4379..Nici gînd nu au.

  Ținuta, impecabilă de s-ar putea în comportare față de oameni, în fața LUI că-L știm și ei nu și-i de a fi cît mai corecți. Demni de oamenii ce se cade a fi omenoși cumsecade dar fermi și clari în gînduri, exprimări și fapte care să nu lezeze. Cerințele SALE date nouă chiar și-n conjunctura actuală așa de ne înțeles în raport de EL și noi înstrăinați și cam de capul fiecăruia.
  Fără Dumnezeu cel Adevărat, ci-n deruta lumescului inuman, ireal, nenatural, imoral, nedrept și îndepărtat pe bună dreptate. Din fața SA și a felului nostru de a-I fi, nedînd nici două parale pe cumințenia pămîntului, ci fuduli neputincioși de bine. Să ne deosebim de așa nefericită actualitate, zisă civilizată de pute a nepăsare și interese meschine invariabil de cîrdășie.
  Ținînd distanța de azi și apropierea doar de EL, sfidînd nelegiuirile și nerușinarea cotidiană, religiile ce nu-L știu și nici gănd nu au de îndreptare.

4374..Chiar de imediat.

  Aflarea aceasta nu ni-i la îndemînă, ci îndepărtarea de EL și noi cum ar trebui să-I și să ne fim înainte de toate cele. Oameni de omenie cu respect și frică de EL, doar de EL, crezînd doar în EL, mai e cale însă, e să ne debarasăm mai întîi de neputință. Neputința de a-I fi în față cum trebuie, adică să ne căznim a ne îndrepta doar spre EL și uitînd pe dată celelalte toate religii.
  Ce-L ignoră, ascunzîndu-se după diverși neaveniți, nedrepte năzuințe și rele, fără de legea ce I-o încălcăm cu bună știință. Că-i de atîta amar de vreme uitată calea LUI cu noi alăturea, de trebuie căutată-n desișul lumescului năuc. Și să ne redobîndim curățenia în fața LUI, între noi și oriunde, nu-i chiar ușor, dar se poate de vrem cu tot dinadinsul, chiar și acuma.
  Voință doar să demonstrăm și alte aflări vom afla cum trebuie chiar de imediat ce ne schimbăm în bine și doar cu EL alăturea.

4311..Demni creați.

 În prea îndelungată vreme ne-am tot obișnuit fără de EL și EL de asemenea nu ne înlesnea apropieri, decît ici și colo. În condiții dificile pentru masa largă de oameni, unii aleși pe sprînceană mai puteau afla cîte ceva acătării. Pentru acele momente de viață terestră ce-i privea oarecum, nu ca azi cînd cam cu toții participăm vrem nu vrem la aflări.
  Ce ne pun în priză directă cu tot globul, nu via pe SUS, chiar de nu simțim, dar știm ce și cum e în fiecare colț de lume umană. Natură și mediu ce ne privește în general aflînd cîte-n lună și-n stele, poate nu toate și de interes necesar vieții de zi cu zi. Dar știm ceea ce în general altădată ne era ascuns, ca și despre EL și noi ce-i încă dificil de aflat așa ca să știm ce trebuie să știm a fi.
  Încă ne împotrivim a fi oameni cu adevărat și cu trebuință înspre EL și noi acătării, omenoși în bine și demni creați a-L sluji ca și pe noi.

4282..Estompa

  Nici nu-I EL cunoscut cum trebuie, e mușamalizată aflarea SA corectă printre oameni, ci minciuna e mult slăvită. De fapt EL așa și vrea, nu-L merităm și încă nu ne-am dat pe deplin seama de ceea ce e necesar a fi în raport de EL, natură și noi înșine. O educație clară și fermă cu adevărat de ne tăgăduit de la un moment ales de SUS aci jos, în continuare dezmeticindu-ne.
  De-a fir-a-păr cu toții nu la grămadă, ci-n concordanță cu cerințe ce acuma nu ne sînt la îndemînă, nu știm multe și-i tare de aflat. Cînd va fi dezlegarea înfăptuită pentru fiecare pe îndelete, de nu vom mai putea mișca ne corespunzător între noi, natură și mai ales știindu-L. Cît mai ferm și clar cine E EL Dumnezeu și nu alte închipuiri false bazaconii ce încă bîntuie omenirea.
  Amintirile toate ale viețuirii trecute, în neregulă, se vor estompa cu vremea luîndu-le locul cele necesare cu adevărat și încă nebănuite.

4263..Domină.

