce trebuie să fim!

4368..O dată pentru totdeauna!.

  Noi i-am făcut așa, în deruta lumii alungată programat din fața SA, pe acei ce ne conduc spre nicăieri bine, ci-n defăimarea menirii noastre. De oameni demni de EL și EL de noi, demonstrîndu-ne și LUI capacitatea de a-L urma neclintiți spre calea deschisă nouă. De învățătura SA, de înnoire, dezmeticire într-ale cunoașterii izbăvitoare de tot și toate cîte trebuiesc și nu le dibuim încă.
  Deci înstrăinați-vă cu timpul, cînd socotiți bine că vă vine, de așa purtări neroade, luînd-o domol și sigur fără de răzgîndire. Pe calea nu lină a învățării neînvățării cele-i tămăduitoare de noi și ai noștri, cum trebuia și nu am reușit a fi cu EL. Dînd la spate nelegiuirile toate, nedreptatea și imoralitatea, dar mai ales neascultarea SA, urmînd cumințenia de a fi oamenii LUI cumsecade.
  Lucru ce trebuie așezat între noi, natură și EL cu noi căutînd să fie în continuare, nu va fi floare la ureche, dar trebuie o dată pentru totdeauna!

4293..VREME.

  Nu o dorit la trecerea din viață să fie vreodată sanctificat de biserica creștină, ieromonahul părintele Arsenie-Zian Boca. Simțea că nu-i în stare bună creștinătatea în fața SA, ci-i o minciună oarecum zicînd totuși că-i mai acătării VT decît nt și totuși nu-i urmat nici azi. Ci să încerce îndreptarea dorită de Preaînaltul, nu-i curaj și schimbarea bună în așa lumesc deșănțat și fără Dumnezeu.
  Multe-s de zis în legătură cu Zian-Arsenie Boca (ZAB), cu toate că-i în formare ca om religios, cleric-monah înspre Dumnezeu doar. Nu-I bagă de seamă venirea pe atunci a LUI Însuși Dumnezeu pe la noi în discuție de îndrumare prin Petrache Lupu și Maria Petre, a omenirii, oare de ce?! Nu-I eram pregătiți și vremea nu destul de coaptă, dar vine cu pași siguri, încet, încet și vom fi demni.
  În fața SA ca și ZAB oarecum nepregătit și noi încă tot așa, dar ne va înștiința de asta la VREME.

4268..Nu ne clintim .

  Afînd cum e corecta îndrumare și de urmat oarecum obișnuindu-ne c-un fel de a fi demn de oamenii ce sîntem a fi. Între noi, în natură și-n fața SA, dezmeticiți în continuă aflare de noi cuceriri înspre ceea ce trebuie să devenim. În timp și spațiul alocat fiecăruia și de urmat chiar de mai sînt mereu probe de trecut fiind încercați de sîntem vigilenți ori ba.
  Și nu ne reîntoarcem în necunoașterea totdeauna păguboasă firii date și încă ne învățată corect din diverse vini adunate în timp. Obișnuiți nu cu firescul cumsecade, ci mai degrabă cu examene ce nu-s luate și căzuți mîncăm papară noi și ai noștri. Deci orice dereglare cît de neînsemnată din calea cunoscută, alarmați s-o depășim evitînd capcana și adresîndu-ne LUI.
  Cu luare aminte că-i irosire și noi ne vedem de drum și nu ne clintim cît putem mai bine.

4185..Ține-te!.

  Acel început benefic oricui poate fi oricînd și acuma de vreți a-I fi aproape cu hotărîre și curaj pe măsură, că nu-i oricum. Din acel moment bine pregătit din vreme ești hotărît s-o rupi cu trecutul nedemn de omul dat și ne ajuns din varii motive. Să n-o mai lungim, te prezinți în fața SA oricum echipat și-n orice împrejurare, nu contează decît tu să-I fi sincer vorbindu-I pe șleau ce vrei.
  Cu cuvintele tale ne copiate ori recitite ca o poezie de undeva, nu contează poziția, ci gîndul doar la EL și tine cine te crezi. În raport doar de EL și societate, natură, familie și mai ce crezi tu că contează în viața ta și ce ai de gînd și ce te preocupă. Nu-ți alege cuvintele ci dă-i înainte cu tupeu ca între prieteni, dar EL un prieten Deosebit ce-ți va deveni în curînd, depinzînd doar de tine.
  Cum îL vei aborda în continuare, înștiințîndu-te cu precădere devenind de poți important vei simți ce nu ai trăit poate niciodată. Ține-te!

4081...Nu L-am luat în considerare defel.

  Dezmeticirea civilă, spre civilizație, trebuie să fie concomitent cu cea în fața LUI, cumsecade. Aflîndu-ne fiecare cum dorește și poate, o relație cu EL, că ne așteptă pe fiecare. De sine știutor sincer cu EL conversînd și aflîndu-ne în timp și spațiu traseul. De urmat al viețuirii corecte de astă dată, fără tălăngile neputinței, ci cu adevărat oameni.
  Între oameni, în natură și-n fața LUI, e totuși legătura asta cu care ne-am obișnuit. Prin intermediul bisericii, apoi și acestea își vor schimba înfățișarea, nu arbitrar. Ci cum trebuie, astfel crucile și toate semnele morților vor dispare, se va înlocui cu semnul luminii. Care-i din CER, firesc cum se poate mai bine și simbolistic mai eficient și elocvent.
  Sub semnul SĂU cunoscut cum știm și pînă acuma nu L-am luat în considerare defel.

4026...Ce-s date lumii să ne alunge.

  Tot mai mulți oameni își dau seama de nemernicia religiilor de tot felul. Ce-s locașuri și funcții ale unor neputințe în fața SA, izolați de adevărul SĂU. Și de omenia ce ar trebui să ne caracterizeze pe toți, în cîte funcții neroade. Ce nu rodesc, ci-s bîntuite de părăsiri și necazuri, ce EL ni le dă să ne dezmeticim. La realitatea doar a LUI, dar nu-i chip în așa lumesc urîțit și fudul.
  Fără Dumnezeul Cel Adevărat, Cel VIU din CER, ce nu-L doresc netrebnicii. Știu ei de ce, că-I aspru cu prostia și nedreptatea, neîndurător cu neputința în fața SA. Și fărădelegea la rang de religie, necurățenia și minciunile cu toptanul peste tot. Nu-i lăsată în pace omenirea să-L afle în tihnă domoală ne aburită de cîte tărășenii.
  Ce-s prin lume date să ne alunge de lîngă EL și să aflăm ne cumințenia, suferința, moartea prematură.

3961...Numai prin prisma legii SALE.

  Să ne îndreptăm toată atenția în a avea societăți deocamdată puternice. Tari în fața neputințelor de tot felul ce le tot moștenim de veacuri. Deci să ne moralizăm să ne îmbunăm între oameni și-n natură, cumsecade, firești în fața SA. Deci cu strășnicie îndreptarea cum ni se cere în societatea îngrădită. Semeață în impuneri demne, ferme dar cu respectarea LUI, pentru a nu fi tiranice, necuviincioase.
  Abuzurile de orice fel numai înspre ceea ce-i omenește firesc, nu-n dauna omului. Oricare ar fi acel ins, trebuie respectat și el în fața LUI, ca și întreaga nație a statului respectiv. Închinătoare la Dumnezeu, Împăratul CER-urilor, ca să putem fi oameni demni de respectul. Naturii și a tot ce ni-i în drept a avea și fi omenește posibil înspre aflări cutezătoare.
  Deci putere absolută care corupe absolut să fie numai prin prisma legii SALE, oriunde pe Pămînt. În fine nu statul în locul Divinității, nu deci nelimitat!

3951...Nu puteți repara așa una două orice.

  Sînt îndreptări și îndreptări ce-n fața SA le simțim eficiența, ne crede le admite. Sîntem buni, am fost sinceri, cutremurați de greșeala săvîrșită și pe loc am căutat îndreptarea. Văzînd, simțind nemulțumirea LUI, ce ne privea, nu mereu sîntem așa săritori. Și perspicace la vreme, pe fază, îndeplinindu-ne la mustață îndatorirea, corectarea nesăbuinței.
  Astea-s încercări din numeroasele date nouă să ne examineze de cum sîntem de corespunzători. Mici retușuri la nota acordată de CER fiecăruia în timp și spațiu, ce nu-s limitate. Ci-n vreme îndelungată se finisează viitorul, urmărind evoluții a generații întregi. Și nu puține, de edificare a alegerii corecte, nu-n pripă, cum se tot zice în NT, mințind.
  Deci oameni ai Terrei gîndiți-vă de multe ori înainte de a-I greși LUI, că vă costă. Și nu puteți repara așa una două orice, ci-n timp poate îndelungat, cu sinceră îndreptare.

3943...Prea dornic de aflarea necesară.

  În modelele ce ni le formăm noi înșine între ceilalți prin ceea ce sîntem. Și-n fața Sa, simțită în timp și spațiu, nu-i neapărat să fim culmi ale cunoașterii. Științifice, culturale, ori altele ce-n lumea de azi și dintotdeauna au reușit să fie auziți. Ascultați, fiind mai breji ca restul oamenilor. Ci și simpli oameni cumsecade, normali, firești dar cu trecere în fața SA.
  Și-ntre oameni, apreciați la justa lor valoare și de astfel de inși EL trebuie să beneficieze. În continuare de partea LUI neîncetat atunci cînd va fi să fie, că nu-i vremea aceea încă. Și încă demersul acesta-i desuet în așa neputincioasă lume în fața SA, cum ni se tot cere. Și noi cu ale noastre învechite trăsnăi între noi necorespunzători, dar nici în fața SA.
  Continuînd chiar și-n civilizația ce se-nfiripă să-I întoarcem spatele neștiind. De EL cumsecade, nici EL prea dornic de aflarea SA necesară, în așa lume încă nelalocul ei.

3921...Irosindu-ne degeaba încercarea.

  Nici pomeneală, nimănui nu-i priesc avuțiile, sănătatea și nici liniște și fericire nu are. De nu-i cum trebuie în fața SA, să știm asta! și să ne cumințim o dată pentru totdeauna. Știu nu vă vine a crede chiar de tot experimentați dintotdeauna neputința de a fi oameni. Și nu vă ține, dar nu vă lăsați, rămînînd așa neisprăviți în toate cele. Ce nu-L cuprind, dar nu vă pasă, neștiutori de bine, dreptate, morală și EL.
  Mai ales de EL, ce-I încercarea de căpătîi aici pe Pămînt, cu care E de început viața. Așa că părinți vi-i grea misiunea de creștere a copiilor în așa neputincioasă lume. Și voi și ei, urmașii voștri nu-L știți și ar trebui să vă dezmeticiți ca să vă fie viața. Viață, casa casă și toate cele de trebuință la oameni ce sîntem și nu beneficiem.
  Irosindu-ne degeaba încercarea CER-ului cu noi, o dată porniți în derivă așa pierim și nu ne revenim.

3895...Dar nici acuma cu mintea la cap

  Nații întregi, țări mai acătării și totuși fără preocupări de aflare a SA corecte. Se fac de rîs prin neputința de a fi cum trebuie în fața SA și-n lume în general. Nedrepte, imorale și c-o civilizație șchioapă, dar tare puse pe netrebnicia neputințelor. De a fi dezmeticiți, îndreptați, cumsecade între oameni responsabili să nu-I mai greșească.
  Plătind cu vîrf și îndesat, oricînd că minte tot nu au nici acuma, complăcîndu-se. Ne luării SALE cum trebuie în serios, ci din contra conlucrînd cu tărășeniile, Religiile ce-I întorc spatele fudule de așa prostie tîmpă, nerușinată, ba și netrebnici între oameni și-n natură.
  Văzînd, trăgînd concluzii eronate despre EL și noi, chiar după strașnice părăsiri. Ce au îndoliat o lume întreagă, urgisîtă groaznic, dar nici acuma cu mintea la cap.

3894...Oare pînă cînd Doamne?!

  Să nu fim puși pe nemulțumire-n fața SA și-ntre oameni, dar e imposibil în așa viață. Cum e azi în așa lume netrebnică și fără EL și în nedreptatea mereu tare și mare. E de făcu ceva mereu să căutăm firescul bun și să luptăm, dar nu putem pe muțește. Ci făcînd ceva la vedere să se știe, să se audă cît se poate că nu deținem rezolvarea absolută încă.
  EL nu o dat undă verde dezlănțuirii îndreptării pe Terra și-i încă nelegiuirea-n formă. Răbdarea-i însușirea LUI de căpătîi, noi ca noi mai repeziți și-I greșim fiind pe Pămînt. Că de eram în CER, cine știe era și mai și cumințenia, cred, dar eram SUS, nu jos așa de înjosiți. Cum ne tot aflăm mereu de cînd avem oarece cunoașteri trebuincioase, dar degeaba.
  Oare pînă cînd Doamne ne vom mai perpeli în așa nehotărîtă situație, știindu-TE doar?!

3857...Omenia refăcută ca în ultimă instanță

  Sînt vremi în viață cînd ne sînt încurcate socotelile vieții de cîte necazuri prezumtive. Ne lamentăm și-n fața SA, ca ultim liman de salvare și găsim scăparea nesperată. Că minte nici atunci nici după nu avem, să ne încredem cu toată tăria doar în EL. Și așa să rămînem cît vom exista, pentru a ne fi bine nouă și alor noștri mereu cît sîntem vii mulțumiți de existență.
   Ne scapă, ne bucurăm și-L uităm în urmă, noi cu ale noastre tot înainte îi dăm. Nepăsători de EL și noi neîndreptați o tot hălăduim viața, încercarea aceea anumea dată. De SUS să ne dezmeticească măcar o țîră, atît o și fost și o trecut neobservată mult timp. Pînă la o nouă aducere aminte cînd de data asta-i mai cu lapte și reușim.
  Să-nnodăm uitatele porniri cu actualele și să ne îmbunătățim și-ntre oameni și cu EL acătării. E ceva omenia refăcută ca în ultimă instanță și tot e ceva de urmat cu bine pentru bine.

3796...Cu nerușinare și îngînfată goliciune

  Auzi să nu ții la viață-ți sugerează NT și creștinătatea, în nelegiuirea ei fără Dumnezeu. Ci supunîndu-vă necredinței, nesupuși în general în fața SA și neoameni să deveniți. Și așa ați și demonstra oameni fără minte ce ați ajuns în decursul istoriei, dedîndu-vă. Numai la rele în numele unor religii neghioabe, ce și azi le urmați ca mari proști ce mai sînteți.
  Înfruntîndu-L pe Unicul Dumnezeu, pentru închipuirea tîmpă ce vă tot costă. Că EL Creatorul și Unicul Responsabil din partea CER-ului de noi vii de pe aici. Nu s-o și nu se va învoi cu necuviința netrebniciei oamenilor și-i va căuta a aduce la cele bune. Cunoscîndu-ne menirea, responsabilitatea între noi oamenii și-n naturii, împreună cu EL. Respectîndu-L la justa SA valoare de Dumnezeu de ne înlocuit!
  Nu încă și acuma defilați oameni fără Dumnezeu cu nerușinare și îngînfată goliciune. Între noi și, mai ales neobrăzaților în fața SA și a Lumii SALE din CER și  de oriunde.

3770...Fiind nici interesanți SUS

  Tare naivi sîntem, să nu zic altfel...,EL E Totul și noi ne semețim în fața LUI. Cu cîte pretenții nejudecate defel, bîjbîim în viața dată ca orbii. Credem că totu-i întîmplare și nu programare riguroasă de SUS și de asta-s toate cele. Ce ni se petrec părîndu-ne că sîntem neînsemnați, trecători, efemeri pe Pămînt. Și doar EL, O Neclaritatea Totală pentru majoritatea omenirii.
  Doar EL mereu, Permanent, Constanta ce ne urmărește cum sîntem și nu intervine. Ba își face prezența prin mijloace ne nu le știm, modelîndu-ne după un program. Doar SUS știut, jos doar constatăm, de vrem a pricepe cîte ceva, limitat tare. De neputințe și îndărătnice închipuiri, dăunătoare, ce ne înstrăinează de EL. Și de noi cum am trebui să fim și nu izbutim mai defel.
  Nu dorește să scape de noi, că iar fi ușor, să rămînem doar un strat geologic oarecare. Într-o evoluție a vieții pe Pămînt ce nu putem ști, fiind nici interesanți SUS.

3768...Că așa-i prostirea omenirii

  Că-n timp de cînd ni s-o dat tăria, minunea, viețuirii pe Pămînt am avut poate neștiute. Încercări ale CER-ului de a ne pune la probe de cum ne comportăm în fața SA. În natură și-ntre noi oamenii, și concluziile a două ni-s transmise. Oarecum prin Biblie, cea cu raiul și primii oameni, eu zic pentru EL doar creați. Că ceilalți au avut alte condiții mai primitive, ne feriți de primejdii, oarecum.
  Nu știm doar bîjbîim, nu ni se dă voie la multe că încă nu merităm, străini de EL. Nici să ne apropiem, nu prea ni se dă voie, decît limitat și tot limitat de făcut cunoscut lumii. Deci unii cunosc unele aflări doar pentru ei însăși și-i degeaba, dar așa se vrea SUS. Cea de-a doua încercare-i cu poporul ales și eșecul trăit încă și azi, poate nu de toți cunoscut cum trebuie, real.
  Că minciuna are picioare scurte, dar intrușii ce-și zic evrei mint cu nerușinare și azi. Și-s obligatoriu și crezuți ca și creștinismul care-i zic eu cretinism, că așa-i prostirea  omenirii.

3726.De fapt altă cale nici nu-i

  EL nu ne urăște, ne vrea îndreptați între noi cum trebuie și-n fața SA concomitent. Nu ca o brambureală de ne descris, că fapte și credință nu-s competitive la un loc demersul. Ba da, dar să fim cu cap și limpede să ne croim înnoirea de care trebuie să dăm dovadă. Uitînd netrebnicia, nedreptatea, nelegiuirile toate și-n fața SA capabili de bine să tot fim.
  Că nu ar vrea să aibă de-a face cu alde noi, aiurea, cu noi vrea să reconstruiască lumea. Și pe noi în primul rînd aducîndu-ne cum e nevoie cu EL, urmîndu-L cumsecade. Moralizați, îmbunătățiți și corectați în gînd, vorbe și fapte cum ne tot cere EL și nu reușim încă. Dar e timpul să ne tragem pe seamă, dezmeticindu-ne de-a binelea și definitiv.
  De fapt altă cale nici nu-i, ci corectarea noastră întru totul cum ne vrea EL.

3701...Nimica nu-i de acuma știut

  Patria îndreptării noastre e aicea pe Pămînt, cum trebui e între oameni să ne dovedim competitivi. În fața SA de asemenea, cum ni se tot cere de SUS și SUS nu avem nici un amestec și nici cîini cu colaci în coada. Nu ne așteaptă, deci minciunile ce vi le tot toarnă neobrăzații și le credeți, îndepartîndu-vă de EL. E treaba voatră și a lor de vă pot duce de nas, din calea bună și zburătăciți, la o adică buni de plată.
  Că toate-s rînduite pe căprării în viață, nimica întîmplător, încercări și încercări, ce se pot lua. De dorim cu tot dinadinsul, abținîndu-ne de la a-I greși și văzîndu-ne în cel mai rău caz de ateism. De nu pricepem viața dată în așa lumesc nărăvit în rele și urîte, ce ne pun la grele încercări. De nu știm a ne feri, educați cum trebuie și eventual învățîndu-ne din mersul vieții, de sîntem atenți la EL. Cînd ne vine vremea preconizată de SUS, de aflarea căi corecte cu EL și între oameni dezmeticiți.
  Patria noastră e aicea cum trebuie comportîndu-ne și după ce n-om mai fi, dincolo doar EL știe ce-i cu noi. Nimica nu-i de acuma știut, ci doar ni se cere azi și ieri, îndreptarea și iar îndreptarea.

3680.Nu-i primejdie de moarte fapta bună

  Să nu ne dovedim pacifiști și împăciuitori cu tot dinadinsul, că nu avem căderea. Ci ni se cere îndreptarea între oameni și-n fața SA cu adevărat demni oameni să fim. Și atunci liniștea și pacea, chiar fericirea ne e asigurată de SUS, la sigur. Comportare doar bună și morală în lume e riscantă de nu-i dublată de credință în EL. Că omenirea-i pusă pe rele și urîte continuu îndeletniciri, normale-și zic.
  Și nu acceptă contre cumsecade și îmbunătățiri oarecare, singulare, de capul tău. Că-i posibil să superi opinia nedreaptă in corpore, punîndu-ți-o în cap, așa tam-nisam. Deci degeaba-s faptele bune uneori, ne asigurate de EL încredințat cum trebuie. Să-ți asigure spatele în așa lume neisprăvită, fără de EL, în fărădelegi mereu.
  Nu-i primejdie de moarte fapta bună, dar implică cordonarea cu urmarea LUI