4412..Altă cale nu-i!

  Astfel doar singuri găsi-vom îndreptarea cerută, de noi greșită calea tot de noi îndreptată, din punctul vital. Unde ne așează viața doar, doar ne vom potrivi datului nefiresc tot abordat cît trăim și să ne categorisim corect cum sîntem. Îndreptînd strîmbătăți ce ne urîțesc preumblarea fără griji prin viața asta, coborînd pe pămînt, realizînd nerealizarea.
  Ce ne va dezmetici cu timpul aflîndu-ne noi înșine cu adevărat oamenii Planetei date și noi alții fiind în dreptul nostru. Nu alandala ca încă în prezent, ci convenind firescul domestic, nu sălbatica comportare ce ne înstrăinează. De-a binelea de umanul dorit de SUS nouă și încă nu aflat cum trebuie, nici mimat, fiindu-ne parcă frică să ne îndreptăm.
  De rușine parcă nu ne mai simțim oamenii ce trebuie vrem nu vrem totuși să fim, că altă cale nu-i!

4314..Simți-vom!.

  Sîntem în postul paștelui, o nevrednicie că urmăm nt, ce-i o minciună, despre post în general EL îl vrea neobigatoriu. Deci să-l înfăptuim din pură datorie cu voință curată înspre îndreptare și iertarea unor greșeli în fața SA, a lumii în general. Cînd considerăm necesare omenirea noastră cumsecade între oameni, natură și mai ales în fața SA, ignorat atîta vreme.
  Deci postul alb e cel mai indicat, fără apă și mîncare defel cît putem duce în bună comportare cît mai firească se poate. Nici celelalte năzbîtii de posturi nu-s de ignorat de nu sîntem în stare de mai mult, ci ni-i tare greu și nu-i nici primit de ne codim. Mai bine lipsă și căutăm alte forme de îndreptare suplimentară față de ceea ce am tot fost fără noimă de cînd lumea.
  În privința cît-or obișnuințe nefirești oarecum, fumatul EL îl admite și nu ne va dăuna de sîntem cum ne vrea în celelalte privințe. Între oameni, natură și mai ales cu EL cît mai bine și cu firescul atîta vreme neștiut, ci de luat și învățat și ne va ajuta, simți-vom!

3979...De regulă știm pentru alții ce trebuie.

  Ni-i destul de greu a ne dumeri cum e cu îndreptarea fiecăruia în parte, știută ce trebuie doar de respectivii și EL. Simțim fiecare în timp și spațiu cînd nu facem ce trebuie, dar îi dăm înainte netrebnici. Că nu ne știe nimeni, la EL nu ne gîndim că ni-s înregistrate SUS și puse în cîntarul vieții, nimica nu ni se trece cu vederea. Plătivo-m la momentul hotărît de EL și noi om afla consecințele doar.
  De cele mai multe ori neplăcute, dăm din umeri, zicem asta-i viața și continuăm. Tot anapoda, tot delăsători de bune și EL, contrariați de dreptate, nici nu știm de foarte multe ori ce să facem. Am dori să fim îndrumați, dar ne cerîndu-I LUI corect ajutorul, nu-l aflăm. Ratîndu-ne-n continuare viața netrebnică, ce-i în pregătirea consecințelor pe măsură.
  Dezmeticirea-i greoaie, de regulă știm pentru alții ce trebuie nu și pentru noi deștepții!

3800...Concordanțe ce trebuiesc urmate

  EL, Creatorul nu caută neapărat torturarea noastră pentru a ne lecui de lumesc. Ci îndreptarea în limitele bunului-simț, a binelui, dreptății și a respectării LUI corecte. Și mai abitir oricum să renunțăm a-I mai găsi locțiitori, că-I de ne înlocuit. Unicul și Indivizibilul Dumnezeu Atotputernicul din CER și pe Pămînt, orice am crede noi.
  Nu-L vom putea schimba defel, ci conlucrînd și noi ne vom transforma cum trebuie. În ceva ce nu știm deocamdată într-o lucrare amplă, unică și îndelungată încă. Doar să începem cît mai curînd schimbarea benefică, ce ne-o dorește EL nouă. Ne mai fiind tot în greșeală și nevoit a ne părăsi și necazurile să ne altoiască.
  Vindecarea nostră de nelegiuire are CER-ul în vedere, deci îndreptați și cu EL, nu ni-I împotrivă. Ci-n concordanțe ce trebuiesc urmate și să demonstrăm omul definit în dorința SA.

3669.Ce nu ne pricep menirea dată

  Nu-i ușoară de loc riscanta credință pe față în EL, doar în EL, căutîndu-ne și îndreptarea. Tot așa la vedere, nu ne va pricepe nimeni ce urmărim, neștiindu-L cumsecade nimeni. Și nici cerințele LUI către noi îs de mult uitate, ignorate în așa lume cu de toate cele vorbe, gînduri și fapte, străine de EL. Și năzuința LUI pentru noi cum trebuie să fim între noi toți și nu reușim mai defel, întruna neputincioși.
  Raportîndu-ne la  străinele de EL poticneli, încuviințate de EL prin lume. Să ne mai puie măcar pe gînduri, corectîndu-ne în fața SA o dată pentru totdeauna. În vorbe și fapte pe măsura cerințelor LUI date nouă și chiar de EL Personal. Și pe aceste meleaguri, nu tare de mult, încuviințat fiind că-L pricepem. Dar nu-i chip așa nevolnici cum am fost și sîntem nu numai acuma, ci de cînd e lumea.
  Așa că-i greu a fi pe lume închinat LUI cu toate ale tale acătării în urma demersului. Tău singular și năstrușnic cel puțin în ochii multora, ce nu ne pricep menirea dată.

3073.Știm mai bine cum ni se va da voie, după aptitudini

   Oricine în timp se încurcă în lumesc, cu lumescul defilînd în front nedrept. Și-și asumă îndreptarea ce-o va face, de-și dă seama, ori e îndrumat, atenționat, scuturat de EL. Și se și prinde, că de nu și continuă tot așa în neștire, e de rău, putînd rata viața. Finalul poate fi nefavorabil și grăbit, urgentat, pe ne gîndite să vie neînțelegînd nimic din viață.
  Irosită degeaba și-n contra dorințelor SALE, asumare ce se plătește greu. La o adică nici nu ne dăm seama, în așa lume fără de EL și nedreaptă. În fața LUI nu ne putem fofila, jucînd la două capete, ori mințind realitatea și pe noi. SUS totu-i consemnat ferm și clar și scadența e drastică, ținînd cont doar de îndreptare. De-i la timp și la fel de fermă și clară cum ne-o dorește EL nouă.
  Deci conformîndu-ne dorințelor SALE, vizavi de noi și putînd să ne îndreptăm. Altă viață noi și familia noastră vom desfășura, Cunoscîndu-L, cum nu știam. Dar dorind să-L știm mai bine cum ni se va da voie, după aptitudini și altele doar de CER știute.

2904.Mintea pusă la treabă, să ne scoată din impas

  Că-i mîndru Pămîntul că îl locuim, ființe cu spirit și gîndire, în devenire și mai și. Dar mai e cale de aflat și îndreptarea în toate cele și de EL, să ne fie liberă calea. E încă de multă muncă în schimbarea bună, încă ne aflată ci de dibuit cînd o fi. Da, Pămîntul și mediul acesta natural e un Tot, cu oarece ne știute de noi însușiri spirituale.
  La un alt nivel față de noi superiori și cu o gîndire proprie și cerințe de SUS. Fiecăruia de îndeplinit între oameni, natură și-n fața LUI. Avînd un program dat ce nu-l știm bine, totuși trăindu-l de cînd sîntem pe Pămînt. Și-n continuare de desăvîrșit, la timp vom afla, cînd va hotărî EL. Construindu-ne corespunzători nu așa la derută, ci gîndind bine și util totul, nu a lene.
  Mintea pusă la treabă, să ne scoată din impasul actual, mișcînd nedreptatea, să ne învrednicim de a fi oameni în  devenire. Cum trebuie, nu așa înrăiți, egoiști nepăsători de noi și ceilalți.

2874.Important să pricepem toți fără excepții

  Că trebuie să ne supunem ordinii dictate de SUS, cu privire la îndreptarea între noi oamenii. E lucru de priceput, că nu-s termene precise ci o vreme ce va veni cînd va fi hotărîtă de EL. De asemenea cunoașterea LUI, nu-i limitată de timp, ne vom învrednici, tot așa cînd va dori EL. Cum va face acesta tot așa vom afla la vreme aceea, nu-i bătută în cuie nici o posibilitate.
  Vom trăi și vom vedea, important să pricepem toți fără excepții ce trebuie de făcut atunci. Nu că-i o limită,  vom fi consultați oarecum fiind încunoștințați de ce va fi cu noi din timp. Să ne putem adapta, oarecum vom progresa înspre ceea ce trebuie făcut atunci. Important e să ne ținem de îndreptarea cerută insistent de CER. Moralizarea între oameni și-n natură, binele mereu și fără rele și urîte vorbe și fapte.
  Despre EL să ne informăm corect Cine E, și să nu-L mai facem gelos, că plătim. Destul o suportat și nu se mai poate așa continua nerecunoștința în fața LUI. Ci încredințarea corectă cît poate fiecare, vom afla.

-2860.Unii spre alții ca să ne putem înțelege

   Frica ne-o înăbușim doar cînd ni-L apropiem, vrem și-L știm, căutîndu-ne îndreptarea. Să-I fim și mai aproape, ascultîndu-L așa, cum se poate. Îs încă multe neînțelesuri de pus la punct, vom vedea în timp, învrednicindu-ne. În cunoașterea ce cred încă degrabă nu va fi prea corectă, înstrăinați-i de EL și în îndreptare. Căutări cam anapoda, nu-I interesat fiind noi așa, ori sigur nu știm încă noi ce-i de făcut .
  Îndepărtați fiind EL și ceea ce tot ne cere, EL cu cerințele vechi și fiind Creatorul. Trebuie să fim cum trebuie într-un fel ce-i împreună cu ceea ce ne dă de înțeles fă-I fim acuma. Să ne căznim, că-i dificil fiind atîta vreme departe de EL, ne e greu și va mai fi de făcut pași. Unii spre alții ca să ne putem înțelege, cred, nu-s sigur, că-i și pentru mine de învățat multe.
  Vom trăi și vom vedea, cu EL e tare greu de colaborat, ți se cer abilități, însușiri deosebite. Crezîndu-L să fii bun, cumsecade, ferm, clar și mai cîte altele care îs de învățat în timp. Nu se grăbește, E răbdător, le mai ameliorezi cele omenești mai necorespunzătoare, dar vrei multe și nu se poate.

2484.Puterea de a te împotrivi nedreptății

   Nu ne rămîne decît a trăi neînsemnați, fără însemnătate, degeaba, irosindu-ne. Fără rost, de nu conștientizăm îndreptarea între noi oamenii, moralizarea. Ce ne ridică din praful drumului, conferindu-ne demnitate, tărie, rezistență. Puterea de a te împotrivi nedreptății, urîtului și răului, lumescului distrugător.
  Contribuind cum poți la definirea ta firească, bună, știind cum e să trăiești adevărat. Văzînd totul despre viață, cît poți, contribuind cumsecade la ea. Nu neputincios, neimplicat corect, eșuînd nemulțumit de finalul ei, neînțelegînd viața. Ca o necesitate de a-L ști bine, contribuind fiecare la realizarea programei Sale, omul adevărat pe Pămînt.
  De nu te ajung nevoile, nedreptule și părăsit plătești oalele sparte pînă la un final grăbit. Numai și numai din cauza ta, că nu-ți știi lungul nasului în bine și cu bun- simț. Conviețuind între ceilalți, știindu-L cît mai bine, neimplicîndu-te în religiile strîmbe LUI și nouă.

2331.Aflîndu-ne calea demnă, cu adevărat de urmat

  Întîi de toate ni se cere cunoașterea de sine, corectă, deplină, nu-i ușoară. Și doar după aceea cu îndreptarea sîntem porniți a face minuni cu noi înșine. Aflîndu-ne o cale demnă și cu adevărat de urmat înspre îndreptarea cerută. Mai e de aflat despre EL ce se poate mai corect, mulțumindu-ne doar cînd îL vom simți cum trebuie. Că-i multă nedreptate la adresa LUI, s-o aflăm și înlătura, aflîndu-L corect.
  Mulți nici nu-și dau seama cît îs de nefericiți îs și ce trebuie să facă să-și revie. Poate niciodată nu au aflat bucuria împlinirii, fericirii, trebuie s-o învețe cu răbdare. Și tenacitatea curajosului începător în îndreptarea firii și împrejurimilor. Tăind toate punțile nedreptății agresive, toate legăturile cu fărădelegea, răutatea și urîtul.
 Doar cu binele și dreptatea și calea LUI înspre aflarea vieții cumsecade, ni-i salvarea.

2056.Obținînd ceea ce poate nici nu ne închipuim

   Cînd ne încadrăm în limitele SALE, date nouă spre îndreptare, conlucrînd. E altă viață, aflăm o cale de înnoire, deosebită și de și reușim să-I fim pe plac e și mai și. Obținînd ceea ce poate nici nu ne închipuim înspre bine și util, de ne atins așa normal. Îs perioade, de romantism în care totu-i roz și de SUS și de jos, nici nu-ți închipui.
    Nevoi și ți se permit o mulțime de minuni să le trăiești, bucurii și împliniri, împletite cu normalul. Încet încep problemele ce unele te năucesc, de ferme și drastice ce sînt. Și fără alte alternative, trebuie îndreptarea cu orice chip, și-o înfăptuiești. În timp te mai dezmeticești și cauți să-ți revii aflînd din mers o normalitate singur.
   Asta-i probelema adevărată singurătatea cu EL, un ceva ce nu ți se arată decît așa. Să nu se spună că nu-I prin preajmă, nu merităm și-i din ce în ce mai greu. Anonimat aproape desăvîrșit între oameni, ferindu-te să nu greșești, e o fugă de o răspundere. Ce n-o știi bine, aproximarea unei relații în neștire.

2052.Să căutăm cum o fi să-L aflăm și urma

   Cînd nu distingem clar calea, îndreptarea, împotmolindu-ne ușor în nedreptatea lumii. Deoarece ne impulsionează pasiunile, instinctele, pornirile ne strunite din timp. Lipsa celor 7 ani de acasă, să căutăm cum o fi să-L aflăm și urma, chiar de ni-i greu. Vom reuși mult mai bine, cu EL în gînd, în calea de urmat, nu vom mai rata țelul.
   Avînd mereu în față viața înaintașilor noștri, terminînd cu părinții, ce ni-s exemple vii. Să nu căutăm a-i copia, continuarea preocupărilor lor, înseamnă o continuă dezvoltare pe culmi neatinse. Profesional și mai ales uman, că de nu se poate adăuga nimica în plus, mai bine renunțăm. Să nu fim neinteresanți între oameni, ci căutînd perfecțiunea bună, utilă și frumoasă, de se poate.
    Iar de putem toate acestea omenești înfăptuiri să le corelăm și c-o credință. În EL adevărată, clară și fermă, chiar că am realizat ceva deosebit pentru ziua de azi. Că de regulă în lume EL nu-I cunoscut mai defel și afirmarea ta e mai deplină.

1876.Superioară rațiune universală de aici și de aiurea

   În devenire sîntem cu spiritul în dezvoltarea unor legături ce azi îs obturate. Cînd vom cunoaște îndreptarea mult trîmbițată, dar încă incapabili ne dovedim a fi de ea. Și gîndirea conectară la o superioară rațiune universală și de aici și de aiurea. Ce încă nu știu, că-s oprit încă, ci doar atenționez să ne revenim a fi corecți. Ca să nu ne mai obstrucționăm propria devenire, ce odată pornită, dusă va fi.

