4376..Deocamdată încă modă.

  Ni-i datul după cum putem fi înaintea SA și între noi și natură, deci nu sîntem de izbeliște, ci cu adevărat urmăriți, notați. De-a fir-a-păr de undeva, cumva cum nu știm dar constatăm în timp și spațiu, de minte mai avem, de nu, nu! Cu trecerea vremii fiecăruia gîndirea să ni se îmbogățească în învățăminte dătătoare de speranțe de mai bine, că de rău.
  De cînd lumea ne-am cam săturat, nu toți, mulți și nu puțini, așa consideră lumea de azi limitată-n derizoriul urmări hîde. Și nu-și văd binele ce-l pot afla de schimbă macazul doar spre EL și cu EL alăturea conștienți să defilăm cît om mai fi. Cu vremea desluși-vom trăinicii veșnice ce azi nici ni le imaginăm, nu avem încă tăria de a fi oamenii aleși cu toții să-I fim alăturea la timp.
  Și azi se mai poate, domoliți, împăcați cu ceea ce sîntem, consimțind la îmbunătățirea noastră în fața SA și altă trecere, deocamdată încă modă, vom avea.

4268..Nu ne clintim .

  Afînd cum e corecta îndrumare și de urmat oarecum obișnuindu-ne c-un fel de a fi demn de oamenii ce sîntem a fi. Între noi, în natură și-n fața SA, dezmeticiți în continuă aflare de noi cuceriri înspre ceea ce trebuie să devenim. În timp și spațiul alocat fiecăruia și de urmat chiar de mai sînt mereu probe de trecut fiind încercați de sîntem vigilenți ori ba.
  Și nu ne reîntoarcem în necunoașterea totdeauna păguboasă firii date și încă ne învățată corect din diverse vini adunate în timp. Obișnuiți nu cu firescul cumsecade, ci mai degrabă cu examene ce nu-s luate și căzuți mîncăm papară noi și ai noștri. Deci orice dereglare cît de neînsemnată din calea cunoscută, alarmați s-o depășim evitînd capcana și adresîndu-ne LUI.
  Cu luare aminte că-i irosire și noi ne vedem de drum și nu ne clintim cît putem mai bine.

4145...Cum trebuie însă.

  Corecți să fim cu noi înșine, între oameni, în familie, în natură și mai ales cu Cel ce-I SUS, de-L știm ori nu. Să căutăm a-L afla cum trebuie, nu-i ușor lucru de unul singur, dar se poate că sînt informațiile corecte, doar să ni le curățim. De rezidurile timpului și greșitelor abordări anumea să-L evităm o vreme, așa o vrut EL, dar I-o trecut.
  Și  ne dorește iar SĂI fim alăturea de data asta mai cum trebuie, corectați, ne-am mai maturizat și noi. Și chiar cumințit, nu dăm dovadă pe de-a-ntregul dar se poate mai corecta și ne vom cuminți cum e firesc. Că nu vom avea încotro, ne silește EL, de nu ne îndreptăm singuri, cum ar fi mai corect, adăugîndu-ne și-n dreptul nostru. Bile albe, nu numai gri și negre, astfel dobîndind statut de om între oameni.
  Nu un nefiresc și alandala traseu uman ce ne dă îndărăt de la mersul înainte și nu de acuma, ci cine știe de cînd?! Dar e vremea primenirilor la orice oră din zi ori noapte, clipă de viață și cîte și mai cîte ce ne vor marca cum trebuie însă.

4117...Să nu lăsăm să ne săcîie nepotrivirile.

  Deci să nu le purtăm grija celor necorespunzători între oameni, natură și-n fața SA. Că-I are EL în grijă, a că nu ne place, îs provocări lansate de SUS, să ne încerce, de știm a fi cum trebuie. Ori ba și atunci se mai adaugă ori se scad anumite tare ori înlesniri ale viețuirii pe Pămînt. Nu-s de pomană mai nimica, să știm și să nu fim superficiali, că-i bai și părăsiți, plătim.
  De putem ajunge vai de noi și să nu mai știm nimica ce trebuie în viață, deci cumpătare. Liniște interioară, nu delăsare, ci împăcare cu ce-i viața la fiecare dată, că EL știe de ce și pentru ce. Nu-L socotim noi, are EL grijă de fiecare, noi să ne îngrijim a nu-I greși, îi tare greu dar se poate de vrem neapărat. Luptîndu-ne cu firea needucată, înstrăinată de EL și de firescul dat și uitat în derizoriul vremii.
   Să nu lăsăm să ne sîcîie nepotrivirile cu năzuințele noastre la alții oricare ar fi ei.

