4295..Gogonate.

  De la Origene ni se explică că jucăm roluri date-n lumea oamenilor dintotdeauna cu buni și răi și ceilalți de tot felul, în final. Adeverindu-se o existență infinită cu luarea doar a LUI în serios, o Imensitate Divină de ne cuprins ce-I vom închina în continuare de cînd va fi să fie, viața noastră. În perspectivele cunoașterilor, desăvîrșirilor ce vor urma, astfel ni se va curma necuviința asta ce o tot urmăm.
  Și-nvățați cum trebuie va lua sfîrșit buimăceala fără EL CEL Adevărat și vom uita de nt și celelate nerozii ce au umplut văzduhul. Nevăzut și văzut de mincinoase închipuiri doar, saturînd răbdarea SA și de la o vreme hotărît lucru nu va mai fi nedreptatea. Din fața SA, și dintre noi necredința dispărînd, apărînd adevărata recunoștință, credință în Unicul și Indivizibilul Dumnezeu.
  Fără alte nesăbuințe de fii, mame și cîți parasfinți și apostoli ai minciunilor gogonate.

4138...Coborît din copac.

  Nu ne vedem pe noi mereu cum trebuie în raport de ceilalți, chiar de plătim numai noi ce ne credem buni. În raport de alții ce-s vizibil mai răi și nedrepți, credem noi poate și acei neputincioși de bine și util. Dar pe EL îL știți? sigur nu și vă costă dezinformarea asta, aflați că EL nu se încurcă cu fiștecare. Ci-și are oamenii SĂI bine știuți de SUS pe care în timp și spațiu se poate baza cu vremea.
  Nu oricum ci avînd grijă de ei în felul SĂU, nu mereu și înțeles de noi cum trebuie, cu ochii noștri de melc. Nici nu-i de mirare că nu ne mulțumește viața pe care o tot cîrpim într-o existență precară LUI și nouă lipsind-o. De aportul binelui mereu cît trăim, moralei și băgarea LUI corectă în seamă, nu anapoda cum încă se obișnuiește dezinformați, mințiți și întărtați la rele.
  De nu aveți se poate pe bună dreptatea treabă cu omul dat de SUS, ci cu cel ce vă și credeți, coborît din copac.

3941...Oare-s încercări, înscenări, îs de toate?!.

  Deci modele de urmat de ceilați de ne tăgăduit, aflări umane cît mai demne. De ceea ce EL o decis în programa omenirii de pe Pămîntul, a treia planetă de la soare. Steaua din acest sistem solar din galaxia cutare, din roiul cutare și altele cîte. Îs poate oarecum din partea SA de identificat și noi oamenii meniți a-L urma. Și tare greu de dat la calea cea aleasă nouă, fără să fim măcar întrebați, asta e.
  Bea Grigore aghiazmă, vrei nu vrei, asta-i pe Pămînt între religiile care tot vă obligă. La cîte trăsnăi în favoarea adormirii dezmeticirii corecte înspre EL, ci înspre ei. Necurații nelegiuirilor în fața nostră și mai a ales a LUI, cu toții însă. De-i urmăm și nu vrem îndreptarea, corectarea, demersul demn uman cu adevărat. Nu fățărnicia hîdă, neputința, urîțenia, răutatea între oameni și-n natură.
  Denaturarea omenirii în fel și chip după cîte neisprăvite neputincioase înșelătorii. Cînd EL ne-o tot alungat, din vina noastră, zic, oare-s încercări, înscenări, îs de toate?!

3723.Bunătatea ce să nu se epuizeze vreodată

  Mereu ni se tot cere desăvîrșirea în sine și-ntre ceilalți, lucru greu și imposibil. Deci ni se cere imposibilul și măcar să ne dumirim cum e asta și altădată. Să ne poziționăm corect în raport cu viața și ale ei încercări, ferindu-ne. De rele, utîțenii, nelegiuiri, nedreptăți și restul neghiobiilor toate omenești. Dar posibil de învățat minte a nu le mai săvîrși, decît cu foarte mare greutate și codire.
  Pentru a fi corecți cît mai pe apropape și de restul fără reproșuri și morala educativă. Ci ajutorul necondiționat cît mai mult de se poate, făurindu-ne binele ca permanență. La dispoziția greșiților oricui, că-i o teribilă încercare și grele cazne preconizează viața. A le tot absolvi cît trăim, dar și de EL să fim convinși cum trebui, cum se dorește.
  Neîngînfați și reci, ci mereu calzi și primitori cu bun-simț și bunătatea ce să nu se epuizeze vreodată.

3418..Lansate de cînd lumea, nouă pentru a le ști și respecta întocmai

  Că în timp și spațiu obișnuințele unele nedrepte între ceilalți oameni, își creează propria pavăză. Crustă de apărare contra celor ce-i nedreptățim, de vrem ori nu, inconștienți ne facem mendrele. Ne ținînd cont de nimeni și nimica, astfel sîntem posedați de vicii diferite, atîta timp cît ele vă comandă. Sîntem pierduți, e de căutat echilibrul în toate, omenia, firescul, ne depășind cumsecădenia, normalul.
  Că EL nu-I contra diferitelor apucături omenești toate, dar să ținem cont de EL și de oamenii ceilalți. Fiind între ei și-n fața SA, responsabili, demni și acătării, clari și fermi, căutînd îndreptarea. Lămurindu-ne cum stă treaba și căutîndu-le și celorlalți înțelegerea cu adevărat omenească. Că nu-i nimeni de piatră seacă, și se dă după cele trebuincioase umanității în general.
  Și a dorințelor SALE lansate de cînd lumea, nouă pentru a le ști și respecta întocmai.

3362...Dovedindu-le vrednicia noastră nu vremelnicia

  Edificarea noi construcții, opera, realizarea ce ne arată lumii cine sîntem. Că-n final și asta vrem să ieșim în evidență, față de ceilalți, competitivitatea ne dă ghes. S-o aflăm cît mai la superlativ, cît mai utilă și poate și frumoasă, bună în fața celorlalți. Demonstrîndu-ne talentul, munca, străduința de a pătrunde direct la sufletul oamenilor.
  Că de nu-i destulă forță de impact, deci energie să treacă peste cîte și mai cîte inerente. Piedici specifice omenescului asaltat de nenumărate kitschuri și nereușite omenești, expuse. Ce dau năvală din ce în ce mai asurzitor și frenetic dăunător civilizației binelui. Cu urîte și nedorite înfăptuiri ce ne strică viața, în loc să ne ajute, ne încurcă tot mai des.
  Să nu ne aflăm în treabă doar, să ne facem că lucrăm, de fapt mergînd în gol, fără rost. Deci atenție cu ceea ce vrem să fim, să devenim prin noi înșine luîndu-ne la trîntă cu ceilalți. Dovedindu-le vrednicia noatră nu vremelnicia de care lumea-i sătulă, de nu poate evada.

3232...Depinde cît de români ne simțim și ceea ce găsim în lume și de ne cuprinde ori ba

   Ne simțim cumva mai altfel decît ceilalți, mai domoliți, atenți cu întrajutorarea. Miloși, darnici chiar pînă la nebănuite extreme ale binelui altora, primitori, chiar de uneori nu avem ce oferi. Ne răzbunători imediat, ci cu luare aminte analizînd, despicînd firul în patru, lucru ce nu-i chiar bine mereu. Și ne recunoaștem propriile limite, mai greu, dar totuși putem fi, căutîndu-ne îndreptare, cît se poate.
  Copilării, naivități, ce nu-și au locul deloc în firescul matur al oamenilor, e prezent la noi. Românii de toate felurile și modelele ori nu, fiind mai acătării decît mulți copămînteni. Ce-s încrezuți nevoie mare și nu fac nici o berînză cînd îl analizezi, dar e mîndru și obraznic. Căutînd întîietăți nemeritate și de foarte multe ori și aflate, că noi ne vedem mai lesne de altele specifice, asta e.
  Omenescul nostru e dezarmant în fața celorlalți, ce nu ne pricep totdeauna corect. De asta atîte necazuri ce le întîmpinăm în afara granițelor și greu ne adaptăm, nu toți. Depinde cît de români ne simțim și ceea ce găsim în lume și de ne cuprinde ori ba.

2713.Întrajutorarea îi greu de învățat, cît de cît totuși

  Să învingem frica de ceilalți, să ne încredem în oameni. Să ni-i apropiem, nu să-i ținem la respect prin atitudine de respingere și ură. Ci cu bun-simț și bună-voință mereu între oameni, începînd cu propria familie. Și continuînd între apropiați și societatea din care facem parte. Comunicativi și bine dispuși, nu îndărătnici și înfumurați, ci cumsecade și atenți cu cei în nevoi.
  Întrajutorarea îi greu de învățat, dar să începem, cît de cît și să o tot lărgim cît e posibil. Ne creind fisuri în alcătuiri bine închegate în timp, exagerînd cu ce nu-i încă posibil. Că încă nedreptatea face legea, strîmbă ca ea și asta-i situația deocamdată. Pînă ne vom dumiri cum ne cere EL să fim între noi toți, moralizați și cu binele mereu.
  Cît despre EL să ne informăm bine și doar așa să-L abordăm neîntîrziat. Căutînd să ne încredințăm în EL de-i posibil și ne țin puterile. Că-i caznă și treabă de ținut  la o conduită clară și fermă în continuare, sinceră doar în fața SA.

2711.Nici-o soartă nu-i pecetluită din pornire

  Că unii îs mai cu chemare la EL, așa-s dați să fie, mai în calea LUI. Ceilalți să se mai îngrijească, căutîndu-L bine și îndreptîndu-se cum trebuie. Nimeni nu-i ignorat, dar sub diferite directive de SUS date, cum vrea CER-ul. Nici o soartă nu-i pecetluită din pornire ci toate-s de pot și vor spre EL. Chezaș E EL că ne așteptă și ajută, doar noi să ne învrednicim cumsecade în lume.
  Nu ca niște papă lapte, buni de nimic, ne răzbătători și de nici-o muncă asiduă. Ba da dar mai întîi e deschiderea, să avem năzuință, speranță de mai bine și util. Chiar și frumos e de căutat în noi și să-l înfăptuim pe îndelete, după ale noastre chemări. Nu străine de EL, ci fermi cu dreptate clară și cum ne dorește EL să fim.
  Că ne vom învinge neputințele, mereu luptînd să ne desăvîrșim cum trebuie. Și EL ne-o creat să ajungem, cumsecade între oameni, buni și utili societății, familiei și nouă. Ne risipiți după nedreptăți, ci cum e nevoia dată s-o avem în vedere mereu. Bucurîndu-L că ne alăturăm LUI, eu, tu(noi) neputinciosul de mai ieri.

2609.Că-i greu să te judeci de nu știi înfrînarea

  Avem personalitate fiecare cît își permite și de către ceilalți cît pot suporta să ai. Și-n realizările tale bune rele, cît poți, cum poți și-n vorbe, fapte și scris, ce va rămîne. Cu influențele simțite și unele învățate, de ici de colo, alții știind a aprecia. Pricepîndu-se poate mai bine, că-i greu să te judeci de nu știi înfrînarea. Cu toate că porniri sînt cu duiumul, E și EL și-i altfel de învățat.
  Că înșirui făpturi, plante ale scrisului, îs de cuantificat ori nu de cei interesați. Și ne tot dăm nu numai cu părerea, dar am vrea să ne ocupăm noi oamenii ăștea neisprăviți. Cum sîntem între noi, dar nu ne vedem și cutezăm la treburile LUI. Ne-ar interesa fericirea, viața și moarte s-o manevrăm, ori măcar să știm de ce și cum. Că-i rostul nostru și ar fi normal de noi, noi să ne ocupăm, aiureli nedrepte.
  Între vis și aievea, e cale de aflat și nu-i rostul, așa ni-i dat și nu vrem, ci cunoașterea. Ce ne depășește, dar minte cum trebuie în fața LUI nu întrezărim încă. Ci unele răzlețe porniri, nu edificate cum trebuie, ne mai așteptă doar vom fi pe calea dorită SUS. Și-n ea să ne desăvîrșim cu bine și util, chiar și frumosul.

2254.Sfîrșitul lumii preconizat de unii și alții nu-i

  Nu va fi nici un sfîrșit pentru cei ce vor să se schimbe în bine între oameni. Și-n fața LUI, dar ceilalți de nu se pot defel îndrepta, poate vor sfîrși. Deci sfîrșitul lumii așa preconizat de unii și alții, nu-i, ci o continuare cum va trebui aflată la timp. Doar să fim cum ni se cere, asta-i doar continuarea lumii umane și nu altfel.
  Așa că cei ce-și doresc apocalipse și nedrepți în lume și fără EL, așa vor sfîrși. Dar s-ar putea nu la un loc mai mulți, ci cîte unul ici și colo. Ori de se vor dezmetici văzînd dispariții nedorite, va fi cum trebuie. Chiar și la spartul tîrgului, așa și va trebui, cum îi vine mintea fiecăria, în timpul dat.
   Și atunci mulți din cei interesați de cunoașterea universului și nu numai, vor afla. Că numai cu EL sîntem ce sîntem, Totul, că altfel ar fi neantul, golul negru. Fără viață și mișcare, fără lumină și natură, fără oameni și astre. Nici dezvoltare, nici cunoaștere și viață de nici un fel. Totu-i datorat LUI și Lumii SALE și să ne vedem de cele necesare, cunoscînd doar ce trebuie.

1940.Nu te cred, te cred nebun, halucinații

   Și cînd ești în apropiate relații cu EL ți se oferă lucruri să le percepi ce ceilalți nu-s capabili. Și de le atragi atenți, ca un novice în spiritualitate, ce ești, nu ai decît de pierdut. Nu te cred, te bănuiesc pe față de nebunie, halucinații, ți se spune să te cauți la doctor. Că ți se mișcă colivia, oarecum după ei, nu ai decît să te astîmperi.
   Închizîndu-te în tine pînă se va putea mai altfel afla o existență reală și cu alții. Ca tine, ori de îndreptarea omenirii, cum dorește EL și de aflare a LUI corectă, poate atunci? Cine știe doar tu și EL cînd va fi timpul și alții atunci.
   Minuni ne sînt la îndemînă și noi să înfăptuim, între noi comportîndu-ne cu bun-simț. Și atenți ca să nu care cumva să greșim ceva cuiva și să regretăm. Mai bine precauți ca și în fața unora dragi, ori îndatorați, chipurile...
   Făcînd viața mai plăcută altora și ei oarecum ți-o fac ție, nu că ar vrea, dar nu au încotro. Îi silești, fiind peste așteptările lor, și nici nu-și dau seama pe moment și-n timp, poate să se obișnuiască cu binele și să uite adversitatea, nedreaptă oricui.