De falsitate demersului lor naiv, neagă fuga din Egipt și toată tărășenia?! Dar poate cerința lui Iosif o fost generalizată la întreaga nație înstrăinată acolo o vreme doar?
Se afișează postările cu eticheta schimbarea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta schimbarea. Afișați toate postările
joi, 20 martie 2014
4348..O vreme doar.
De falsitate demersului lor naiv, neagă fuga din Egipt și toată tărășenia?! Dar poate cerința lui Iosif o fost generalizată la întreaga nație înstrăinată acolo o vreme doar?
marți, 5 noiembrie 2013
4086...Ne vom afla pe parcursul determinat.
Înspre ceea ce va fi o vreme pînă ne vom afla ce trebuie pe parcursul determinat cu EL împreună.
4084...În aflare pe Pămînt.
În fața SA și a nostră cu toții schimbați cum ni-i preconizat de SUS, în aflare pe Pămînt.
duminică, 3 noiembrie 2013
4075...Nu vom fi dezinformați.
Nu vom fi dezinformați ca pînă acuma de bine, util și frumos ci-n tot cu ceea trebuie de SUS citire va fi!
duminică, 20 ianuarie 2013
2778.Declicul e totul, cum ne desprindem în bine
Nu-i adevărat că de sîntem în cale rea, nu-i scăpare, ba da, dar să și voim schimbarea. Declicul e totul, cum ne desprindem rămînerea în urma vremii bune, codașul. Că-s destui și alții ca noi de neputincioși, se poate, dar să ne vedem lungul nasului. Căutînd ceea ce ni se cade, bine și util, chiar și frumos, fără nedreptăți. Ci omenește posibil, nepătați de rugina spurcăciunii lumești.
Ce-n lume e pretutindeni, că doar noi înșine avem alt drum al cunoașterii corecte. Depărtîndu-ne de neobrăzarea lumii și conlucrînd cu binele și cu bun-simț aflîndu-L. Lucru ce ne va îndrepta cu încetul, ne forțînd viața, că nu putem e prea fragilă calea. Îndepărtată de lume și greu accesibilă conviețuirii între ceilalți, altfel e și greu.
Deci o cale cam de mijlocul bun a existenței, nu ne rupem pe de-a-ntregul. De ale omenirii veac, ci o privim mai din depărtare, oarecum ne și schimbăm. Cum putem că-i ceva în aflare demnă, în așa societate nedemnă, crunt nedreaptă.
Ce-n lume e pretutindeni, că doar noi înșine avem alt drum al cunoașterii corecte. Depărtîndu-ne de neobrăzarea lumii și conlucrînd cu binele și cu bun-simț aflîndu-L. Lucru ce ne va îndrepta cu încetul, ne forțînd viața, că nu putem e prea fragilă calea. Îndepărtată de lume și greu accesibilă conviețuirii între ceilalți, altfel e și greu.
vineri, 17 august 2012
1808.Te știe mai bine ca tine, cu bune și rele
Aceste curățiri ale ființei din interior, că exteriorul trăirile zilnice le știm. Deci să ne obișnuim din cînd în cînd e ca și de-o vacanță de refacere cînd avem nevoie. Așa și cu aducerile la zi a îndreptărilor ce așteaptă în noi nedrepte intim, uitate, să le facem bune. Și utile și pentru ceilalți de se poate, așa ne vrea EL cît mai curați în bine.
vineri, 27 aprilie 2012
1344.Ostenitoare
Ostenitoare-i căutarea dreptăţii şi nici nu-i apreciată ci din contra. E totuşi suficient şi peste aşteptările tale de-I lîngă tine şi izbînda-i sigură doar să nu te laşi. E greu şi chiar poate suferi înspre bine învăţîndu-te a urni, ce-i foarte greu de schimbat, dar e timpul tău şi asta e. Şi EL nu te lasă de izbelişte ci din contra.
Să te mulţumeşti cu cît obţii în alte îndeletniciri anexe, dar în ceea ce doreşte EL, e altfel. Ne dorim a fi eroici şi devotaţi dar nu-i la îndemînă chiar uşor, se cer multe şi de nu ştii ce-i cu tine, e foarte greu.
Sîntem mici în multe privinţe şi-i greu să te lupţi şi cu tine însuţi, dar mi te în toiul unor transformări ce nu le pricepi, dar te-agăţi cum o fi să nu rămîi de căruţă. Spiritul din tine şi gîndirea te trag tot înainte şi-ţi vine uneori să cauţi şi căi extreme, poate-ţi va fi mai altfel, nu aşa greu cu tine nepriceput în căutări multiple.
Nedrept fiind îţi afli frica ce te încinge şi-i viaţa un coşmar, se zice soluţia nu-i frica ci neînfricarea, implicarea spre bine şi util în a-L şti corect. Se tot zice de asemenea, că munca-i mijlocul firesc de a scăpa de viaţă, n-o mai ştii, implicat continuu în ceva ce te mulţumeşte, scoţîndu-te din grijile existenţei.
