O fi, că de-I greșim ne condamnă la nebunie și astfel zurlii o tot sfîrșim inconștienți. E totuși mai bine cred decît conștient și neputincios de bine și mulțumire. Irosindu-ne viața în nemulțumire, amăreală și deznădejdii cumplite, ne pricepînd. Nimica din așa viață, o încercare a CER-ului pe firea fiecăruia dată și necunoscută mereu cum ar fi normal.
Normalul acesta ni-i un îndepărtat țel, de care nici nu prea ne atingem așa cum sîntem. Și nu de acuma ci de cînd lumea, neștiutori de bine, morală și de EL cum ne tot cere. Și nici azi cum trebuie nu-I știut, ci-n necunoașterea profundă dăinuirii noastre. Pe un Pămînt primitor și noi cam anapoda într-o derivă continuă ne la locul ei.
Cum ni-i datul și nu putem fi, nici instrucțiuni nu aflăm, o tot ducem așa la nimereală, cumva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu