4025...Și atunci spre dumirire.

  Felul acesta de înstrăinare reciprocă, noi de EL și EL de noi, bineînțeles toate-s. Cu știrea LUI, sub oblăduirea LUI și a Lumii SALE, ce noi nu le cunoaștem. Ci-n timp și spațiu mai le simțim, ne întîlnim cu urmările ce străbat și pe Pămînt. Ni se bate obrazul în felul LUI, că nu sîntem cum trebuie și nemulțumit ne tot atenționează. În fel și chip, de ne dăm ori nu seama de ce ni se petrece în viață cît sîntem.
  Totu-I EL oriunde ne întoarcem dăm de EL, în mai pregnantă ori nu măsură, după priceperea fiecăruia. Și cînd ni-i datul aflărilor încuviințate de SUS, programa pe total lume și-n particular pentru fiecare. La momentul adevărului trăit și încă așa de puțin luat în seamă de firescul colectiv. Nu-i timpul, ne va fi în atenție cum trebuie, aflîndu-l cu toții atunci în dezbatere.
  Într-o lume încă năucă de-a binelea fără EL și atunci spre dumerire din așa îndelungată buimăceală.