Copilăria e o fază în care te creezi ca om înspre bine şi util şi cunoscător aL SĂU cum trebuie, dar şi invers. De nu-i cum trebuie educaţia, fiind tot la fel de fericit în copilărie ca şi cel bine educat. Ce va urma se cam ştie un om cum trebuie şi un excroc, dintr-o copilărie fericită, dar diametral opusă în îndrumări şi finalizări.
Munceşti cîteodată din greu, te implici în muncă doar, fără angajări diverse în porniri de gîndire paralele şi ne luînd atitudine de nici un fel în viaţa socio- culturală ori politică şi nici spirituală, doar munceşti şi ai rezultatele ei.
Demnitatea se găseşte uneori acolo unde-i implicarea în spre adevăr şi schimbări. Implicarea-i reuşită de nu te laşi şi-L ai alăturea înspre îndreptare.
E îndoielnic ca spirite josnice să ajungă sus în societatea chiar nedreptă, acolo-i altă competiţie mai aproape de adevăr cît de cît. Trebuie să ai măcar ceva demn cît de puţin şi te susţine, altfel e degeaba. Imoralii şi răi nu-şi găsesc locuri decît de se schimbă înspre adevăr şi dreptatea unică, ne mincinoasă.
Să te mulţumeşti cu cît obţii în alte îndeletniciri anexe, dar în ceea ce doreşte EL, e altfel. Ne dorim a fi eroici şi devotaţi dar nu-i la îndemînă chiar uşor, se cer multe şi de nu ştii ce-i cu tine, e foarte greu.
Sîntem mici în multe privinţe şi-i greu să te lupţi şi cu tine însuţi, dar mi te în toiul unor transformări ce nu le pricepi, dar te-agăţi cum o fi să nu rămîi de căruţă. Spiritul din tine şi gîndirea te trag tot înainte şi-ţi vine uneori să cauţi şi căi extreme, poate-ţi va fi mai altfel, nu aşa greu cu tine nepriceput în căutări multiple.
Nedrept fiind îţi afli frica ce te încinge şi-i viaţa un coşmar, se zice soluţia nu-i frica ci neînfricarea, implicarea spre bine şi util în a-L şti corect. Se tot zice de asemenea, că munca-i mijlocul firesc de a scăpa de viaţă, n-o mai ştii, implicat continuu în ceva ce te mulţumeşte, scoţîndu-te din grijile existenţei.
Copilăria e o fază în care te creezi ca om înspre bine şi util şi cunoscător aL SĂU cum trebuie, dar şi invers. De nu-i cum trebuie educaţia, fiind tot la fel de fericit în copilărie ca şi cel bine educat. Ce va urma se cam ştie un om cum trebuie şi un excroc, dintr-o copilărie fericită, dar diametral opusă în îndrumări şi finalizări.
Munceşti cîteodată din greu, te implici în muncă doar, fără angajări diverse în porniri de gîndire paralele şi ne luînd atitudine de nici un fel în viaţa socio- culturală ori politică şi nici spirituală, doar munceşti şi ai rezultatele ei.
Demnitatea se găseşte uneori acolo unde-i implicarea în spre adevăr şi schimbări. Implicarea-i reuşită de nu te laşi şi-L ai alăturea înspre îndreptare.
E îndoielnic ca spirite josnice să ajungă sus în societatea chiar nedreptă, acolo-i altă competiţie mai aproape de adevăr cît de cît. Trebuie să ai măcar ceva demn cît de puţin şi te susţine, altfel e degeaba. Imoralii şi răi nu-şi găsesc locuri decît de se schimbă înspre adevăr şi dreptatea unică, ne mincinoasă.
marți, 24 aprilie 2012
1333.Baza vieţii
Bucurie mare-i reuşita, împlinirea realizării dorite şi ne vine a ne părăsi cumintea comportare. Aşa de fericiţi sînt unii cînd biruiesc greutăţi afirmîndu-se înspre ceea ce-şi caută în aflarea corectă înspre bine şi util şi de a-L şi şti e şi mai şi.
Ar fi ceva, dar e neadevărat, nu aşa se desfăşoară acuma şi pînă acuma totul în lume, ci cei nedrepţi plăteau în dreptul lor că nu-şi reveneau moralizîndu-se şi nici nu-L ştiiau corect. Şi încă va mai fi un timp pînă lumea se va îndrepta cum e dorinţa SUS. Şi doar atunci un număr tot mai însemnat de oameni îL vor respecta cum se cere şi îndrepaţi. O altă existenţă se va înfiripa pe Pămîntul SĂU şi alte experienţe vom trăi împreună în cunoaşterea necesară, conform a ceea ce se vrea de SUS. În conlucrare cu oamenirea mai adevărată şi dreaptă.
Să nu fim egoişti şi însinguraţi ci la bucurie cît mai mulţi, cuprinşi de entuziasm ca şi ceilalţi, fericiţi de fericirea celorlanţi, nu izolarea ci comuniunea înspre bine şi util ştiindu-L. Conştienţi de EL ni se dezvăluie cunoaşterii intime fiecăruia după cum poate. EL e baza existenţei pe Pămîntul SĂU, de la EL pornesc absolut toate ce-s cunoscute-n lume şi natura înconjurătoare.
Îndreptaţi cum e cerinţa Divină, putem învăţa şi pe alţii dornici înspre îndreptarea corectă. Şi astfel îţi dai examenul unei altfel de conlucrări între oameni. Oamenii pînă acuma au demonstrat o neunitate în comportări şi nedrepte şi ilogice şi imorale. Unii pînă la de ne imaginat, o conbinaţie dintre rău şi bine, util şi inutil la un loc în ei. Căile omului îs numeroase în existenţe ce unii le experimentează în neştire, căutînd a trage numai foloase nedrepte.
Să trăişti ca un netrebnic şi-n final îndreptat să sfîrşeşti ca un cumsecade, e totuşi o nedreptate, ce-o vei plăti, EL ştie cum. Nu se poate să îngraşi porcul de ignat. Aşa unii nedrepţi odinioară cereau odraslelor lor, la rîndul lor tot nedrepte, să înşale aparenţele. Fofilîndu-se pînă în final obraznici şi-atunci se cuminţeau subit, de mai apucau însă.
Ar fi ceva, dar e neadevărat, nu aşa se desfăşoară acuma şi pînă acuma totul în lume, ci cei nedrepţi plăteau în dreptul lor că nu-şi reveneau moralizîndu-se şi nici nu-L ştiiau corect. Şi încă va mai fi un timp pînă lumea se va îndrepta cum e dorinţa SUS. Şi doar atunci un număr tot mai însemnat de oameni îL vor respecta cum se cere şi îndrepaţi. O altă existenţă se va înfiripa pe Pămîntul SĂU şi alte experienţe vom trăi împreună în cunoaşterea necesară, conform a ceea ce se vrea de SUS. În conlucrare cu oamenirea mai adevărată şi dreaptă.
Să nu fim egoişti şi însinguraţi ci la bucurie cît mai mulţi, cuprinşi de entuziasm ca şi ceilalţi, fericiţi de fericirea celorlanţi, nu izolarea ci comuniunea înspre bine şi util ştiindu-L. Conştienţi de EL ni se dezvăluie cunoaşterii intime fiecăruia după cum poate. EL e baza existenţei pe Pămîntul SĂU, de la EL pornesc absolut toate ce-s cunoscute-n lume şi natura înconjurătoare.
Îndreptaţi cum e cerinţa Divină, putem învăţa şi pe alţii dornici înspre îndreptarea corectă. Şi astfel îţi dai examenul unei altfel de conlucrări între oameni. Oamenii pînă acuma au demonstrat o neunitate în comportări şi nedrepte şi ilogice şi imorale. Unii pînă la de ne imaginat, o conbinaţie dintre rău şi bine, util şi inutil la un loc în ei. Căile omului îs numeroase în existenţe ce unii le experimentează în neştire, căutînd a trage numai foloase nedrepte.
Să trăişti ca un netrebnic şi-n final îndreptat să sfîrşeşti ca un cumsecade, e totuşi o nedreptate, ce-o vei plăti, EL ştie cum. Nu se poate să îngraşi porcul de ignat. Aşa unii nedrepţi odinioară cereau odraslelor lor, la rîndul lor tot nedrepte, să înşale aparenţele. Fofilîndu-se pînă în final obraznici şi-atunci se cuminţeau subit, de mai apucau însă.
duminică, 6 martie 2011
Schimbarea bună la vîrf
La noi în ţară parlamentarismul a luat o cu totul altă direcţie decît în ţări cu tradiţii în democraţii îndelungate, astfel actualul parlament în ansmblul său e de sorginte comunistă, urmaşul direct a lui N.Ceauşescu dar cu mai multe capete, urmaşi, şi din urmaşi, urmaşi, ce se cred stăpînii absoluţi ai ţării şi fac ce au făcut în ultimii 21 de ani, şi aşa vor fi cît vor fi, jăfuitori de neam şi ţară.
Trebuie opriţi cu demnitate, şi tact atent, ne-ar trebui un "de Gaulle" al nostru care să nu se lase tîrît în jocurile politicianiste ale mizeriei actuale de la puterea ţării, şi de e cazul corect fiind să-şi asume o conducere prezidenţială, ca-n Franţa ori SUA Şi după aia poporul atent îndreptat corect să hotărască ce e de făcut.
Trebuie opriţi cu demnitate, şi tact atent, ne-ar trebui un "de Gaulle" al nostru care să nu se lase tîrît în jocurile politicianiste ale mizeriei actuale de la puterea ţării, şi de e cazul corect fiind să-şi asume o conducere prezidenţială, ca-n Franţa ori SUA Şi după aia poporul atent îndreptat corect să hotărască ce e de făcut.
Etichete:
adevărul dreptatea,
atentă,
Biblia,
bine,
conştiinţa,
credinţa,
DIVINITATEA,
Domnul Dumnezeul,
Îndreptarea,
înfrînarea,
justiţia,
mulţumirea,
religia,
rugăciunea,
schimbarea
vineri, 25 februarie 2011
Din nou
E o evoluţie continuă a poziţiilor faţă de problematica noastră, nu la toţi la fel, unii mai accelerat, alţii încearcă o schimbare în înguste specializări, alţii e posibil să stagneze, se blochează, înţepenesc într-un proiect poate al vieţii lor limitate.
"Dar timpul trece şi poziţiile noastre faţă de probleme se schimbă; nu există imobolitate, se petrec lucrurile ca şi cum am fi toţi pe plăci turnante, conţinutul valorilor evoluiază, punctele de interferenţă se deplsează"( N.Steinhardt ).
Se poate uneori evoluţia insului să devieze de la firescul normalităţii sale şi să evoluieze înspre alte orizonturi parţiale ori total noi, necunoscute, ne recunoscute, împotriva curentului opiniei publice, care în cazul SĂU, cred e nefiresc. Deci un deschizătzor de drumuri, de ne-nţeles, vehement contestat .
"Dar timpul trece şi poziţiile noastre faţă de probleme se schimbă; nu există imobolitate, se petrec lucrurile ca şi cum am fi toţi pe plăci turnante, conţinutul valorilor evoluiază, punctele de interferenţă se deplsează"( N.Steinhardt ).
Se poate uneori evoluţia insului să devieze de la firescul normalităţii sale şi să evoluieze înspre alte orizonturi parţiale ori total noi, necunoscute, ne recunoscute, împotriva curentului opiniei publice, care în cazul SĂU, cred e nefiresc. Deci un deschizătzor de drumuri, de ne-nţeles, vehement contestat .
joi, 24 februarie 2011
Schimbarea
În decursul istoriei omenirii ce tot greşea mai mereu, pedepsele LUI atît de distrugătoare erau încît reacţiile oamenilor erau depăşite cu mult, lăsîndu-i fără replică pe măsură, uimire îngrozitoare şi înfricoşare cumplită, oamenii erau slabi şi fără putere de îndreptare, erau paralizaţi de frică.
Omul era martor neputincios la urîţenia şi răul dezlănţuit asupra-i, pentru pedepsire în vederea trezirii spre bine şi îndreptării dorită de EL, dar nici pînă azi înţeleasă deplin.
Azi lumea-i şi mai dezorientată, dezordonată, înrăită, pierdută-n nefirescul vieţuirii nedrepte, şi EL asistă, şi timpul întoarcerii simţite a LUI printre oameni se apropie.
E de dorit să ne trezim cumva, să-L aflăm cumva singuri, să nu asistăm neputincioşi la urîţenia luimii, fără să fim preocupaţi de frici, nedumeriri, luaţi de valul lumescului nedrept şi naiv, trebuie să dezaprobăm prin orice mijloace nedreptatea, lipsa bunului simţ, lipsa bunătăţii, lipsa de întrajutorarea omenirii.
Să evităm prin cît de mărunte fapte bune, ce ne stau la îndemînă derapajul de la credinţa ce o simţim, încă nu sînt " faptele prea tari pentru reacţii omeneşti" (N.Steinhardt).
În caz de pedepse cumplite "avem, toţi, suficientă forţă pentru a îndura suferinţele aproapelui" ( Francois La Rochefoucauld ), şi nu e permis pentru că EL vrea îndreparea celui lovit, dar şi a celor ce asistă în cutremurare trezire, şi îndreptare, nimic nu-i întîmplător în vieţuirea noastră normală.
Cu voinţă şi curaj îţi poţi descoperi talente nebănuite, chiar şi-n credinţă de perseverezi atent "viaţa care ne învaţă că orice e posibil şi nicio fiinţă nu e previzibilă" ( Bernador Ury ), deci uneori şi dintr-un pesonaj şters ori chiar negativ poate schimbarea să-l transforme în drept, ferm, curat, corect, îndreptat în credinţă, poate şi desăvînşit în bine .
Omul era martor neputincios la urîţenia şi răul dezlănţuit asupra-i, pentru pedepsire în vederea trezirii spre bine şi îndreptării dorită de EL, dar nici pînă azi înţeleasă deplin.
Azi lumea-i şi mai dezorientată, dezordonată, înrăită, pierdută-n nefirescul vieţuirii nedrepte, şi EL asistă, şi timpul întoarcerii simţite a LUI printre oameni se apropie.
E de dorit să ne trezim cumva, să-L aflăm cumva singuri, să nu asistăm neputincioşi la urîţenia luimii, fără să fim preocupaţi de frici, nedumeriri, luaţi de valul lumescului nedrept şi naiv, trebuie să dezaprobăm prin orice mijloace nedreptatea, lipsa bunului simţ, lipsa bunătăţii, lipsa de întrajutorarea omenirii.
Să evităm prin cît de mărunte fapte bune, ce ne stau la îndemînă derapajul de la credinţa ce o simţim, încă nu sînt " faptele prea tari pentru reacţii omeneşti" (N.Steinhardt).
În caz de pedepse cumplite "avem, toţi, suficientă forţă pentru a îndura suferinţele aproapelui" ( Francois La Rochefoucauld ), şi nu e permis pentru că EL vrea îndreparea celui lovit, dar şi a celor ce asistă în cutremurare trezire, şi îndreptare, nimic nu-i întîmplător în vieţuirea noastră normală.
Cu voinţă şi curaj îţi poţi descoperi talente nebănuite, chiar şi-n credinţă de perseverezi atent "viaţa care ne învaţă că orice e posibil şi nicio fiinţă nu e previzibilă" ( Bernador Ury ), deci uneori şi dintr-un pesonaj şters ori chiar negativ poate schimbarea să-l transforme în drept, ferm, curat, corect, îndreptat în credinţă, poate şi desăvînşit în bine .
Etichete:
Biblia,
bine si rau,
Binele,
bunul simţ,
credinţa,
curajul,
dăruirea,
DIVINITATEA,
Domnul Dumnezeul,
istoria,
Îndreptarea,
religia,
rugăciunea,
schimbarea,
Trzirea
duminică, 13 februarie 2011
Învoirea
Paul Claudel : "Cu răul nu poţi creea".Cu răul poţi face numai rele, urîţenii, de nu ţi-l poţi scoate din fire, din comportamen, eşti piedut pentru sine, trebuie să lupţi de vrei, ca să poţi realiza şi tu ceva acolo, ceva neînsemnat, ceva ce n-ai făcut niciodată, mai puţin rău.
O faptă oarecare, chiar de nu-i tare rea, nici bună nu e, deci un rău mai mic şi ve-i fi alt om cumva, însemnă că poţi, e o primă încercare, dar trebuie, să te lupţi cu tine însuşi, să te zbaţi pentru o înfrînare cît de mică neînsemnată poate pentru alţii nu contează, doar tu contezi, ce simţi?
E un început, o schimbare pentru tine omul răului, al urii, urîtului, e un început cumva, firea nu te lasă, se poate să te-ntorci la rele şi mai rele şi chiar să regreţi că ai încrecat să fii mai bun şi nu a mers, nu-ţi şade frumos de nu te comporţi urît, rău, mizerabil, dezmăţat, cumplit.
Dar nu-i aşa pentru că suferi pedepsele LUI cumplite şi le ştii, aşa că mai încearcă să te schimbi, să lupţi cu firea ta îndărătnică, nepăsătoare la suferinţă ta, dar de ce să nu te îndrepţi, nu-i greu, schimbă-ţi locul, anturajul, evadează cu totul în alt decor, renunţă la nume, poreclă, etc.
Schimbă-te încercînd să faci fapte bune, din ce în ce mai bune, şi vei vedea că nu mai suferi pedepse de la EL; de vrei mai mult şi mai bine, în gînd cu EL vei afla ce e de făcut în continuare, ţine secret, nu spune la nimeni, pînă nu-ţi va da EL voie, vei afla cînd va fi acel moment.
O faptă oarecare, chiar de nu-i tare rea, nici bună nu e, deci un rău mai mic şi ve-i fi alt om cumva, însemnă că poţi, e o primă încercare, dar trebuie, să te lupţi cu tine însuşi, să te zbaţi pentru o înfrînare cît de mică neînsemnată poate pentru alţii nu contează, doar tu contezi, ce simţi?
E un început, o schimbare pentru tine omul răului, al urii, urîtului, e un început cumva, firea nu te lasă, se poate să te-ntorci la rele şi mai rele şi chiar să regreţi că ai încrecat să fii mai bun şi nu a mers, nu-ţi şade frumos de nu te comporţi urît, rău, mizerabil, dezmăţat, cumplit.
Dar nu-i aşa pentru că suferi pedepsele LUI cumplite şi le ştii, aşa că mai încearcă să te schimbi, să lupţi cu firea ta îndărătnică, nepăsătoare la suferinţă ta, dar de ce să nu te îndrepţi, nu-i greu, schimbă-ţi locul, anturajul, evadează cu totul în alt decor, renunţă la nume, poreclă, etc.
Schimbă-te încercînd să faci fapte bune, din ce în ce mai bune, şi vei vedea că nu mai suferi pedepse de la EL; de vrei mai mult şi mai bine, în gînd cu EL vei afla ce e de făcut în continuare, ţine secret, nu spune la nimeni, pînă nu-ţi va da EL voie, vei afla cînd va fi acel moment.
Etichete:
adevarul LUI. Domnul,
atmosfera,
Binele,
bunăvoinţă,
bunul simţ,
cunoaşterea,
decorul,
Îndreptarea,
Învoirea,
mediul.,
pedepsele,
schimbarea,
Trezirea
Încercarea
Şi azi foarte mulţi, nu-L cred, au avut chiar credinţe oarecare şi din cauză că au fost pedepsiţi ei ori şi familia de sînge, nu mai cred deloc mai în nimic, din inerţie fiece o fi, păşesc prin viaţă cumva cred nevăzuţi ne ştiuţi.
"Necredincioşii contemporani, cînd au cultură ştiinţifică, nu mai îndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altădată" : N.Steinhardt.
Zic unii că nu-s atei ci agnostici= neagă cunoaşterea obiectivă a lumii, a esenţei fenomenelor, zicînd ca Arthur Koester : "Dumnezeu nu răspunde. Dumnezeu şi-a scos telefonul din priză".
De aceea pedepsiţii de orice fel, greu se-ndreaptă spre EL, dar nu trebuie să dispere, lăsîndu-se păgubaşi pentru că se înfundă în prăpastia pedepsei : boli, nereuşite în diferite domenii, accidente,ei şi familia lor, etc.
Să caute morţiş cu ură către destinul implacabil, să-ncerce ceva naiv cumva, să-şi pună în gînd o realizare uşoară dar care poate să nu reuşească, şi să-I ceară LUI ajutorul pentru reuşită, şi să mai încerce să nu se lase defel. Şi va vedea că încetul cu încetul va recăpăta încrederea în EL, că-l ajută cumva şi nu-l lasă la voia întînplării. Îi pasă de tine, oricît ai fi de pătimaş.
Astfel va începe o conlucrare, la început anevoioasă cu EL, dar ulerior te vei îndrepta, şi nu vei mai suferi şi-n comuniune cu EL vei deveni alt om şi pentru ai tăi, şi-i vei putea ajuta într-un fel deosebit de benefic, neaşteptat de bine chiar.
Toate acestea în timp, nu peste noapte se pot realiza, cu atenţie şi răbdare, perseverenţă, încăpăţinare bună, şi în secret numai tu cu EL să ştiţi în gînd, din aproape în aproape, politica paşilor mărunţi, fără frică, cu curaj, ce te costă încercarea, doar eşti capabil de o încercare şi cu EL, cîte ai mai făcut şi-n alte direcţii fără succes, hai încearcă, succes!
EL te aşteaptă şi pe tine!
"Necredincioşii contemporani, cînd au cultură ştiinţifică, nu mai îndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altădată" : N.Steinhardt.
Zic unii că nu-s atei ci agnostici= neagă cunoaşterea obiectivă a lumii, a esenţei fenomenelor, zicînd ca Arthur Koester : "Dumnezeu nu răspunde. Dumnezeu şi-a scos telefonul din priză".
De aceea pedepsiţii de orice fel, greu se-ndreaptă spre EL, dar nu trebuie să dispere, lăsîndu-se păgubaşi pentru că se înfundă în prăpastia pedepsei : boli, nereuşite în diferite domenii, accidente,ei şi familia lor, etc.
Să caute morţiş cu ură către destinul implacabil, să-ncerce ceva naiv cumva, să-şi pună în gînd o realizare uşoară dar care poate să nu reuşească, şi să-I ceară LUI ajutorul pentru reuşită, şi să mai încerce să nu se lase defel. Şi va vedea că încetul cu încetul va recăpăta încrederea în EL, că-l ajută cumva şi nu-l lasă la voia întînplării. Îi pasă de tine, oricît ai fi de pătimaş.
Astfel va începe o conlucrare, la început anevoioasă cu EL, dar ulerior te vei îndrepta, şi nu vei mai suferi şi-n comuniune cu EL vei deveni alt om şi pentru ai tăi, şi-i vei putea ajuta într-un fel deosebit de benefic, neaşteptat de bine chiar.
Toate acestea în timp, nu peste noapte se pot realiza, cu atenţie şi răbdare, perseverenţă, încăpăţinare bună, şi în secret numai tu cu EL să ştiţi în gînd, din aproape în aproape, politica paşilor mărunţi, fără frică, cu curaj, ce te costă încercarea, doar eşti capabil de o încercare şi cu EL, cîte ai mai făcut şi-n alte direcţii fără succes, hai încearcă, succes!
EL te aşteaptă şi pe tine!
Etichete:
adevarul LUI. Domnul,
credinţa,
curajul,
destinul,
Dreptatea,
greşeala pedeapsa,
încercarea,
Îndreptarea,
înrederea,
respectul,
să-L ştii,
schimbarea,
singur
AI LUI
Da, intresant, ceva ceva e cu poporul SĂU, totul e în legătură cu EL, şi încă e şi-ncontinuare, dar de curînd, a cam schimbat macazul oarecum şi spre întraga lume, îi mai aşteptă şi pe EI, dar mai rezervat oarecum. L- au cam dezamăgit, şi-i presează încă. El a investit mult în ei, şi-i dorea mai aproape, acum caută şi alţii, să vedem ce va fi, EL va fi printre noi mai altfel cît de curînd, ori, vom afla multe neştiute încă în lume din Lumea LUI,urmează o Schimbare.
Pînă va veni EL totuşi, şi toţi îL vom şti cum E, nu trunchiat, aproximat, bojbăit, cum îL percepem azi în lumea noastră nedreaptă. Nu ne va lăsa, de vrem ori nu, va face ce e programat, cumva vom afla, poate şi prin mine, nu ştiu, mai sîntem mulţi în lume azi.
Pînă va veni EL totuşi, şi toţi îL vom şti cum E, nu trunchiat, aproximat, bojbăit, cum îL percepem azi în lumea noastră nedreaptă. Nu ne va lăsa, de vrem ori nu, va face ce e programat, cumva vom afla, poate şi prin mine, nu ştiu, mai sîntem mulţi în lume azi.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Uneori
Da, se-ntîmplă uneori să dorim o descătuşare, o pauză în constrînsa noastră viaţă, elanul, pornirea din inimă, sinceră, curată, adevărată, netrunchiată de raţiune, dragostea de natură, sălbăticia ei curată, e ceva să te avînţi în necunoscut cu ochii larg deschişi, nelimitat, să te pierzi fără gînd, fără oprire, pînă te epuizezi fizic.
Nu durează mult, evident capeţi febră musculară, dar ai făcut ceva să te descarci cumva, pentru a te reîncărca energetic ulterior, de te mai ţin puterile reiei hoinăreala, pînă la capătul dorinţelor neinplinite de mult visate.
Dar există un dar, un licăr de reţinere, nu poţi la nesfîrşit să te comporţi ca un sălbatic, animalic, ai oarece reţineri, eşti oarecum educat şi-n destinderea ta sentimentală, iraţională, să nu ştii de nimic nimic decît de plăcerea ta lăuntrică, satisfacţia deplină, e totuşi cam prea exagerat spus, nu e chiar aşa, eşti cu capul pe umeri totuşi..
N.Steinhardt : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare. Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiască cu altele mai bune".
Da orice ai face tot te vei reţine cumva, nu te faci chiar de rîs, chiar de ai vrea nu poţi din obişnuinţă bună, un elan mai prudent, suficient pentru descărcatea dorită.
Punem acţiunea înaintea gîndirii, o fi ceva de scurtă durată, un vis zburdalnic, de recreiere, şi cu picioreale pe pămînt totuşi.
Am descris o posibilă derivă de la normalul, firescul zilnic,frecuşul obişnuit, ce e normal pentru reîncărcarea în vederea unei noi porniri în aceeaşi veche direcţie , dat cînd schimbăm direcţia cu 180 de gr. mai ales în spiritualitate ?
Pornirea e grea, în complet necunoscut, antimaterie spirituală şi comportamentală pentru un obişnuit firesc, un oarecare, fără alte pregătiri, e un duş rece, trezirea, căutarea, regăsirea în alte coordonate complet noi, alte zări.
Morala e cea ştiută de cînd lumea în permanentă îmbunătăţire, doar mai atent urmărită oarecum de EL, diferă total spiritualitatea ce e a LUI, diferă faţă de ce ştim de la celelalte credinţe, mai ales că EL se amestecă direct să mă îndrumeze uneori, de nu înţeleg unele direcţii bine, EL fiind izvorul tuturor credinţelor lumii, dar s-a cam pierdut informaţia LUI pe drumul istoriei milenare, şi azi nu-L prea ştim defel, excepţiile sînt aI LUI şi confirmă regula necunoaşterii SALE.
Cam totul am notat, şi caut să-mi însuşesc cît mai multe, urmez ca o formă de educaţie în spiritualitatea LUI, mai am de învăţat, pentru că în BI sînt multe ce nu-L privesc, recent am aflat de pe net că un savant evreu, a infirmat multe texte din Tora, Vechiul Testament şi Islam . Eu am să caut să mă abţin deocamdată , chiar de mai aflu cîte ceva, pro ori contra.
Nu durează mult, evident capeţi febră musculară, dar ai făcut ceva să te descarci cumva, pentru a te reîncărca energetic ulterior, de te mai ţin puterile reiei hoinăreala, pînă la capătul dorinţelor neinplinite de mult visate.
Dar există un dar, un licăr de reţinere, nu poţi la nesfîrşit să te comporţi ca un sălbatic, animalic, ai oarece reţineri, eşti oarecum educat şi-n destinderea ta sentimentală, iraţională, să nu ştii de nimic nimic decît de plăcerea ta lăuntrică, satisfacţia deplină, e totuşi cam prea exagerat spus, nu e chiar aşa, eşti cu capul pe umeri totuşi..
N.Steinhardt : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare. Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiască cu altele mai bune".
Da orice ai face tot te vei reţine cumva, nu te faci chiar de rîs, chiar de ai vrea nu poţi din obişnuinţă bună, un elan mai prudent, suficient pentru descărcatea dorită.
Punem acţiunea înaintea gîndirii, o fi ceva de scurtă durată, un vis zburdalnic, de recreiere, şi cu picioreale pe pămînt totuşi.
Am descris o posibilă derivă de la normalul, firescul zilnic,frecuşul obişnuit, ce e normal pentru reîncărcarea în vederea unei noi porniri în aceeaşi veche direcţie , dat cînd schimbăm direcţia cu 180 de gr. mai ales în spiritualitate ?
Pornirea e grea, în complet necunoscut, antimaterie spirituală şi comportamentală pentru un obişnuit firesc, un oarecare, fără alte pregătiri, e un duş rece, trezirea, căutarea, regăsirea în alte coordonate complet noi, alte zări.
Morala e cea ştiută de cînd lumea în permanentă îmbunătăţire, doar mai atent urmărită oarecum de EL, diferă total spiritualitatea ce e a LUI, diferă faţă de ce ştim de la celelalte credinţe, mai ales că EL se amestecă direct să mă îndrumeze uneori, de nu înţeleg unele direcţii bine, EL fiind izvorul tuturor credinţelor lumii, dar s-a cam pierdut informaţia LUI pe drumul istoriei milenare, şi azi nu-L prea ştim defel, excepţiile sînt aI LUI şi confirmă regula necunoaşterii SALE.
Cam totul am notat, şi caut să-mi însuşesc cît mai multe, urmez ca o formă de educaţie în spiritualitatea LUI, mai am de învăţat, pentru că în BI sînt multe ce nu-L privesc, recent am aflat de pe net că un savant evreu, a infirmat multe texte din Tora, Vechiul Testament şi Islam . Eu am să caut să mă abţin deocamdată , chiar de mai aflu cîte ceva, pro ori contra.
Etichete:
adevarul LUI. Domnul,
bunul simţ,
cunoaşterea,
Îndreptarea,
înfrînarea,
Morala,
recreerea,
respectul,
să-L ştim,
schimbarea,
sinceritatea,
spiritualitatea,
Tatăl nostru Ceresc,
Trezirea
miercuri, 12 ianuarie 2011
"Fruntaşii" nostrii
Da, e ceva de lucru, de îndreptat în societatea noastră actuală, pentru că lichelele de toate culorile şi categoriile au prins "aripi" furate de la cei cunsecade, şi s-au cocoţat sus în societatea noastră.
Nu intru în amănuntele urît mirositoare a acestei afaceri de inversare a valorilor sociale, dar ar trebui nonlichelele şi cei în drept să-i întrebe cum au ajuns acolo sus înşelînd, să dea totul înapoi ce au furat.
Şi mai ales cei cumsecade ar trebui să nu se mai facă, că nu-i văd pe netrebnicii cocoţaţi, şi să se suflice şi la treabă, pentru că au prins chiag puturos şi ne întoxică ţara, naţia şi tot ce avem şi sîntem.
Cu toate că legile concurenţei ar trebui să-i măture pe neaveniţi, nu se-ntîmplă ceva normal la noi în ţară şi trebuie să-i cărăm în spate pe proşti,. hoţi, turnători şi securişti, chiar şi maimuţoii îgînfaţi.
Domnia proştilor şi trădarea oamenilor cumsecade (Walthes Rathaenan). În ciuda tuturor regulilor politice şi economice "fruntaşii" noştrii fac prostii şi noi suferim, de ni-am luat unii lumea-n cap.
Nu intru în amănuntele urît mirositoare a acestei afaceri de inversare a valorilor sociale, dar ar trebui nonlichelele şi cei în drept să-i întrebe cum au ajuns acolo sus înşelînd, să dea totul înapoi ce au furat.
Şi mai ales cei cumsecade ar trebui să nu se mai facă, că nu-i văd pe netrebnicii cocoţaţi, şi să se suflice şi la treabă, pentru că au prins chiag puturos şi ne întoxică ţara, naţia şi tot ce avem şi sîntem.
Cu toate că legile concurenţei ar trebui să-i măture pe neaveniţi, nu se-ntîmplă ceva normal la noi în ţară şi trebuie să-i cărăm în spate pe proşti,. hoţi, turnători şi securişti, chiar şi maimuţoii îgînfaţi.
Domnia proştilor şi trădarea oamenilor cumsecade (Walthes Rathaenan). În ciuda tuturor regulilor politice şi economice "fruntaşii" noştrii fac prostii şi noi suferim, de ni-am luat unii lumea-n cap.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)