  Să fim atenți cu cine ne potrivim, ne apropiem, că-i posibil de nu bagi de seamă să te trezești tîrît în mulțimi neroade. Ca orice mulțime oricît de mare nu-i la cele mai alese acțiuni și vorbe, ci-n fundul cel mai de jos al potențialului lor. Ce dă pe afară din ascunse unghere ale ființei necunoscute celorlalți, la o adică dîndu-și arama pe față oameni de încredere.
  La un moment dat schimbînd macazul de la bine la rău și urît, că-i mai lesne și-n firea lucrurilor naturale. Omului nu-i priește dragoste și iertare să emane, ci invidie și ură, e nevoie de strașnică educație cu firea proprie a o domoli în timp și spațiu. Cu atentă înfrînare și foarte greu mulțimile acceptă cumsecădenia, omenia, trebuie strașnică ținere în frîu după idealuri înalte.
  De ne atins cu una cu două, ci-n virtutea unor minuni, irealitatea, supremul ideal de ne gîndit și de ne înțeles le atrage și domină.

4248..Aiureală fudulă.

  Ni se năzare că sîntem cine știe ce și nu-i adevărat, ne comportăm anapoda fără discernămîntul cerut unora mai cătării. Clacăm între oameni, în natură și mai ales în fața SA și suportăm consecințele de vrem ori nu, de nu ne-am cătat de drum. Năzuind la cîte cele necuvenite și plata-i peșin uneori pe loc, alteori la paștele cailor, dar de cele mai multe ori nu plecăm de pe aicea ne struniți.
  De nu urmașii și cei apropiați nouă tot vor fi trași la răspunderea pămînteană, naturală care-i aprigă și cînd nu ne mai așteptăm. Iar cea Devină o mai invocăm dar nu ne îngrijim mai deloc de EL cu noi alăturea și oricînd o încasăm și nu ne doare cu adevărat. Obișnuindu-ne în așa hal de nerușinați ajungînd, nepăsători la toate și la tot, tot fără de EL, ba mai mult înlocuindu-L pe EL.
  Cel De Ne Înlocuit, nu cu orice sfințenie,ce ar mai fi de înțeles, dar c-o fata morgana, închipuire searbădă și fără discernămîntul necesar, aiureală fudulă.

4197..În floare.

  Om fi ceva oameni cît de cît ca lumea, dar în ce ne transformă lumea, nația, societatea și chiar familia, închegări nedrepte. Pe minciună și nelegiuire-s toate încropirile alandala să iasă interesul mai presus de morală, de bine și dreptate. Nici vorbă de respect reciproc, de natură sfîntă și de EL asemenea și mai și, ci trînta cu neputința ce ne învinge mereu.
  Needucați corect, ne îndreptați la vreme, ci mai mult sacrificați pe altarul minciunii atotbiruitoare unde te afli și oriunde te întorci. Nas în nas cu falsitatea vieții diurne, de-ți iei lumea-n cap de mai ai cap, că-i tare ușoară lașitatea delăsarea, frica de răspundere. Mai ales în fața SA, că-I aprig și nu glumește de asta fățărniciile religii cu grămada fără de EL și regulile SALE, ci anapoda-n.
  Neștirea fudulă tare de orice amintește măcar de EL și legea talionului, un nu  din întreaga suflare netrebnică în floare.

4196..Și restul.

 „Ce fel de oameni sîntem?”, cum o dat Dumnezeu, dar precis după încercările date în timp și spațiu, chiar noi reconsiderîndu-ne. După unele și altele a fi cumsecade și cu frică de EL, cu respect față de noi înșine, între noi oamenii cu bun-simț. Și dreptate și-n natură, crezînd în EL, foarte puțini însă, majoritatea-s în cîte religii cooptați mai mult ori mai puțin ce-L recunosc.
  Cu dreptate doar pe EL, Unicul Dumnezeul Cel VIU din CER, restu-s aiureli de doi bani ce vă duc cu preșul cît pot mai mult în derizoriu lumescului. Necuviințării și fărădelegilor, nu cum date odinioară de EL și azi uitate, răstălmăcite după interese meschine și nedrepte orînduiri ce-L nesocotesc la greu, doar pe ei. Neputincioșii ce se agață de viață în zadar că una-i posibil judecata-i pe loc în lume cît sîntem ne socotim cu EL și plata-i peșin.
  Variind de la ne vedea împlinită vîrsa înaintată, mulțumiți de viață, sătui de zile și cu EL în bune relații convenite. Și restul în diferite stadii de nemulțumiri și neîmpliniri, necazuri, suferințe, desnădejdii cumplite și prematură moarte.

4162...În timp și spațiu.

  În acele vremi, de foarte mult trecute,  Pămîntul era pentru prima oară locuit de oameni, o ceată de încercare în așa ostilă împrejurare. Cum era Terra acelor vremi și au mai fost nenumărate alte populări, sporadic aduse de oameni azi la cunoștință. Nu era o pereche doar cum se acreditează în NT, ci diverse împrejurări controlate de SUS înspre desăvîrșiri umane.
  Demne și deprinse a fi normali în ceea ce ni se cerea pentru devenirea ce nu-i terminată nici azi. Au fost ulterior sub directa SA preocupare înlesniri ale unor așa numiți aleși să-I fie intermediari între noi și EL și n-o mers defel. Presimțite din CER dar totuși ca viitoare exemple de ne urmat și de alcătuit o conlucrare cu adevărat cum se dorește în termeni adevărați corecți.
  Ce se va înfiripa cînd va considera CER-ul că-i posibil și va fi, luîndu-se toate măsurile și cîte vor mai fi nevoie în timp și spațiu.

4145...Cum trebuie însă.

  Corecți să fim cu noi înșine, între oameni, în familie, în natură și mai ales cu Cel ce-I SUS, de-L știm ori nu. Să căutăm a-L afla cum trebuie, nu-i ușor lucru de unul singur, dar se poate că sînt informațiile corecte, doar să ni le curățim. De rezidurile timpului și greșitelor abordări anumea să-L evităm o vreme, așa o vrut EL, dar I-o trecut.
  Și  ne dorește iar SĂI fim alăturea de data asta mai cum trebuie, corectați, ne-am mai maturizat și noi. Și chiar cumințit, nu dăm dovadă pe de-a-ntregul dar se poate mai corecta și ne vom cuminți cum e firesc. Că nu vom avea încotro, ne silește EL, de nu ne îndreptăm singuri, cum ar fi mai corect, adăugîndu-ne și-n dreptul nostru. Bile albe, nu numai gri și negre, astfel dobîndind statut de om între oameni.
  Nu un nefiresc și alandala traseu uman ce ne dă îndărăt de la mersul înainte și nu de acuma, ci cine știe de cînd?! Dar e vremea primenirilor la orice oră din zi ori noapte, clipă de viață și cîte și mai cîte ce ne vor marca cum trebuie însă.

4066...Firești îndatoriri de oameni corecți.

  Credința în EL, doar în EL îți dă așa o putere ce te ajută să-ți învingi toate temerile. Neînfricat vei trebălui printre oameni, dar să te tot ții aproape de ceea ce-ți cere EL. Continuu pentru a nu pierde firul nesfîrșit cît ți-i dat, al viețuirii cum trebuie între oameni, în natură. Și-n fața SA deasemenea, mereu preocupat de cele trebuincioase cum ne tot cere.
  Nesfîrșit e un fel de a zice, că-n realitate toți ne dorim a fi mulțumiți de cum sîntem. Noi și familia, cu realizări pe măsură în deplină însă concordanță cu cerințele SALE. Către noi, ca s-o tot ducem acătării îndestulător și-n final satisfăcuți într-o viață. Normală, sătui de zile, e o foarte rar îndeplinită astă dorință, în zilele noastre.
  Că ne dovedim neputincioși în fața LUI, tot fără acele firești îndatoriri de oameni corecți îndeplinite.

4021...Că-i viață de om în lesă.

  Nu ne vrea decît interesați de viață pe rupte și totuși nu oricum, ci cît mai corecți. Între oameni, natură și-n fața SA, că nu-i de joacă, ci îndreptarea chiar de-s cît casa nevoile. Bătaia de joc să n-o simți, nesimțit și fără vederea răului și urîtului ce te termină. Continuînd a răzbi ca buldozerul nelegiuirile vraf să le calci cît mai nesimțit și simțitor de bine.
  Și celelalte dator fiind vîndut cît încape să tot înduri și de nu și nu de chițcăi. În surdină de tot, doar de-I ești în față cumva mai rabdă să te vadă oarecum și tu mulțumit. Doar cumva că de regulă e greu și cu noi de nu ne mai mulțumește nici chiar EL. Ori mă înșel oarecum adevărul oricare ar fi, noi întreg nici nu-l știm, ci doar protagoniștii și EL.
  Să ne zbatem înspre bine a afla viața chiar în zgardă de tot ești să nici nu mîrîi. Că ești om și nici nu scheauni nițel, nici așa cîine, că-i viață de om în lesă, oare?!

3991...Și a ne educației pe fază.

