În viață să urmărim a fi demni oameni, de mici educați să căutăm a fi buni, cu bun-simț. Între oameni și-n natură și de EL știind, respectîndu-L, chiar cu credință. Nu toți și reușesc a fi așa, dar să caute mereu, pentru a le prii viața și familia. Cu rod adevărat și tot ce fac în realizări corecte demne de oamenii ce sîntem dați a fi.
Nu rateuri cu nemulțumiri cît trăim, deci să vă doriți a trăi, de unul singur, pe picioarele voastre. Nu pe spinarea altora în batjocoră, neputincioși de bine, util și frumos, luptîndu-ne. C-o fire nedemnă, învingîndu-ne neputințele, demonstrîndu-ne nouă înșine omenie. Credință în fața LUI, cît ni-i în dreptul fiecăruia, aflînd prin faptul că ne merge viața, mulțumiți.
Viața, viață nu însăilată de azi pe mîine, ci acătării, cum e normal, firesc fiecăruia în dreptul său dat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu