4279..Pretindem că trăim?!

  EL ne dă ocazia de a fi oameni de omenie ori pe acolo oarecum și-n alte cîte posturi nedrepte, jucînd periculos pe muchie de cuțit. Viața la nimereală ne luînd-o-n serios defel și plata-i pe măsură, lăsîndu-ne din mîna SA de buieci ne ținînd la odorul dat. Nici EL nu-I interesat de așa făpturi neroade, scăpate-n voie de nevoia neputinței de a fi oamenii ce ar trebui și nu catadicsim defel.
  Ni-s la alegere căile date viețuirii cumsecade, ori puzderia de trăncăneli nesimțite pe socoteala LUI într-o existență derizorie. Fudulă de nu mai încăpem în ea, de dăm pe afară, în rîsu-plînsu lumii neputincioase și necugetată, ci mai degrabă deocheată. Din lipsa îndreptării firești cu EL alăturea, nu-n fărădelegile neisprăvite ce ni le tot croim într-o trăinicie neghioabă.
  Inconștienți mai pretindem că trăim?! Nu  ne învrednicim și pace să ne dezmeticim a fi oamenii ce trebuie cu cap să fim, între noi cu EL și oriunde.

4197..În floare.

  Om fi ceva oameni cît de cît ca lumea, dar în ce ne transformă lumea, nația, societatea și chiar familia, închegări nedrepte. Pe minciună și nelegiuire-s toate încropirile alandala să iasă interesul mai presus de morală, de bine și dreptate. Nici vorbă de respect reciproc, de natură sfîntă și de EL asemenea și mai și, ci trînta cu neputința ce ne învinge mereu.
  Needucați corect, ne îndreptați la vreme, ci mai mult sacrificați pe altarul minciunii atotbiruitoare unde te afli și oriunde te întorci. Nas în nas cu falsitatea vieții diurne, de-ți iei lumea-n cap de mai ai cap, că-i tare ușoară lașitatea delăsarea, frica de răspundere. Mai ales în fața SA, că-I aprig și nu glumește de asta fățărniciile religii cu grămada fără de EL și regulile SALE, ci anapoda-n.
  Neștirea fudulă tare de orice amintește măcar de EL și legea talionului, un nu  din întreaga suflare netrebnică în floare.

4069...Inclusiv ei ne știind ce vor

  Mai acum ceva timp în urmă pe net o apărut știrea că religiile își fac de cap, creștinismul. Avîntat în nedreptate își forțează enoriașii de foarte mici, de foarte fragezi. De încă foarte timpuriu, de la cîțiva anișori să-i învețe necuviința, bineînțeles. E o luare la ochi a LUI Dumnezeu în mare cu toate că acei copii nu știm de vor afla adevărul SĂU.
  Vreodată, de ni se va îngădui a-L ști, deocamdată nu și cu asta am spus totul. Cu spatele la EL sîntem cu spatele la zid, oricînd pasibili de părăsiri și necazuri. Chiar moarte și din așa fragedă copilărie, nu contează decît ce-L privește pe EL. Și noi doar să executăm, cum putem cum nu putem, asta-i condiția umană deocamdată.
  Și creștinătatea face și ea ce-i trece prin cap, chiar de-i departe de calea spre EL. Încearcă marea cu degetul, supărînd pe toată lumea, inclusiv ei ne știind ce vor.

3782...Și întîietatea SA între noi

  O primă întrebare încuietoare, cum de poți crede? Ți se pune de neputincioși în deriva lumii nedrepte, inconștienți că-și irosesc viața. Sîntem pironiți pe Pămînt în felul nostru, c-o libertate în înfăptuiri trebuincioase ca să fim. Cît ni-i dat a fi, luînd examene după examene ale viețuirii în natura dată. Cu viața dată între oameni știindu-L corect, nu falsificîndu-I felul Divin Unic.
  ÎI sîntem datori și ne ajută să fim cum trebuie, cum ne-o dat să fim, nu oricum. La o grămadă de nereușite din vina nedumeririi aflării pe Pămînt, nu degeaba. Ci-n virtutea unui plan pus la punct înainte de a fi noi fixați pe Pămînt în libertatea. Îngrădită de legile SALE, date nouă să conviețuim respectîndu-le întocmai. Nu cum de multă vreme ne îndepărtăm încercînd marea cu degetul, fără EL și nedrepți.
  Neputincioși la bine, ci binele între noi, în dreptate și întîietatea SA între noi.

3739...Și alte neajunsuri încă la modă

  Ce sîntem noi zei? nu! de ne acredităm putințe de asuprire și înrăutățire, pedepsire a altora. Prin cîte organizate state nedrepte ca și azi prin lume și la noi încă în vogă. Deci nu se poate fără acordul SĂU dezbătut SUS și urmat jos în cadrul unor părăsiri planificate. Că-L nemulțumim și calea căutării SALE n-o dibuim, nici nu ne interesează.
  Ci cu ochii noștri de melc ne luăm de unii și alții ce-s doar unelte în mîna forțelor pedepsitoare. Lăsate să ne altoiască prin acei nevrednici ca și noi, totu-i o aparent doar încîlceală. Pe Pămînt ce ne manevrează, zăpăciți nu reacționăm clar și ferm cu gîndire. Ci ne lăsăm încă ademeniți în jocuri ce ne depășesc în amploare, duși de nas, nu-L respectăm, nu ne dezmeticim.
  Ci-L ocolim prin neputințe și alte neajunsuri omenești încă la modă a ne înstrăina de EL și noi.

3584.Cum nu am fost poate niciodată de cînd sîntem dați pe aici

  Credința în EL ne salvează chiar și-n înfăptuiri statale mai îngrădite, etatizate. Nu ne dă voie la înfăptuiri nedrepte oamenilor, ci cu oarecare băgare de seamă. Luînd în calcul orice neplăcere, căutînd mereu echilibrul, conduita demnă, adevărat umană. Cu respectarea LUI întocmai cum se dorește SUS și jos, o viață pe sîrmă, coardă întinsă între CER și Pămînt.
  Desăvîrșirea în desăvîrșire, cred  că niciodată finalizată, mai ales în actualele desfășurări. Omenești în continuu dezvoltări informatice și tehnice deosebite, năstrușnice. Și cîte și mai cîte, doar în concordanță atunci cu EL și noi urmîndu-L necondiționat. Decît de interese închegate între EL și noi, într-o conlucrare continuu îmbunătățită.
  Văzîndu-ne de noi în fața SA mereu și-ntre noi cum nu am fost poate niciodată de cînd sîntem dați pe aici.

3418..Lansate de cînd lumea, nouă pentru a le ști și respecta întocmai

  Că în timp și spațiu obișnuințele unele nedrepte între ceilalți oameni, își creează propria pavăză. Crustă de apărare contra celor ce-i nedreptățim, de vrem ori nu, inconștienți ne facem mendrele. Ne ținînd cont de nimeni și nimica, astfel sîntem posedați de vicii diferite, atîta timp cît ele vă comandă. Sîntem pierduți, e de căutat echilibrul în toate, omenia, firescul, ne depășind cumsecădenia, normalul.
  Că EL nu-I contra diferitelor apucături omenești toate, dar să ținem cont de EL și de oamenii ceilalți. Fiind între ei și-n fața SA, responsabili, demni și acătării, clari și fermi, căutînd îndreptarea. Lămurindu-ne cum stă treaba și căutîndu-le și celorlalți înțelegerea cu adevărat omenească. Că nu-i nimeni de piatră seacă, și se dă după cele trebuincioase umanității în general.
  Și a dorințelor SALE lansate de cînd lumea, nouă pentru a le ști și respecta întocmai.

3258.Și de noi, de nu mai credem ce-o fost cu noi nu demult, uitare, credem că-i și iertare. Și nu-i

  Ni-i dat a ne fi frică, nu să pornim așa fără căpătîi la cîte acțiuni îndrăznețe, dar poate nedrepte. Deci e de aflat întîi ce și cum și acordul SĂU, altfel e degeaba chiar de-l credem, un succes. E trecătoare închipuire, ne îmbătăm cu apă chioară și baza n-o știm, Baza vieții, oare de ce? Nu-I dăm importanța necesară încă, cu capu-n nori, plătim de cînd ne știm întruna.
  Nu-i înțelepciunea vieții deci, nebunia vitejilor, ci de ești fără EL, în orice faci. Să ai acordul SĂU, măcar tacit, știindu-ne menirea, cît ni-i așternutul, să nu fim prea necugetați. Că dăm toate pe una și de cele mai multe ori, cînd te aștepți mai puțin. Deci cînd crezi că ți-i și ție bine, plata te împiedică la mulțumire, nesocotindu-L, afli neputința de a fi chiar și-n viață.
  Faptele, vorbele ne dau întregul ființei pricepute în viață, nu eul, inconștientul ce ne ascundem. Și de noi, de nu mai considerăm ce-o fost cu noi nu demult, uitare, credem că-i și iertare. Și nu-i.

3127.De ne imaginat nici pentru EL, în toate cele, cîndva, acuma edificat și nemulțumit de noi, omenirea în devenire

  Masele și nu numai cad adesea în extrema destrăbălării și apucăturilor nedrepte, dezordinii.  Doar firea înaltă, omul ce tinde și poate fi superior, abținerea și morala ne ferește de neprevăzutul hain omeniei. Binele avut în față mereu, cumsecade între oameni de asemenea, știindu-L corect cu adevărat. Și de primești și încuviințarea dorită ai tupeu de îndreptare chiar de-i lumea cum e ea, răzbești sigur.
  Și o vreme se poate conviețui în comportament mediu simțit și desfășurat. Mijlociu normalul în toate cele treburi și trăiri moderate, împăcînd extremele din noi și aiurea. Și la o adică nu-i singur, singur, e familia cu ale ei ramificații ce te însoțesc. Dîndu-ți sprijinul necesar vieții în deriva contemporanei existențe fără EL și noi mai acătării.
  În fiecare poate sălășlui animalul, fiara, dezlănțuirea cu cap în rele și urîte cîte și mai cîte. De ne imaginat nici pentru EL, absolut în toate cele, cîndva, acuma edificat și nemulțumit de noi. Omenirea în devenire spre un ce ne va hărăzi continuarea, vom afla.

2794.Nu ne-o permis să ne ocupăm de această temă

  Nu ne mulțumește viața, se zice că-i mai bine să nu ne fi născut, să n-o fi aflat. În așa lume și așa nedreptate de a fi și nu de acuma ci de foarte multă vreme omul. Nu-i mulțumit de așa existență, în necunoașterea LUI, ar fi o explicație. Dar de ce nu i se pune capăt, cunoscîndu-L cum E și legătura cu noi, cît mai corectă. Conlucrarea demnă, adevărată, nu așa pe sătite, cînd și cînd, ci sistematic cu atenția științei.
  O știință a aflării SALE corecte și cine sîntem noi în univers și-n legătură noi cu EL? Nu-i curaj, mai bine dați bir cu fugiții în acest domeniu absolut necunoscut. Și totuși așa de dorit în cunoașterea lumii dintotdeauna. Curiozitatea, ori și cred că asta-i sigur, nu ne-o permis EL să ne preocupăm corect de această temă crucială. A vieții, morții, omului în viață pe Pămînt și a chestiunii LUI și a Lumii LUI.
  Cît mai aprofundată și bine documentată cunoaștere și de luat legătura cu EL. Nu empiric ci cît mai științific, strîngînd toată documentația necesară, că e sigur.