   Înspre noua cunoaștere, absolut captivantă și ce nu ne va mai permite întoarceri îndărăt nicicînd. Uitînd de actualele încă porniri ale firii, care țin de animalitatea noastră. Ca erosul, foamea și frica, ce vor fi în alți termeni mai mult de gîndire și mai puțin fizici ca acuma. Nu peste noapte, dar vom mai străbate transformări și cunoașteri în timp, ce ne vor schimba absolut noi.
    Fiind în timp de ne recunoscut și unde sîntem vom afla că nu-i chiar așa cum credeam. Nu că am fost duși de nas, dar astea sînt încă condițiile ce ne trebuiesc. În acest stadiu al dezvoltării terestre, care odată cu noi va cunoaște și el modificări. Vom afla și vom fi ce doar nici nu visăm ci doar poate cine știe... Nici cei mai prolifici născocitori nu au închipuit ce vom afla noi în schimbarea ce va fi.
   Nu va fi un șoc ci o bucurie imensă, că vom fi, v-o zic, nemuritori, zei. Și c-o cunoaștere ce încă nici cei mai deștepți oameni de acum nu se pot lăuda. Dar prrr! Tot cu EL vom avea de furcă, tot LUI ne vom raporta, ținînd de o alcătuire alta nouă.

1832.Simțim atracția pentru a exista pe Pămînt, e vis

   Nedrepții cum or fi mai depărtați ori mai apropiați de EL și îndreptarea. Preconizată SUS, nu-și explică multe și mărunte, greșindu-I, părăsiți, plătesc. Că noi prin toată ființa noastră simțim  atracția pentru a exista pe Pămînt. Să trăim e un vis, realizabil, nu pentru toți, sîntem aleși și să viețuim, la urma urmei. Doar să ne dăm seama de datoria ce I-o avem de îndeplinit, cum ne pricepem mai bine.
   Că nu-i un calapot de îndreptare, ci fiecare își are calea, ce-i singură pentru el. Și de-o află, de regulă nu singur ci cu sprijinul SĂU, să nu ne mai lăsăm amăgiți de nedreptatea lumii niciodată. Urmînd-o, EL ne însoțește să fim cum trebuie. Îi amară dulceața vieții celor ce nu-i prind șpilul, e greu de nu ai vreun sprijin. Cu toate că-L simți e departe și dificil cu atîtea pe cap.
   Că nu-i aflăm secretele vieții și ne trecem vlăguiți de-o existență nedreaptă. În lipsa Bazei vieții, ca principală ancorare într-o trăire corectă și responsabilă. Înstrăinați de un fel de a fi normal, cu EL și alte adevăruri lipsă, dar doldora de altele. Toate nefolositoare, ci abureli nedrepte nouă dezorientați, clenții părăsirilor și pedepselor.
   În schimb EL supărat pe noi, ne dă îndrumări, care cum le pricepe cum vrea fiecare. De regulă ne conforme  cu dorința SA pentru noi, iar greșindu-I, îndepărtîndu-ne mereu și nemulțumiți.

1824.Vom învinge răul cu alt rău, ci cu potolirea, cu EL

   Că nu sîntem cum se cere, ci un amestec de lene cu lașitate, porniri napoda, ambiții nemăsurate...  Și-i grea îndreptarea și să-L aflăm, de nu vrea EL. Și să nu ne îmbătăm cu apă chioară, că vom învinge răul cu alt rău, ci cu potolirea și aflarea SA. Degeaba am progresat tehnic și științific, dacă în privința SA, ioc progres. De asta  e și lumea acuma așa-i în derută și părăsită, sub pedepse de tot felul.
   Cînd nu înțelegem lumea, viața, relațiile cu EL, ne exprimăm de felul : se va face dreptate. Și noi doar să așteptăm justiția terestră, că-i capabilă! Doar de prostii într-o lume nedreptă și fără EL? Nu-i bine nimic, ci doar vise deșarte de oameni fără cap. În loc să-L afle corect și să se cumințească, ei visează cai verzi pe pereți. La paștele cailor veți avea ce doriți în așa lume. De nu vă reveniți să fiți oameni cu adevărat responsabili!
   Că-s cazuri ici și colo crîmpeie de cumințenie și societăți răzlețe ce-L cinstesc. Tot ce se poate, o fi existînd încă floarea rară a omeniei, ne ofilită de așa duhoare nedreaptă. Căreia nu-i rezistă mult curățenia și puritatea, că imediat mizeria-i pe ei, să-i modernizeze, civilizeze...
   Și-n scurt timp ne facem timp să-i căinăm pe părăsiții, la rînd, cu destulă îndurare. Că și noi le urmăm, că-n stare de cele trebuincioase nu sîntem și-o sfeclim, luîndu-le locul. Nu pricepem nimic din parada ce ne-o oferă EL nouă cu noi, doar să ne venim în minți.

