3980...Limitîndu-ne cum trebuie.

  Ne lipsește curajul de a o rupe cu trecutul necuviincios între oameni, natură și față de EL. De regulă cu EL nici nu ne punem în gînd a lua legătura, nu știm cum, dezinformați. De nelegiuirea ce-i prin lume răzlețită tare în fudulă netrebnicie mereu. Deziluzionîndu-ne și singuri în așa lume de rîpă, fără Dumnezeu și fără omenie, ci-n dispreț.
  Dispreț față de orice-i cum trebuie și civilizația binelui, a omenirii în general. Trebuie o strașnică mobilizare dintr-un interes corect, omenos și astfel să-I atragem atenția. Și asupra noastră că nu sîntem chiar pierduți de tot și de ne recuperat. Ci cu luare aminte CER-ul ne implică-n dezmeticirea firească, dar de noi singuri niciodată aflată. Cum trebuie, ni-i greu a pricepe priceperea de a fi oameni de omenie.
  În dreptul nostru corect cît ni-i pătura, limitîndu-ne cum trebuie doar în legătură cu EL.