4037...Cum sîntem de nărăvași încă.

  Cred că-I greu și LUI cu noi așa de nestatornici în cam tot ce întreprindem. Vrem perfecțiunea și n-o aflăm, ne dorim aflarea LUI, că-I ceva nemaipomenit, spiritual de ne pătruns. O Ceva ce nici nu se lasă știut pe Pămînt între oameni, care-L pot cumva schimba. Mă gîndesc, sîntem tare pe aproape de EL și prin felul nostru poate necorespunzător.
  ÎI sîntem un risc ce nu vrea să și-L asume în întregime, ci să-L împartă și cu noi. Să ne auto-strunim să ne cunoaștem limitele și posibilitățile în tot spectrul uman. La dispoziție conform creației date și-n CER încă în studiu, dapoi noi înșine, singuri. Să ne tot rezolvăm neputințele, neajunsurile, să ne tot oglindim în ceva ce să ne caracterizeze.
  Pe de-a-ntregul învățîndu-ne singuri minte, e cred o utopie deocamdată cum sîntem de nărăvași încă.