Cine-și mai bate capul cu acele vremi cînd EL se preumbla pe la noi prin țară. Ca Vodă prin lobodă, în acele locuri din sudul Olteniei și de pe lîngă Ploiești. Din valea plîngerii, necunoscută nici atunci și nici azi, cum o intitulase doar EL. Transmițîndu-i lui Maria Petre ordin să-I ridice un locaș închinat LUI și acelor. Preanumeroși și necunoscuți din alte vechi vremuri moți, ce azi nu ne interesează.
Ci doar pe EL venit în 1935 anumea pe acele meleaguri să ne anunțe că-n curînd. Deci după ce teroarea războiului și cea comunistă vor trece, va fi liniștea păcii. Regăsirii în tihnă a credinței în EL va urma, Cînd oare?! Că-i dăm cu neghiobiile fără EL, ci cu ale NT ce nu-L cuprind decît așa de formă. Totu-i pentru neroziile cu isus și camarila lui de nimici, închipuiri deșarte.
Ce-n lume seamănă dezbinarea și nelegiuirea ne ținîndu-se cont corect de EL, ci de fărădelege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu