3981...Pînă ne deslușim și noi înșine

  Doar EL ne va îndruma înspre reabilitarea corectă, noi ne avînd niciodată curajul. Îndreptării ferme, demne, ci-o vom tot amîna la nesfîrșit de rușine, ori din alte neputințe. Firești, umane și de asta EL ia în calcul toate cîte sînt și ne impune calea de urmat. Nu mai avînd de ales, ne lăsăm în seama LUI, urmîndu-I îndrumările.
  Ce-n timp ne vor fi deslușite, doar să fim interesați cu adevărat de împlinirea necesară. Nu dezinteresați de calea de urmat, ci dorind cît ni-i dat a fi, simțivo-m. La vreme doar să ne lăsăm cointeresați într-o parte a aflărilor ce altfel nu le-am fi știut. Nu vom ști poate niciodată ceea ce am tot vrea, cine știe poate în timp de va fi nevoie cumva.
  Suferința autoimpusă-i o cale în calea de urmat, pînă ne deslușim noi înșine și-n fața SA.