1802.Fără habar, la cheremul relelor și urîtelor trăiri

   Istoria omenirii și a Pămîntului în general e ca o trecere neinteligibilă de treburi, e și normal, fiind nedrepți în lume. Nu avem dreptul la multe ce le vedem, dar nu merităm învățarea și se așteaptă îndreptarea. În dreptul nostru și cunoașterea SA, că de nu, așa o vom mai duce-o în ne cunoștință de cauză, mult și bine. Fără habar de nimica, la cheremul relelor și urîtelor trăiri și vorbe fără cap și coadă.
   Și plătind la greu că nu ni se iartă de nu ne vîrîm mințile în cap, cu nedreptatea asta. Vinovați în lume și-n fața SA, părăsindu-ne, dăm de necazuri și scurtarea vieții. Nu numai noi ci și cei ce țin de noi și noi de ei, familia în general. De asta repet părinții de copii răspund cît trăiesc, să fie corecți în societate, în fața SA. Și simt asta cu toate că poate trec cu vederea, dar în ceasul de urmă sigur știu.
   Că atunci la mulții li se aduce instantaneu la cunoștință viața, cum li-o fost și ce urmează. Astfel că dincolo trec informați și de au cui da informații de cum să mai trăiască. Se mai întîmplă ruperi de ritm al vieții nedrepte înspre corectitudinea firească nouă. Cît mai sîntem pe Pămîntl SĂU și al nostru în folosință cu cap.
   Și astfel unii informați și lămuriți fără tăgadă se schimbă, înstrăinîndu-se repede de nedreptatea lumii acesteia. Pe o cale nouă lor și-n devenire alți oameni cumsecade în fața SA și a noastră. Că-i o luptă cu obișnuința urîtă și rea, e firesc și nu-i ușoară, dar se poate și asta contează. Că te salvezi tu și posibil și familia ta cu tine.

1788.Amăgindu-ne cu descîntece nedrepte LUI și nouă

   Într-adevăr suferința nu trece decît de te tratezi cum trebuie. Și cum trebuie e cum ni-o întins EL mîna să facem îndreptarea noastră firească. Și ne trec problemele, necazurile și bolile, doar să ne comportăm deodată cum ne vrea. În cunoștință de cauză dreaptă, adevărată, fermă și corectă. Ne amăgindu-ne cu descîntece nedrepte LUI și nouă, ci corectitudine în toate cît se poate.
   Că am știut odinioară în istoria noastră în timp ascunsă de nedrepții ce ne tot încearcă. Și plătind bunăvoinței cu răutăți, de nu prea știm nimic din trecut. Și-n privința spiritualității se zice că sîntem cei mai cei în lume, la originea credinței doar în EL. De unde au pornit toate celelalte religii și ajunse și nedrepte LUI și nouă. Care au cotropit lume și pe noi, înlocuind adevărul SĂU cu minciuna și alte rele.
   Astfel la noi azi nedreptatea ce ni se face nouă și LUI, ne costă ca pe toată lumea. Și nu-i chip încă de îndreptarea mult dorită de EL și noi, ca să scăpăm la limanul.
   Preconizat în CER și încă îndepărtat nouă, că nu răzbatem în mod corect. E o programare ce n-o dibuim bine și nedreptatea nici nu ne prea dă voie. Împreună cu necunoașterea ce cred în unele privințe nici n-o bănuim, că ne conduce.

