1520.O existenţă liniştită

   Se zice de au bunăvoinţă şi înţelegerea multora de neînţeles că au duh. Că-s buni şi încrezători, drepţi şi miloşi din fire, ce mai în colo şi încoace, oameni adevăraţi. Normali cum trebuie să fie toţi. Să ne dăm în vileag obîrşia Divină, înălţătoare şi josnicia care ne mai încearcă s-o uităm definitiv. Lepădîndu-ne ca de o geoarsă inutilă nouă şi nimănui. Să ne dorim neapărat deosebirea de cei cu obîrşia simiană, ce-s inumani, imorali, şmecheri şi nedrepţi din fire.
   De ni se cere ajutorul, ori vedem neputinţa şi suferinţa ce cere fără cuvinte, să-i sărim în ajutor de putem. Să nu ne lăsăm rugaţi, chiar să preîntîmpinăm demersul şi să nu aşteptăm mulţumiri niciodată. Să căutăm prin felul de a fi, să nu ne atragem părăsirea şi a nostră de către EL şi s-o încurcăm ca acei năcăjiţi. Că un lucru esenţial nu se ştie : fie cît de molipsitoare şi năpraznică nenorocirea celor cu care vii în contact ajutîndu-i, nu te molipseşti.
   Eşti sub cea mai straşnică pavăză din Universul SĂU, invulnerabilă în faţa oricărei agresiuni. Cu EL nu se glumeşte ci mergi la sigur de te încumeţi şi vrei sincer să-L urmezi. Astfel te învoieşti să fii ales de Dumnezeu. Nu invers, că-i imposibil, să-L alegi tu pe EL. Deci pregătiţi-vă oamenilor prin îndreptarea cerută de SUS şi aşteptaţi-vă rîndul, să fiţi chemaţi cînd vii vremea. Cu răbdare şi încrede şi nu staţi degeaba ci existaţi cum vii menirea.
   Deci să fim neînfricaţi cînd ajutăm şi pe cel mai molipsitor bolnav în suferinţă aspră, că EL ne apără. Doar să fiţi sinceri şi cu încrederea în EL nemăsurată. Şi de asemenea, de sîntem îndreptaţi cum trebuie EL ne va alege să-L urmăm cum vrem doar sinceri doritori să fim.
   Să ne vedem de drumul vieţii ştiut prin felul de a fi, cum ni-i dat, muncind şi avînd grija zilei de mîine. Dar cu bun-simţ între oameni şi înfăptuind doar binele. Că astfel vom avea o existenţă liniştită. Şi de-L şi ştim corect, respectîndu-L cum se cuvine, e şi mai şi. Salvaţi noi şi familia noastră, fiind.

Învoirea

   Paul Claudel : "Cu răul nu poţi creea".Cu răul poţi face numai rele, urîţenii, de nu ţi-l poţi scoate din fire, din comportamen, eşti piedut pentru sine, trebuie să lupţi de vrei, ca să poţi realiza şi tu ceva acolo, ceva neînsemnat, ceva ce n-ai făcut niciodată, mai puţin rău.
   O faptă oarecare, chiar de nu-i tare rea, nici bună nu e, deci un rău mai mic şi ve-i fi alt om cumva, însemnă că poţi, e o primă încercare, dar trebuie, să te lupţi cu tine însuşi, să te zbaţi pentru o înfrînare cît de mică neînsemnată poate pentru alţii nu contează, doar tu contezi, ce simţi?
   E un început, o schimbare pentru tine omul răului, al urii, urîtului, e un început cumva, firea nu te lasă, se poate să te-ntorci la rele şi mai rele şi chiar să regreţi că ai încrecat  să fii mai bun şi nu a mers, nu-ţi şade frumos de nu te comporţi urît, rău, mizerabil, dezmăţat, cumplit.
   Dar nu-i aşa pentru că suferi pedepsele LUI cumplite şi le ştii, aşa că mai încearcă să te schimbi, să lupţi cu firea ta îndărătnică, nepăsătoare la suferinţă ta, dar de ce să nu te îndrepţi, nu-i greu, schimbă-ţi locul, anturajul, evadează cu totul în alt decor, renunţă la nume, poreclă, etc.
    Schimbă-te încercînd să faci fapte bune, din ce în ce mai bune, şi vei vedea că nu mai suferi pedepse de la EL; de vrei mai mult şi mai bine, în gînd cu EL vei afla ce e de făcut în continuare, ţine secret, nu spune la nimeni, pînă nu-ţi va da EL voie, vei afla cînd va fi acel moment.

