4331..Ce nu ne vine bine.

  Numeroase metehne ne admite EL, de ne ținem conform cerințelor SALE în ceea ce ne privește pe noi și ai noștri. Dar cu pierderea bunei rațiunii, prin cîte metode de îmbătare și drogare nu-i cu putință, ci ne va nota ne în regulă și la o adică plata-i. Peșin, deci aveți grijă să vă lăsați de asemenea neregularități că-i bai și încă mare, se lasă cu necazuri cînd nici nu gîndiți.
  Ponderare și potolirea firii date nu-n derizoriul unui firesc nefiresc, în care omenirea o alunecat nu de acuma ci de cînd e ea. Și-i vremea de punere la punct a unei vieți cu-n farmec mai acătării și disimularea în cîte feluri e de înlăturat cît mai devreme. Înainte de a ne fi venit vremea aceea ce-i nu departe și cu urmări drastice și necontenite, vrînd să fim cum ne cere dintotdeauna.
  Și nu L-am luat în considerare, dar nu va mai fi loc de întors, ci ne vom căta de omenescul firesc uitat și învățînd ceea ce nu ne vine bine nici acuma și altfel vom viețui.

4138...Coborît din copac.

  Nu ne vedem pe noi mereu cum trebuie în raport de ceilalți, chiar de plătim numai noi ce ne credem buni. În raport de alții ce-s vizibil mai răi și nedrepți, credem noi poate și acei neputincioși de bine și util. Dar pe EL îL știți? sigur nu și vă costă dezinformarea asta, aflați că EL nu se încurcă cu fiștecare. Ci-și are oamenii SĂI bine știuți de SUS pe care în timp și spațiu se poate baza cu vremea.
  Nu oricum ci avînd grijă de ei în felul SĂU, nu mereu și înțeles de noi cum trebuie, cu ochii noștri de melc. Nici nu-i de mirare că nu ne mulțumește viața pe care o tot cîrpim într-o existență precară LUI și nouă lipsind-o. De aportul binelui mereu cît trăim, moralei și băgarea LUI corectă în seamă, nu anapoda cum încă se obișnuiește dezinformați, mințiți și întărtați la rele.
  De nu aveți se poate pe bună dreptatea treabă cu omul dat de SUS, ci cu cel ce vă și credeți, coborît din copac.

3154.Ratîndu-ne menirea de oameni adevărați, prin lume lăsați, dar fără folos bun, ci cam de mîntuială

   Cînd se scutură lumea, necazurile ne zgîlțîe și pe noi, devenind peste noapte alții. Ne schimbăm și putem greși pornirea, cu toate că sîntem în cunoștință de cauză. Nu ne astîmpărăm, croindu-ne o vreme cale greșită, contra societății și bunei purtări. Chiar nouă făcîndu-ne rău, cu așa fapte și vorbe ne gîndite ferm și clar.
  Doar de sîntem negativiști și îndărătnici înspre rele și urîte îndeletniciri voiți a fi. Asigurîndu-ni-se din start de libertini înaintași posibilități de alegere, pe un tărîm. Neelucidat corect, lăsați de izbeliște într-o oarecare măsură, fără fermitatea și claritatea necesară deslușirilor trebuincioase. La un moment dat în viață, eșuînd la figurat și-ntr-o oarecare măsură și faptic.
  Dîndu-ne cu stîngu-n dreptul, dar fiind mai independenți față de societate. Ne-am putut fofila și mare lucru nu am priceput din viață, croită oarecum de alții și pentru noi. Ratîndu-ne menirea de oameni adevărați, cu potențial prin lume lăsați, dar fără folos bun, ci cam de mîntuială.

2871.Că-i greu, ce-i ușor în lume și-n viața asta ?

  Ne dă viața ocazii de a ne cunoaște nu numai pe noi, ci și pe alții de lîngă noi. Nu tocmai cît am vrea, dar totuși destul, decît nimica și din auzite, e mai bine contactul direct. Întrepătrunderea cu consecințe de apropiere și aflare a vieții cum e de diferită. La unii și la alții, supusă acelorași legi de SUS, dar cam inconștienți de EL și noi.
  Cum ar trebui să fim între noi și cu EL măcar în principii adevărate, convenite de comun acord. De se poate zice așa, că-i greu și dificil de înaintat pe bîjbîite căutînd viața și legătura cu EL. Necunoscută cum ar trebui prin lume, încă deșîrată de nedreptate, să nu se priceapă nimica. Bun, drept și adevărat. Că soarta ni-I EL, cum îL știm și de cîtă încredere ne învrednicim să-I acordăm.
  Că nu-I cunoscut nici soarta nu ți-i aflată, bîjbîi întruna tu și ai tăi, de EL depindem mereu. Conștienți să-I fim și cît mai bine de ținut legătura, că-i greu, ce-i ușor în lume? Și-n viața asta neștiută mai defel, de nimeni cu siguranță ci aproximată în greșeli mereu.

2792.Firi strîmbe din obișnuințe ce par firești

  E tare înstrăinată și foarte nepricepută omenirea în ale LUI treburi, ce ne privesc și pe noi. Sînt binefaceri ce-L reprezintă, minuni, dar de-s săvîrșite de anumiți oameni. În împrejurări cu toate că-s știute, mai deosebite înspre bine, îs taxate vrăji. De răutăcioșii ce nu au ce căuta în preajma acelor locuri, dar așa-i lumea. Netrebnică și-n căutări diverse, fără bun-simț normal între oameni.
  Nu încă un altfel de simțămînt de cunoaștere a unor îndatoriri către EL și Lumea SA. Ce încă-s departe de noi și nici șanse devreme să ni le însușim nu văd. E neapărată nevoie de o înștiințare pătrunsă în firi strîmbe din obișnuințe, ce par firești. Urmînd o curățire și primenire ce în final să îmbuneze gîndiri și simțăminte. Ce ne destabilizează în fața SA și părăsiți plătim și pe aceste nereguli.
  Învrednicindu-ne de cunoaștere, lumină și înțelegerea necesară spre a putea fi. Ce încă nu sîntem prea neputincioși și răi, nevrednici întru înălțări pripite. Ci-s căutări mai domoale în timp să se-nfiripe demne de omenia ce încă este.