1758.Din vechime ni se trage că nu-L prea cunoaștem

   Nedreptatea e cuprinzătoare a lumii și unii cuprinși se-ntreabă cum se definesc. Nu-i greu că de cînd lumea li s-o aflat nume tuturor nelegiurilor ordinare. Mai greu e de aflat îndreptarea fiecăruia în parte corectă și fără întoarcere la rău și urît. Și tot din vechime ni se trage că nu-L prea cunoaștem cum trebuie încă.
   Și-n cele mai desăvîrșite opere, zidiri nu se cuvine a încerca nedreptatea. Că poate strica, pătrunzînd și distrugînd întregul curat, c-o infimă spurcăciune.  Se impune un timp de reculegere, după reabilitare în bine și cu înfăptuirea ta să te ferești. Că influiența nefastă te poate compromite încă pînă nu te edifici un timp cum se cuvine. Și apoi de te încumeți doar să te încerci, de ești tare, e greu să știi!
   Să dăm dovadă în plină afirmare a construirii realizării vieții, ori a uneia dintre ele. Că sîntem oameni și de sîntem solicitați în ajutor, să nu ne ferim, că plătim. Și să ne coborîm de pe pedestalul victoriei întinzînd o mînă nevoii. Încrezuți și fudui nevoie mare să nu fim niciodată, ci modești cît de mare ajuns am fi.
   Mai ales cînd ești solicitat, cînd ți se cere ajutorul, dă-l, că de nu viața se întoarce împotriva ta. Fii cu băgare de seamă, cum răspunzi la oferta vieții, nu ți-i dată s-o trăiești doar în beneficiul tău. Mai trebuie să și dai, cum poți, căzneștete, fermentează cu frîna trasă și revino-ți. De nu e bai mare, și poți fi părăsit și plătești oalele sparte, poate ale întregului neam al tău nerușinat.
   În fața lumii și a LUI, că nu ne lasă decît aparent mai slobozi, ci-I sîntem cît trăim sub ordine. Ce le îndeplinim, vrem nu vrem, există o toleranță CER-ească ce n-o prea știm. Îs și plusuri și minusuri de luat în calcul, pare de ne priceput pentru noi, SUS e altfel.

1751.Îndepărtarea lumii de la Adevărul SĂU simplu

   Revin la o explicația ce am mai dat-o, pentru că nedreptatea-i în lume încă. Și nu-L recunoanște și nici îndreptarea nu se întrezărește. Dîndu-i tot înainte pentru gură-cască și naivi, greșit nu, nu înapoindu-i dinspre calea SA. Cu apriga judecată de apoi, poate dinapoi și viața veșnică, poate sfeșnică. Nimicuri și minciuni pentru îndepărtarea lumii de la Adevărul SĂU simplu.
   Că viața ni-i dată s-o aflăm cum e, știindu-L sigur cum E și într-o comuniune apropiată. Aflînd îndreptarea necesară între oameni și binele de făcut mereu. Într-o cunoaștere ce nu-i acuma-n lume, că nu merităm, ce ne va desăvîrși înspre ceea ce trebuie să fim. Singuri de capul nostru și cu nedreptatea în calea ce-o urmăm, nu vom ajunge nicăieri. Ci tot pe loc o vom bătuci mult și bine și EL nici nu ne va mai lăsa mult așa.

   Ci ne va căuta alte mijloace de lămurire și coerciție de-i nevoie, e o perioadă de căutări. Și CER-ul ne va îndruma înspre ce-i de făcut cît de curînd.

   Credința în EL o involuat, din vremurile în care EL mai era de întîlnit pe Pămînt printre oameni. Acum nici nu se mai știe cît o trecut de atunci și chiar de acum 77 de ani o revenit, tot nu-i clar. Cine-I și ce vrea, cu nedreptatea în lume la putere și înrăită în toate cele, nici nu-i de mirare. Va mai trece oarece timp pînă ne vom dumiri cum trebuie în viața asta.