Răul din viaţa noastră

   Dostoievski şi ulterior Paval Evdokimov : Dumnezeu a creat lumea inocentă, fără de rău. Dar pe om l-a creat liber, adică liber de a crea răul, de al introduce în lume. EL şi-a asumat un risc prin actul creaţiei, se poate spune un risc  divin .
    Deci omul e capul răutăţilor lumeşti, şi Domnul pentru a-l aduce la normal îl pedepseşte tot prin rău ca să se trezească, să nu mai gîndească şi înfăptuiască răutăţi.
   Eu am primit numeroase pedepse de îndreptare de cînd mă ştiu, azi am hotărît să văd de va fi corect, ca să sufăr pedepsele şi nu tot să caut să iau măsuri de păzire de ele,ci de îndreptare.
   EL a dat şi de nu-s drept cum vrea EL, de va lua cumva, asta e, voi căuta să iau numai în seamă dar să nu mă mai căznesc ca pînă acuma, măcar am să încerc Doamne, să văd de voi putea.
   Cu sănătatea mea şi a familiei voi ţine legătura cu tine , pentru că-mi afectează viaţa închinată şi ŢIE, avînd o datorie ce mi-ai cerut să o îndeplinesc.
   Aşa de înrădăcinat e răul în om că-i trebuie foarte mult curaj să treacă să înfăptuiască măcar şi bine cît de cît, şi să-ţi iei inima-n dinţi, să facă numai binele, la început mai timid.
    Deci făptuirea binelui e şi un act de mare curaj, dar faptele bune , îs ca un cec în alb cînd te prezinţi la EL, şi-i mai uşor să-ţi îndelpineşti viitoarele îndreptări necesare.

Mai amintesc

    BI o cam clarifică, deoarece EL crează în ziua a 6 a o pereche de oameni destinaţi muncii, pazei, stăpînirii planetei în general şi populării ei.
    După ziua de odihnă numai pentru EL mai mult, creează o nouă pereche pe care-i răsfaţă în Raiul SĂU, pentru ca din ei ascultîndu-L să provină un popor aL SĂU, care v-a avea rolul de intermediar între EL şi lumea oamenilor , a neamurilor.
    Prin firea lor chiar şi mai dotaţi şi îngrijiţi oamenii chiar şi ai SĂI îs greu de supus chiar şi de EL, astfel îi fac numai nefăcute de mii de ani îL nemulţumesc şi-I pedepseşte chiar aspru.
     Azi aşteaptă din toată lumea pretendenţi, indiferent de naţie, să-L ajute l-a trezirea în bine a lumii, şi să-L respecte , crede şi şti.

Familia ta şi EL

    Unii doresc să înceapă o relaţie cu EL, dar încă nu-s pregătiţi, şi se sperie de ce greu urmează pentru ei, cînd au prima revelaţie  ce prezintă cum stau ca analiză, chiar şi în vis
    Am înţeles că nu-s şanse să-L ştii, şi mai ales să-L respecţi. Aşa că erau noţiuni elementare de pornire, ce nu le doreşti, EL ţi-a arătat în vis unde te afli, chiar de mai trăieşti încă, totul e nesigur pentru tine, mai bine nu încerca să te reeduce.
     Nu ştiu, după entuziasmul de aseară, ţi s-au înecat corăbiile văzînd realitatea ta, totul e un ansamblu, nu singură ci cu familia ta, speranţa lor.
      Eu, de nu aveam în spate o familie bună în faţa LUI, nu mă alegea, pentru că nu am fost cine şte ce. Mai gîndeşte-te nu te grăbi să strici ce a început, ca orice început e greu, nu prea se vede luminiţa, dar ai răbdare, linişteşte-te, dacă nu pentru tine măcar pentru familia ta, fostă, prezentă şi viitoare.
      Da, toţi sîntem evaluaţi înpreună cu familia noastră, nu de unul singur, pentru că de eşti un credincios cu trecere la EL, vei dori binele şi familei tale, şi EL ştie asta, şi de asta caută să te responsabilizeze, şi pe membrii familiei caută să îi ai în vedere la credinţa în EL, de vor ori nu aceia.