2812.Seriozitatea bate nedreptatea de-i vizibilă

  În sate ni-i speranța ca să-L aflăm mai acătării, îndreptîndu-ne cumsecade. Dar e o întrebare, oare mai e careva în stare? Cu așa nedreptate ce I se face și nouă de cînd lumea, neputincioși de a mai fi omenoși sadea. Ci ne-am șmecherit cu așa mass medie și altele înrăindu-ne, de nu-i chip să mai afle omul calea. ÎL vom aștepta cînd va dori să ne mai calce pragul, poate mai hotărîți îL vom urma.
  Depinzînd de multe ce-s acuma anapoda, fără EL ni-i calea și obraznici foc, omenia e fudulie. Nu o mai știe nimeni, cum s-o poarte de nu-i căutată nici în democrație.  Ci nedreptatea față de EL și noi și închinarea la nerozii, necurate, ce îL dosesc pe EL Adevăratul Domn din CER. Nostalgia vremurilor bune cu EL alăture în lume, pe bune și moralizați, eram mai întremați.
  La sate seriozitatea bate nedreptatea de-i vizibilă cumva, de regulă e fățarnică și rea. Cu greu ne dăm seama, că-i pătrunsă mai întîi în căință, strîmbătatea în fața SA.

1824.Vom învinge răul cu alt rău, ci cu potolirea, cu EL

   Că nu sîntem cum se cere, ci un amestec de lene cu lașitate, porniri napoda, ambiții nemăsurate...  Și-i grea îndreptarea și să-L aflăm, de nu vrea EL. Și să nu ne îmbătăm cu apă chioară, că vom învinge răul cu alt rău, ci cu potolirea și aflarea SA. Degeaba am progresat tehnic și științific, dacă în privința SA, ioc progres. De asta  e și lumea acuma așa-i în derută și părăsită, sub pedepse de tot felul.
   Cînd nu înțelegem lumea, viața, relațiile cu EL, ne exprimăm de felul : se va face dreptate. Și noi doar să așteptăm justiția terestră, că-i capabilă! Doar de prostii într-o lume nedreptă și fără EL? Nu-i bine nimic, ci doar vise deșarte de oameni fără cap. În loc să-L afle corect și să se cumințească, ei visează cai verzi pe pereți. La paștele cailor veți avea ce doriți în așa lume. De nu vă reveniți să fiți oameni cu adevărat responsabili!
   Că-s cazuri ici și colo crîmpeie de cumințenie și societăți răzlețe ce-L cinstesc. Tot ce se poate, o fi existînd încă floarea rară a omeniei, ne ofilită de așa duhoare nedreaptă. Căreia nu-i rezistă mult curățenia și puritatea, că imediat mizeria-i pe ei, să-i modernizeze, civilizeze...
   Și-n scurt timp ne facem timp să-i căinăm pe părăsiții, la rînd, cu destulă îndurare. Că și noi le urmăm, că-n stare de cele trebuincioase nu sîntem și-o sfeclim, luîndu-le locul. Nu pricepem nimic din parada ce ne-o oferă EL nouă cu noi, doar să ne venim în minți.

1548.Te dumerești de tine cine ești

  Pentru fiecare-i o limită de SUS, dată, oricît ne-am strofoca, degeaba, e de prisos. Nu delăsare ci aflarea a ceea ce-ți trebuie cu adevărat să-ți umple viața. Că ni se năzar multe și mărunte, doar praf în ochi, să ne cătăm de drumul nostru al fiecăruia. Că nu-l dibuim, e greu, EL ne îndrumă mereu, dar să-L aflăm și să-I cerem ajutor, și vom ști.
   Se impune uneori să ne acceptăn necesitatea ce ne privește pe noi înșine și n-o știam. Eram orbiți de lumescul nefiresc nouă și de altele nedorite dar aflate-n cale să ne-ncurce. Toate-s cu-n scop ce-l vom afla în timp de învățătură dat. Că ne ratăm momente de existență ce ne vor marca, se poate, mai revin pînă te dumerești de tine cine ești.
  Divinitatea ne are în vedere pe fiecare, de toți are neapărată nevoie, doar să ne dovedim a fi cum trebuie. Posibilități avem dar să ni le dozăm în timp cu răbdare și folos. Libertate cît încape de dă și pe alăturea are fiecare, în vremi prielnice nouă, ce-s acuma pe aicea. Nu în toate zările-i slobozenie, ci derută și necaz, după cum merităm în fața SA.
   Să acceptăm o necesitate, ce poate n-o știm încă, dar să fim atenți a o afla și să n-o ratăm. Învățînd-o să ne facem datoria cum se cuvine și de se poate să nu-L mai ignorăm. Că-i degeaba viața ce ni-i dar de SUS și nu știm nedrepți încă fiind. Că-s greu primii pași înspre EL și noi cum trebuie să fim, așa-i. Dar să ne învingem cu răbdare și voință de a fi cum e nevoie.
  Nedreptatea-i așa de profund înfiptă-n noi că va mai trece vreme să scăpăm de ea. Baza Sa nu-i de găsit ușor, c-o fost dosită și uitată. Nu-i mare lucru mai ales că ceva, ceva tot o rămas în firea lucrurilor, ce ne definesc. Să căutăm a ne curăța cît mai grabnic de netrebnicie și să fim cum trebuie.
   Uni-s cu porniri sincere, dar ne avînd Baza vieții îs pe căi greșite și comit erori ce-L supără. Imoralitate și răutatea ce ne urîțește viața să n-o mai înfăptuim în veci.