4307..Oarecum știute.

  Sîntem cam inconștienți de noi, cine sîntem pe Pămînt și de ce? și mai ales despre EL și legătura cu noi, indestructibilă, orice am face ne rabdă și ne dă speranțe. De mai bine, doar să-L știm cumsecade și să ne purtăm omenește, cum ni-i datul prin lume cît sîntem, demonstrînd omenie și bine între noi toți, în  natură și cu EL. Nu-i lucru ușor dar nici greu, ne vrea acătării, oarecum neștiută încă cum trebuie legătura firească cu EL și-ntre noi și natură, din varii motive ce le vom desluși.
  Mai bine cînd va fi vremea aceea de dezmeticire generală în lumea noastră încă înstrăinată pe coclaurile neputințelor fără de EL și EL îndepărtat ne vrea îndreptați. E de muncă și potolirea convenită de EL cu noi încă din vechime și nici pînă azi reușită pe de-a-ntregul niciodată, ci frînturi și delăsări cît lumea, de nu mai știm mai nimica. Corect, ci însăilări mincinoase cît încape-s azi încă prim lumea fudule cu fundul gol și fără de cap și normal e vai de mama nostră de nevolnici, că nu ne iartă.
  Pînă nu ne vom demonstra obîrșia de oameni dați a-I fi de ai LUI și noi în alte trăiri conviețuind conform cerințelor SALE și de noi oarecum știute, dar încă ne urmate corect.

4010...Așa la nimereală, cumva.

  O fi, că de-I greșim ne condamnă la nebunie și astfel zurlii o tot sfîrșim inconștienți. E totuși mai bine cred decît conștient și neputincios de bine și mulțumire. Irosindu-ne viața în nemulțumire, amăreală și deznădejdii cumplite, ne pricepînd. Nimica din așa viață, o încercare a CER-ului pe firea fiecăruia dată și necunoscută mereu cum ar fi normal.
  Normalul acesta ni-i un îndepărtat țel, de care nici nu prea ne atingem așa cum sîntem. Și nu de acuma ci de cînd lumea, neștiutori de bine, morală și de EL cum ne tot cere. Și nici azi cum trebuie nu-I știut, ci-n necunoașterea profundă dăinuirii noastre. Pe un Pămînt primitor și noi cam anapoda într-o derivă continuă ne la locul ei.
  Cum ni-i datul și nu putem fi, nici instrucțiuni nu aflăm, o tot ducem așa la nimereală, cumva.

3901...Că nu-i încotro atunci

  Ne îndrumă cum percepem ori nu la vreme ori mai tîrziu, ori chiar deloc. Așa ni-i datul bată-l vina și inconștienți nu-l ignorăm, ci-l urmăm. Ba îl și mai accentuăm, crezîmdu-ne nevinovați, poate doar ca inconștienți. O tot ducem viața degeaba și EL se tot străduiește, ne luîndu-L în seamă. În modul cel mai serios ce ni-i dat a fi dar tot încercarea moarte n-are de a fi tot necorespunzători.
  Și ne tot rabdă, nu degeaba I se tot zice Îndelungrăbdătorul, dar nu prea îndelung. Că-I și la EL un termen ce-L respectă întocmai, de nu ne încadrăm, pa! și poate niciodată. Ratîndu-ne viața și la EL încercarea de ne face oameni cum e normal SUS și noi nu și nu. Pînă totuși ceea ce trebuie se află nu numai SUS, ci și jos între netrebnici, că-i gata timpul, s-o copt vremea.
  Și ne vine rîndul, nu apocalipsei cum tot bălăngăne din fleoancă nelegiuiții SĂI și ai noștri inconștienții. De EL și noi cum trebuie să-I și vom fi, că nu-i încotro atunci.

3782...Și întîietatea SA între noi

  O primă întrebare încuietoare, cum de poți crede? Ți se pune de neputincioși în deriva lumii nedrepte, inconștienți că-și irosesc viața. Sîntem pironiți pe Pămînt în felul nostru, c-o libertate în înfăptuiri trebuincioase ca să fim. Cît ni-i dat a fi, luînd examene după examene ale viețuirii în natura dată. Cu viața dată între oameni știindu-L corect, nu falsificîndu-I felul Divin Unic.
  ÎI sîntem datori și ne ajută să fim cum trebuie, cum ne-o dat să fim, nu oricum. La o grămadă de nereușite din vina nedumeririi aflării pe Pămînt, nu degeaba. Ci-n virtutea unui plan pus la punct înainte de a fi noi fixați pe Pămînt în libertatea. Îngrădită de legile SALE, date nouă să conviețuim respectîndu-le întocmai. Nu cum de multă vreme ne îndepărtăm încercînd marea cu degetul, fără EL și nedrepți.
  Neputincioși la bine, ci binele între noi, în dreptate și întîietatea SA între noi.

3697...Înnobilîndu-ne continuu ca oameni buni

  Ne naștem bogați, dar inconștienți de asta și în loc să fim mulțumiți și să-I mulțumim. Ne îndîrjim să aflăm ce-i viața, cum e de așa imposibilă, zicem nemulțumiți. Deci trăirea vieții date e o șansă de existență pe Pămînt, care nu-i de colea. Ci-i maximul ce ni se dă la dispoziție o vreme de aflare ce trebuie ca oameni să fim cum trebuie doar.
  Nu ni se explică că sîntem datori a ne  tot îmbogăți existența, bogată din start. În așa împrejurări ticsite de mediul înconjurător, bun și primitor cît se poate. Aflîndu-ne nu întîmplător pe aicea, ci-n cunoștință dată de a ne comporta omenește. Adica respectîndu-ne între noi cu bine și util fiecăruia, demostrîndu-I că nu degeaba sîntem pe aicea, ca fără folos.
  Ci cumsecade înnobilîndu-ne continuu ca oameni buni cu frică de EL în îndreptare.

3148.Se și văd consecințele delăsării noastre iresponsabile în timp cu ce urmări

  E întru cîtva adevărat, toți sîntem cam la fel în fața LUI și ne impune un traseu. În viață, ce-l urmăm inconștienți, măcar o vreme, ori în linii mari, noi putînd într-o oarecare măsură. Schimba totul de vrem neapărat, cu bine și  știindu-L corect, cale ce-i prin lume cam ascunsă vederii. Ci doar nedreptatea, minciuna, trufia goală și cîte altele trăiri nesemnificative în fața LUI și a noastră, dar neinformați corect.
  Cîtă vreme ne educați ne tot perindăm ca umbre fără noimă pe Pămînt fără un rost. Benefic societății, nației, familiei, etc., nici nouă prea comod nu este așa nedrepți. Și penalizați de SUS, prin cîte și mai cîte resimțite ce le tot tragem noi și familia noastră. Și nu numai, cînd e prea groasă și societatea e în derivă și necaz și chiar țara.
  Se și văd consecințele delăsării noastre iresponsabile în timp cu ce urmări. Părăsiri în nevoi și suferințe de tot felul, încasate inexplicabil în așa neputință generalizată. Și nu de acuma ci de cînd e lumea s-o tot agravat și continuă încă.

2754.Fără a-L omite, că ne uită în derizoriu lumii

  Că avem un mandat încredințat și poate inconștienți nu ne simțim responsabili ca oameni. E totuși de făcut față vieții cum o avem dată și adaptîndu-ne cumsecade și bine. Fără a-L omite că ne uită în derizoriul trăirilor uitate de lume și Dumnezeu. Peticind o existență amară și fără de iz de viață, fără gust, searbădă și seacă. E de a o drege, convenind cu noi înșine să ne reabilităm în fața-I și cu ceilalți e de văzut binele.
  Și să nu ne luăm după vechi scrieri în consemnarea unor rătăciri străvechi, față de EL. Plătite atunci în acele altfel de milenii și alte zări ce nu-s ca zi, cînd îL știm mai acătării, cred. Și nu-I greșim așa tare calea înfruntîndu-L chiar parcă inexistent, fuduli și rătăciți. Poate voită totuși calea aceea în așa hal fără noimă azi. Vremurile oarecum schimbate în mai bine și totuși cu EL încă destul de înstrăinați încă.
  Depășind etapele în care oameni erau zeificați încă în viață și sînt amintiți doar în Egiptul antic. Că-n creștinism se mai minte cu isus, treaba lor, dar să-și schimbe rolurile măcar știind de EL, Suveranul, Incontestabil!

2460.Trup de moarte, nu-i bine spus

  Așa de inconștienți de ceea ce-I facem LUI, în ciudă, și nici nu ne doare că pe EL îL doare nerecunoștința noastră surdă. Trupul de moarte, nu-i bine spus, o fi în final doar corpul, hoitul ce-l ce putrezește. Dispare în țărînă, materie  ecologic absorbită, nepoluantă, se reciclează natural integral. Deci restul, ce-i sufletul ia altă turnură, necunoscută nouă, spre EL.
  Nu direct ci prin etape de îndreptare oarecum, necunoscute nouă. Într-adevăr, aparent corpul suferă toate nevoile, ce le plătim în viață fiind. Pentru ce-i pricinuim LUI, că nu-L ascultăm, nedrepți între oameni și crezînd în bazaconii. Dar e un ansamblu închegat responsabil de viața dusă, în cunoștință de multe teme de luat în seamă, nu așa la derută, nedrepți și iresponsabili cît încape.
  Că se zice că zburăm printre stele, spiritual, o fi, cred că-s doar vise. Că EL are treburi serioase de înaltă ținută, ce nu le știm și cu noi, spiritual îs altele, doar CER-ul le știe. Unele lucruri simt și confirmate, că-s greșit interpretate pe Pămînt și le contrazic, dar nu toate și uneori nu știu adevărul și nu aproximez.

2339.Să-L facem cel mai puțin să ne aștepte

  Ne îndatorăm LUI, tot mereu, de cele mai multe ori inconștienți, mereu ne tot așteaptă. Cu răbdare să-L știm Cine E cu Adevărat. Și atunci se impune să-L facem cel mai puțin să ne aștepte. În diferitele convenții ce le acceptăm în relațiile cu EL. Că se creează o mutualitate, ce-o simți că se înfiripă în timp. Bucuros nici nu știi cum să reacționezi de cele mai multe ori.
  Și concomitent vei afla că trebuie să te îndrepți și între oameni cumsecade. Și înfăptuind doar binele în vorbe și fapte. Cu gîndul e mai greu și nu-i obligatoriu pînă poate te vei obișnui singur. Oricum relațiile cu EL îs doar sincere și directe, cu cuvintele noastre simple. În gînd ori cu glas, cum doriți nu contează în timp ne dumirim.
  Mereu e timp pentru bun-simț, și fără grabă, să ne acordăm timp de obișnuință. E nevoie și de ceva curaj, tupeu bun, manierat, cu adevărat omenește să ne purtăm.

2166.De Adevărul SĂU simplu de cînd lumea

  Se zice că ne interesăm de viitorul sufletelor noastre, aiureli, ne doare în cot. Atîta timp cît îI întoarcem spatele voit ori nu, dar inconștienți de Adevărul SĂU. Simplu și de cînd lumea, tot același, EL Creatorul Totului și noi nedrepții LUI. Ce-L nesocotim, luîndu-ne după cîte fantome necurate, morți vechi și alte bazaconii. Ce-L îndepărtează de noi și pe noi de EL. Cu urmări și aici pe Pămînt, nu doar dincolo, că EL ne mai așteaptă aici, să ne îndreptăm încă o vreme.
   Cît mai existăm pe Pămînt cu răbdare să ne venim în fire cum trebuie. Că ne considerăm adînc implicați în demersurile lumești, oricare or fi, tot degeaba. Toate-s lumești și neserioase, de nu-L implică, măcar cît de cît, nu neapărat spiritual. Că EL E în toate cele, și-I interesat de noi în cele mai variate domenii, de ne închipuit nouă.
   Așa-I ca un Părinte adevărat, Atotștiutor și de foarte multe ori, noi greșit îL apreciem. Din ignoranță față de EL și noi în final, că-I sîntem creația îndrumată.