Stăpînirea de sine, să știi ce vrei mereu, încrezător în ceea ce ești și știi ce-i de făcut. Contiuu netemător, e totuși cazul să-L ai aproape, că altfel e imposibil deocamdată, cred. În așa lume ne la locul ei, pusă pe nemernicii și căpătuială fără bun-simț. Ci-n bătaie de joc, țigăneală între români, anormalitatea în țara asta ce din vechimi.
E tot cumsecade în fața nevoilor învinse și cu răbdarea de s-o trecut marea necazurilor. De cînd ne știm, pavăză-n fața altora ce au prosperat și acuma ne dau lecții de bunăstare. Fără a le păsa de noi și felul nostru de a fi, ceea ce ei au pierdut de mult. Bineînțeles tot așa de fără Dumnezeu ajunșii toți ca la balamucul ăstei lumii.
Îndepărtați din calea LUI din vini ce nu le prea știm cumsecade și de asta-i și nevoia pe lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu