4086...Ne vom afla pe parcursul determinat.

  Deci schimbarea spre mai avansarea împreună cînd o vom cunoaște cum vom fi, mai e ceva vreme. Acuma de cînd ne va transmite EL semnalul începerii înnoirii pe Terra, vom purcede. După chemările SALE lansate nouă, în virtutea lor să pornim la adaptarea. Din mers la noile cerințe, în privința spațiilor de înhumat morții ce vor fi. Numai în terenuri în apropierea rudelor vii ca să aibă cum îi jelui firesc o vreme.
  Cei ce nu dispun de așa ceva vor fi cum e și pînă acuma în suprafețele de teren amenajate de autoritățile locale. Însemnele nu vor fi cruci și ce amintesc de NT, ci orice dorește familia ori cel plecat. În limitele bunului-simț și dreptatea față de EL, noi și natură, ne vom informa. Și decide că-s o sumedenie de posibilități ce ne va hotări oarecum de la acel moment încolo dezmeticirea.
  Înspre ceea ce va fi o vreme pînă ne vom afla ce trebuie pe parcursul determinat cu EL împreună.

3352.Că-n altă parte nu avem unde ne îndrepta

  Că nu în mod individual ne atenționează la cîte ne sînt necesare, a le cunoaște. Ci și-n societate aflări demne de oamenii ce sîntem dovedindu-ne capabili de omenia dată. Demonstrînd-o mereu între noi și-n fața SA, cunoscîndu-L acătării cu adevărat Cine E. Viața speciei umane în dezvoltarea preconizată cu adevărat demnă și cumsecade între noi toți.
  Că nu pricepem multe și ne nemulțumesc neajunsurile, strigînd indignați la CER. Că-n altă parte nu avem ce ne îndrepta, dar nu-I îndeplinim cerințele date, încă ne abordate corect. De noi oamenii înstrăinați de EL și îndatoririle civilizației ce ne pretindem. Și cîte aflări ce ne uimesc cînd EL ne mai înlesnește cunoașteri trebuincioase de mult tare.
  Nu frivolitățile demersurilor umane cu privire la sistemul solar, despre Divinitate ce face și cu altele ce-L privesc doar pe EL în Lumea LUI, și pe noi deloc. Ci eventuale de-s în legătură cu noi de imediată nevoie, dar nu avem acces ne meritînd.

2996.Mare libertate de acțiune doar cu dreptate bună

  Nu-și cunoaște omenirea dușmanul, îl vede-n oricine i se împotrivește pornirilor ei nedrepte. Cu toții la un loc într-o horă a neputinței de a fi cum trebuie în fața LUI și-ntre noi. Ci doar moralizați cu binele în față mereu, evident cu EL în gînd, urmîndu-L. Într-o dezvoltare ce-o vom afla din mersul căi de urmat, nu bezmetici și fără EL ca azi.
  Să ne împotrivim răului ori în ce formă ar fi, să nu-i admitem nici un pic demersurile. Chiar naivitatea prostiei uneori începătoare, trebuie grabnic curmată. Că ni se dă o mare libertate de acțiune, doar să fim drepți și cu dreptate bună corectă. Să ne îmbunătățim viața mereu în lume cît vom fi, demni și știindu-L corect  Cine E.
  Că azi nedreptatea ce I se face e așa perversă, prefăcută, închipuită fără EL. Și EL o vreme i-o mai tolerat pornirile ce nu-L vizau decît vag și dosindu-L că nu vroia. Ca lumea să-L cunoască cu adevărat din motive ce nu le voi dezbate acum.

2871.Că-i greu, ce-i ușor în lume și-n viața asta ?

  Ne dă viața ocazii de a ne cunoaște nu numai pe noi, ci și pe alții de lîngă noi. Nu tocmai cît am vrea, dar totuși destul, decît nimica și din auzite, e mai bine contactul direct. Întrepătrunderea cu consecințe de apropiere și aflare a vieții cum e de diferită. La unii și la alții, supusă acelorași legi de SUS, dar cam inconștienți de EL și noi.
  Cum ar trebui să fim între noi și cu EL măcar în principii adevărate, convenite de comun acord. De se poate zice așa, că-i greu și dificil de înaintat pe bîjbîite căutînd viața și legătura cu EL. Necunoscută cum ar trebui prin lume, încă deșîrată de nedreptate, să nu se priceapă nimica. Bun, drept și adevărat. Că soarta ni-I EL, cum îL știm și de cîtă încredere ne învrednicim să-I acordăm.
  Că nu-I cunoscut nici soarta nu ți-i aflată, bîjbîi întruna tu și ai tăi, de EL depindem mereu. Conștienți să-I fim și cît mai bine de ținut legătura, că-i greu, ce-i ușor în lume? Și-n viața asta neștiută mai defel, de nimeni cu siguranță ci aproximată în greșeli mereu.

2102.Îi năbădăioasă ființa interioră ție

   Deci cum reușești, că nu-i ușor, să ne auto-mobilizăm în a ne cunoaște. Și nici nu-i plăcută cunoașterea de sine. Și-i năbădăioasă ființa interioară ție, da, s-ar părea că sîntem două ființări. Întruna singură, cît îți vezi de-o viață cum e ea, cu plusuri și minusuri. Ne ținînd cont de bune și rele, cum or fi, viața merge înainte. Cam greșim și ni se adună în contul nostru interior, inconștientul, și SUS mai abitir. Și mai altfel contorizarea ce n-o știm încă.
   Auto-mobilizare e un fel de a zice că-n realitate, sîntem obligați din exterior de SUS ori cine știe cum? Tot la cerea nostră, vezi bine, se zice. Odată pornită demobilizarea  rea în vederea unei noi construcții, mai bune. Nimic nu mai cotează, vrei nu vrei, joci cum ți se cîntă, ori ai sfeclit-o, cred. Nu prea știu decît ce am eu de trăit încă, mai am știri, unele și altele, doar cred aproximări.

   Trăim schimbarea cum ni-i potrivită fiecăruia. Că nu ne dăm înapoi de la ceea ce se dorește, nu vrem să mai regresăm, ca mai înainte. Cu o viață în neștire, sortită unei dispariții nemulțumitoare pentru toți. Ci cum e firesc, dar nu se știe, din neglijența de a nu vrea să fim oameni cu adevărat.

1772.Începuturi de drumuri adevărate, responsabile

   Ne plac visele nu realitatea cotidiană, simțită cum e nemiloasă și nedreaptă. Și nici să ne cunoaștem pe noi înșine, cu fărădelegile întipărite în inconștient. Gata oricînd de-i stingherit să ni le reamintească, cu gînd de îndreptare. De regulă cu mari renunțări și reparații, cum ne cum, îs de făcut. Unele dureroase și începuturi de noi drumuri, adevărate, curate, dar responsabile.
   Ni se pare corect din cînd în cînd, să ne reconsiderăm faptele, vorbele. Analizîndu-le de-a fir-a-păr, cumsecade noi înșine îndreptînd din timp greșelile. Să nu se învechească și ne mai aducînd-ne aminte de ele să ne considerăm buni. Deci să ne luminăm, cum se zice, noi înșine în liniște și pace interioară, că-i posibil.
  Să nu ne lăsăm duși, stăpînindu-ne și nu-i ușor, de pornirile imorale ce ne dau tîrcoale mereu. Înfrînîndu-ne, sexualitatea și alte animalice trăiri pimitive, ne educate la timp. Cînd se putea mai simplu în copilărie și tinerețe. Iresponsabilitate părintească greu plătită de ei și odrasle în timp.
   Bazîndu-ne doar pe rațiunea e la fel de periculoasă ca și nebunia cînd e exagerată. Ea nu poate rezolva toate problemele care se ivesc în viață. Dar nici în extrema cealaltă, că nu-i bună de nimica. Ci de la caz la caz și cu echilibru se rezolvă mai toate treburile existenței.