4056...Firesc fiecăruia în dreptul său dat.

  În viață să urmărim a fi demni oameni, de mici educați să căutăm a fi buni, cu bun-simț. Între oameni și-n natură și de EL știind, respectîndu-L, chiar cu credință. Nu toți și reușesc a fi așa, dar să caute mereu, pentru a le prii viața și familia. Cu rod adevărat și tot ce fac în realizări corecte demne de oamenii ce sîntem dați a fi.
  Nu rateuri cu nemulțumiri cît trăim, deci să vă doriți a trăi, de unul singur, pe picioarele voastre. Nu pe spinarea altora în batjocoră, neputincioși de bine, util și frumos, luptîndu-ne. C-o fire nedemnă, învingîndu-ne neputințele, demonstrîndu-ne nouă înșine omenie. Credință în fața LUI, cît ni-i în dreptul fiecăruia, aflînd prin faptul că ne merge viața, mulțumiți.
  Viața, viață nu însăilată de azi pe mîine, ci acătării, cum e normal, firesc fiecăruia în dreptul său dat.

4035...Cunoașterea menirii ce nu-i știută

  E bună și schimbarea bună între oameni, morala binelui, uitarea răutăților de tot felul. Îmbunătățirea conduitei în natură și-ntre oameni și de uitate și de minciuna religiilor. Ce nu-L preamăresc ci-n virtutea minciunii repetate la nesfîrșit se îndobitocesc ei. Și pe destui gură-cască, neștiutori de bine și util nu încă și de Adevărul SĂU cu noi înșine.
  E prea mult în așa nedreptate lumească în care EL ne-o tot împins departe să-I fim. Pînă va considera că ne-am lecuit de a-L denigra și respinge, cum era în trecutul. Îndepărtat o relație ce-i de uitat și doar să nu-i mai repetăm greșelile ce ne costă și azi. Adică odată pornită o relație cu EL întreaga lume să-L urmeze în deplină cunoștință de cauza LUI.
  Împreună cu noi nemijlocit, aflîndu-ne dintr-un mers în cunoașterea menirii ce nu-i știută.

3980...Limitîndu-ne cum trebuie.

  Ne lipsește curajul de a o rupe cu trecutul necuviincios între oameni, natură și față de EL. De regulă cu EL nici nu ne punem în gînd a lua legătura, nu știm cum, dezinformați. De nelegiuirea ce-i prin lume răzlețită tare în fudulă netrebnicie mereu. Deziluzionîndu-ne și singuri în așa lume de rîpă, fără Dumnezeu și fără omenie, ci-n dispreț.
  Dispreț față de orice-i cum trebuie și civilizația binelui, a omenirii în general. Trebuie o strașnică mobilizare dintr-un interes corect, omenos și astfel să-I atragem atenția. Și asupra noastră că nu sîntem chiar pierduți de tot și de ne recuperat. Ci cu luare aminte CER-ul ne implică-n dezmeticirea firească, dar de noi singuri niciodată aflată. Cum trebuie, ni-i greu a pricepe priceperea de a fi oameni de omenie.
  În dreptul nostru corect cît ni-i pătura, limitîndu-ne cum trebuie doar în legătură cu EL.

3959... Chiar de nu toți consimt nesinceri.

  Nu că-și manifestă supremația față de natură în general, în VT, dar e în realitate. De EL creeat să nu ne comparăm cu nimica din restul creației de pe Pămînt. Sîntem aparte oamenii complet diferiți de orice vietate terestră, fiind cu spirit și gîndire Divină. Nici nu ne putem pricepe pe noi înșine în viața ce-o aflăm continuu mirați.
  Nici nu avem cădere a ști de toate cele, pînă nu ne vom vindeca de neputințele firii. Competitivi în fața SA și-n natura Pămîntului și-ntre noi oamenii, nu oricum ci cum ne cere. În virtutea facultății de continuă înălțare spre un ce nu-l încă știm, răspunzînd prezent! cînd EL ne cheamă. În toate limbile Pămîntului ce ni li-o tot dat să înfiripăm diversitatea necesară cunoașterii, planificate de SUS cîndva.
  Îndeplinind chiar de nu toți consimt nesinceri, dar la o adică fără șovăire cu toții vom fi.

3950...Altfel ne irosim degeaba.

  Tot îi dăm înainte cu spiritul liber fără frică, da în așa lume, între oameni și natură. Dar în fața SA deoarece sîntem mereu în fața SA, studiați și pe dos și pe față. Bineînțeles pe NV să nu ne influențeze cumva, să ne vadă de ce sîntem în stare și cum reacționăm în viața trăită. Încercările toate cum le trecem și cu ce ne alegem din bine, morală, dreptate și din aflarea LUI corectă.
  Alte categorii îs derizorii și nu-L privesc, nici pe noi, dar inconștient cătăm lumescul. Nefirești porniri anapoda înspre chemări deșarte ce nu ne duc decît spre neant, neființă. Părăsiri și nepriceperea vieții, ratarea trăirii în necunoașterile folositoare în general. Valabile oricui ar fi și este pe Pămînt cît există, deci nu oricum sîntem a fi ci-n concordanță cu cerințele SALE.
  Date nouă spre cunoaștere și urmare firească, omenește fără altele, în spiritul lor adevărat. Că am evoluat și avem năzuințe, desigur, dar prin prisma cerințelor acelea, altfel ne irosim degeaba.

3889...Nepăsători de bine și EL

  Nu vă obligă nimeni să-nfăptuiți răul și urîtul în viață vouă, printre oameni și-n natură. Ci singuri ne facem de cap, prost instruiți, imorali și fără dreptatea învățată, conștientizată. Definitiv cum ar fi și normal, ca oameni adevărați nu inconștienți de doi bani. Netrebnici, șmecheri înrăiți ce nu valorăm nimica-n fața SA, la o adică ratînd viața.
  Nu toți la fel și deodată, ci cînd socotește doar EL și definitiv pe ne pusă masă. Și atunci disperați am vrea salvarea, dar ea salvare-i în timp și spațiu devreme. Nu ad-hoc, la nimereală, grăbită, ci pe îndelete, cumsecade înfăptuită în pace și liniște. Interioară și cu EL în pricepere cît putem, că-i încă foarte greu, neînvățați. Ci dezvățați de apropierea de EL și EL de noi, constat că-i tare anevoie încă.
  Așa deprinși cu relele și urîtele comportări oriunde și oricum, nepăsători de bine și EL.

2951.Superficiali nu știu să recunoască dreptatea

  Ca să putem face ceva ne inspirăm din viață, natură, continuăm ceva ce există. Îl perfecționăm, îmbunătățim utilitatea și alte însușiri de bine și chiar frumos. Sînt și noutăți ce nu-s oarecum știute, ori or fi dar nu le știm, făurind ceva deosebit de bine. Folositor omului în devenirea sa spre un proiect ce CER-ul îL așteaptă de la noi. În continuare cînd va fi acea vreme, vom afla, doar să ne învrednicim a fi pregătiți.
  Sînt sentimente amestecate chiar și cu condamnarea progresului în anumite perioade. Oamenii cu greu adaptîndu-se civilizației în mersul ei înoitor, nu toți-s la fel.  La fel și cu știința și tehnica, o fost la fel opoziție și susținere cam în orice domeniu. Și nedrepții iubesc viața, realizările de orice fel, bucurîndu-se, dar nu se îndreptă.
  Nu știu să fie corecți între ceilalți, îs superficiali, ori nu știu să recunoască dreptatea. În adevăratul ei înțeles, luîndu-se după cîte minciuni bine ambalate, ascunse. În amănunte și modalități de camuflare, ce-i duc de nas ușor.

2948.Se căznesc acuma să-i ajungă, să se îndrepte

  Și din natură avem ce învăța și la timpul necesar, să nu-i încălcăm regulile mediului înconjurător. Ce se știu, învățînd mereu cum trebuie să fim între oameni și oriunde. Și cu femeile să fim ca și cu fiecare om cum trebuie cu bun-simț și ponderare. În fața nevoilor necivilizației ne simțim străini și neputincioși, totul la timpul lor.
  Ne îngînfăm, ne nedreptățim pe noi înșine luîndu-i pe alții de fraieri, cu afirmații nedrepte. Și exagerări ce nu le putem urma, dar totuși le dăm altora lecții, nedrepți. Ne sinceritate unde nu trebuie, ar fi nevoie de înfrînare și modestie între oameni. Mai bine de partea LUI decît înlănțuit în apucături nedrepte, exagerări și rele fapte. Proprii nouă din instincte ne domolite de morală și educația binelui.
  Uni-s construiți îndreptați din vreme, alții se căznesc acuma să-i ajungă, să se simtă drepți.  Moralizați, cumsecade, omenește, e de muncă dar se poate, mai ales că-i un model în  apropiere.