  La radio azi iar cu Carol Mălinescu despre natură și oameni, fructele plantelor. Îs necoapte și respingătoare la gust pînă ce sîmburele, semințele nu ajung la maturitate. Pentru a putea germina și perpetua plantele, deci nu interesează nevoile altora. Chiar și om fiind, ființa cea mai cea de pe Pămînt trebuie și ea să se supună. Nu-i încotro naturii, firii lucrurilor, bunului mers al firescului, legiferat.
  Și-i de aflat și de noi cum trebuie să ne abținem, în a nu ne amesteca în rînduieli ce ne depășesc. Doar de nu le respectăm, că de ne știm a ne abține și coordona după învățături ce-s la îndemînă. În timp și spațiu de luat aminte și respectat că nu-i altă cale, natura ne dă ocazia învățăturii de minte. Și cum zicea CM și și-n cazul naturalului uman și femeile și bărbații să-și respecte.
  Firea dată la momentul optim de învățat din vreme pentru a nu ne pomeni cu neconcordanțe ale dorințelor neîmplinite. Femei frigide catalogate din vina inșilor prea nerăbdători din lipsa bunului simț și a ne educației pe fază.

3980...Limitîndu-ne cum trebuie.

  Ne lipsește curajul de a o rupe cu trecutul necuviincios între oameni, natură și față de EL. De regulă cu EL nici nu ne punem în gînd a lua legătura, nu știm cum, dezinformați. De nelegiuirea ce-i prin lume răzlețită tare în fudulă netrebnicie mereu. Deziluzionîndu-ne și singuri în așa lume de rîpă, fără Dumnezeu și fără omenie, ci-n dispreț.
  Dispreț față de orice-i cum trebuie și civilizația binelui, a omenirii în general. Trebuie o strașnică mobilizare dintr-un interes corect, omenos și astfel să-I atragem atenția. Și asupra noastră că nu sîntem chiar pierduți de tot și de ne recuperat. Ci cu luare aminte CER-ul ne implică-n dezmeticirea firească, dar de noi singuri niciodată aflată. Cum trebuie, ni-i greu a pricepe priceperea de a fi oameni de omenie.
  În dreptul nostru corect cît ni-i pătura, limitîndu-ne cum trebuie doar în legătură cu EL.

3911...Nu știm mai nimica

  Schimbarea bună și cu EL, ce-o dorește EL în lume, nu-i peste noapte. Ci-n timp și spațiu întregului glob Pămîntesc, între toți oamenii, nu sporadic. Ci de durată lungă, chiar foarte lungă, să fim civilizați în bine și dreptate de EL știind. Cum e normal și ne vom înțelege cu CER-ul atunci, nu oricum ci-n niște limite aflate. În care ne vom negocia o înțelegere îndelungată și astfel viața pe Pămînt.
  Se va modifica în alți parametri de durată și fără atîta nesiguranță și nevoi. Și chiar problema morții nu va mai fi de actualitate, vom trăi și vom vedea. Că-s foarte multe de schimbat în CER și pe Pămînt, în timp cam înțepenite în ceea ce trăim. Cam de cînd lumea crescendo înspre neputința de a-I fi cum trebuie LUI și consecința. Noi cam abandonați în diferite necunoașteri și-n necazuri gîrlă.
  Fără grabă, cu toate că eu sincer asta doream odată pentru totdeauna. Să ne vedem noi cu sacii în căruță pe distanțe de eoni, nu fără EL, dar încă nu știm mai nimica.

3893...Oarecum încurcat de noi?! Zice că nu!

  E o nedumerire cum ne are EL în vizor, ca oameni de o oare care onoare ori nu. Niște semi-animale în cadrul programului CER-esc, cam nereușit în timpul și spațiul acordat. Noi ne fiind încă nici acuma încadrați cum era prevăzut, ci încă zburătăciți. Într-o oarecare măsură, că-n definitiv tot mai mișcăm oarecum înspre o cunoaștere.
  Cu toată a SA nu chiar drastică opreliște, ne mai lasă libertate în domenii ce le dezvoltăm. Nu sîntem cumsecade dar nici de aruncat la coșul Pămîntului, un strat geologic. Ne mai chinuim a fi oamenii care sîntem cu chiu cu vai, reușind să ne mișcăm nu acătării. Dar de ar căuta CER-ul o mediană cu noi sigur ar găsi să-I fim mai aproape.
  M-am trezit eu să-I dau lecții!? Nu dar nu pricep foarte multe și nici alții cred. Și-i de făcut ceva cumva, poate nu știu și EL o fi oarecum încurcat de noi?! Zice că nu!

3891...Doar să fim atenți

  Nu ne putem concepe nici viața în sclavie, chiar de-i sub EL, ci ne-o tot dorim liberă. Cît mai liberă, dar să fim cum trebuie între oameni, natură și de EL să ținem cont. Echilibrîndu-ne existența între cerere și oferta vieții demne de oameni cumsecade cu EL. Știm cum e să fim deodată morali, drepți și cu respectul cuvenit LUI, nu-i chiar ușor.
  Dar să ne preocupăm continuu de a fi în fiecare zi competitivi cu noi înșine, mulțumiți. De sine zilnic, viitorul lăsîndui-L LUI doar, de trecut să știm a nu-i repeta greșelile. Chiar și cele mai recente, care ne sîcîe, că nu am fost mai vigilenți între oameni. Natură și-n fața SA, cum putem mai bine să fim, că se ia în considerare mereu și simțiți îmbunătățirea.
  Doar să fim atenți cu toate simțurile strunite de cum ești perceput în timp și spațiu de EL.

3889...Nepăsători de bine și EL

  Nu vă obligă nimeni să-nfăptuiți răul și urîtul în viață vouă, printre oameni și-n natură. Ci singuri ne facem de cap, prost instruiți, imorali și fără dreptatea învățată, conștientizată. Definitiv cum ar fi și normal, ca oameni adevărați nu inconștienți de doi bani. Netrebnici, șmecheri înrăiți ce nu valorăm nimica-n fața SA, la o adică ratînd viața.
  Nu toți la fel și deodată, ci cînd socotește doar EL și definitiv pe ne pusă masă. Și atunci disperați am vrea salvarea, dar ea salvare-i în timp și spațiu devreme. Nu ad-hoc, la nimereală, grăbită, ci pe îndelete, cumsecade înfăptuită în pace și liniște. Interioară și cu EL în pricepere cît putem, că-i încă foarte greu, neînvățați. Ci dezvățați de apropierea de EL și EL de noi, constat că-i tare anevoie încă.
  Așa deprinși cu relele și urîtele comportări oriunde și oricum, nepăsători de bine și EL.

3819...Trebuie demonstrată mereu cît sîntem

  Se zice doar dar nu se și face, că ne închinăm LUI, ar fi ceva să-L respectăm. Și între noi și-n natură cu adevărat să fim oameni, nu ceea ce-i azi prin lume. Fără EL și noi așa îndepărtați de calea aleasă, cu EL în preajmă urmîndu-L cumsecade. Că-i frica de EL, o fi dar nu demonstră aievea în viața cotidiană furișați mereu. În alte demersuri nedemne, urîte și rele mereu între noi și oriunde, tot fără EL.
  Nedrepți, imorali promitem doar că ne vom cuminți, dar niciodată nu și putem. Ne tot scremem degeaba și nu facem nimica cu adevărat cum și trebuie, de asta și ducem viața asta. Nesigură de la o vreme în colo pînă dispărem nemulțumiți, neștiutori de nimica bun și util pentru noi. Și ceea ce trebuie făcut în concordanță cu EL și noi înspre calea bună, frumoasă neștiută.
  Închinarea în fața SA trebuie demonstrată mereu cît sîntem prin ceea ce gîndim și facem.

3701...Nimica nu-i de acuma știut

  Patria îndreptării noastre e aicea pe Pămînt, cum trebui e între oameni să ne dovedim competitivi. În fața SA de asemenea, cum ni se tot cere de SUS și SUS nu avem nici un amestec și nici cîini cu colaci în coada. Nu ne așteaptă, deci minciunile ce vi le tot toarnă neobrăzații și le credeți, îndepartîndu-vă de EL. E treaba voatră și a lor de vă pot duce de nas, din calea bună și zburătăciți, la o adică buni de plată.
  Că toate-s rînduite pe căprării în viață, nimica întîmplător, încercări și încercări, ce se pot lua. De dorim cu tot dinadinsul, abținîndu-ne de la a-I greși și văzîndu-ne în cel mai rău caz de ateism. De nu pricepem viața dată în așa lumesc nărăvit în rele și urîte, ce ne pun la grele încercări. De nu știm a ne feri, educați cum trebuie și eventual învățîndu-ne din mersul vieții, de sîntem atenți la EL. Cînd ne vine vremea preconizată de SUS, de aflarea căi corecte cu EL și între oameni dezmeticiți.
  Patria noastră e aicea cum trebuie comportîndu-ne și după ce n-om mai fi, dincolo doar EL știe ce-i cu noi. Nimica nu-i de acuma știut, ci doar ni se cere azi și ieri, îndreptarea și iar îndreptarea.