4358..Ce-o vom afla

  De asta-s și aparițiile de SUS așa diverse și diferit aplicate pe noi oamenii, astfel să le iau pe cele mai acătării, zic. Fatima și Medugorje într-un fel mai a la nt și Lourdes oarecum și Maglavitul și Parepa-Rușani, de la noi. Îs parcă mai aproape de o realitate „ireală” dar de luat oarecum mai degrabă-n serios, e bai strașnic mare cu așa dandana în cer și pe Pămînt.
  Amerindienii din sud parcă abordează mai drastic și mai pe șleau în scrierile lor străvechi chestiunea cu EL, Zeul distrugerii și al construcției. Adică al morții și al vieții, deci ori, ori nu-i cale de mijloc, oare?! și-i de aflat și vom afla cînd va fi astă treabă-n curs. Acuma-i încă prea timpuriu și eu cam grăbit a vă distrage atenția de la așa lumească nelegiuire ce vă ia viața toată, nu?!
  E al construcției de nu sîntem dezvoltați, începători și cîte și mai cîte neterminate-n curs, dar și al morții de ne arătăm. Oarecum mai deslușiți la ceea ce reușim bineînțeles nu acătării, că atunci cred că altă viață, ce-o vom afla noi cu EL așijderea.

4356..Cursanții în ale vieții.

  De sîntem numai vremelnic să fim pe alte meleguri în vederea unor cîștiguri mai acătării, neuitînd nici o clipă de urmașii și ceilalți. Ce-s acasă, ne părăsindu-i pe timp prea îndelungat, uitîndu-i că le sîntem datori copiilor cît sîntem în fața SA și îndreptării cerute. Deci nu-i neapărat traiul bun îndestulat de nu-i morală, dreptate și știința SA corectă, ne mințită și îndoliată-n nemerniciile lumești.
  De peste tot locul, ci buna creștere, cei șapte ani de acasă-s hotărîtori și nu-i vom pasa nepăsători, ci cu mare atenție. Că-I răspundem în fața SA și vedeți pe la noi destule nereușite, de nu sîntem cum trebuie între noi și fără EL, plătim. Dar mai întîi ne frînge inima că-i irosire a căutărilor de nu mai avem pentru cine ne preumbla cu traista-n băț, fără noimă adevărată.
  Responsabilă, cumsecade nu numai pentru noi, dar în primul rînd pentru ei, necopții și cursanții în ale vieții ne descoperite încă.

4316..Totuși...

  EL E dur cu noi oamenii, celelalte îL știu bine și I se comportă acătării, doar noi în care o investit atîta amar de preocupare. Încă-L negociem, uităm, ignorăm, ne facem că nu-L știm și cîte și mai cîte nefăcute, dar la noi posibile, de-L doare capul. Cu așa creatură necuviincioasă pe cap, și-L tot nemulțumim în așa hal determinîndu-L în fel și chip de nu prea știe cum e cu noi.
  De făcut s-o scoată la capăt, Da eu discut parcă aș fi mai distanțat de masa umană a Terrei, aiurea, dar asta e, cred că încă. O vreme mi se va da învoire să tot fiu așa pînă va veni rîndul altora ce-mi vor continua pornirea pînă la terminarea acestei munci date tot de SUS. Dar un SUS mai de SUS, doar CER-ul în ansamblul SĂU nemăsurat de mintea noastră mică, ne dă cîte și mai cîte în timp de aflat.
  E dur mai ceva ca diamantul, taie în carne vie a umanității neputincioase de a-I fi cum ne tot dorește fără să-I pese prea mult, totuși...

4253..Nu-i o bagatelă

  Pe la finalul vieții ne aparopien de o dezmeticire mai acătării, care-i benefică ori nu pentru ființa ta, depinzînd de cum te schimbi. În bine ori rămîi pe creanga ta de nedreptate, imoralitate și fără de EL cum ai fost de cînd te știi. Și bineînțeles și costurile aferente căi ce-o urmezi, de-i înspre corectare și viața ți se va modifica acătării, de nu vor începe nevoile.
  A te întreba de orice în existența ta, ce poate pînă atunci o fost cum o fost, dar vine vremea întrebărilor mai cuprinzătoare. De cam toate cele, înfiripîndu-se o trezire la o realitate așa cum e și nu a-i văzut-o defel. Acuma te deștepți aflînd răspunsuri la foarte multe petrecute în viața ta, ori a altora de lîngă tine. Ferindu-te de a mai fi necorespunzător.
  Între oameni, în natură și mai ales în fața SA, de acuma știind ce-i de făcut să ai viață, tu și ai tăi, nu-i o bagatelă dar de vrei se poate.

4248..Aiureală fudulă.

  Ni se năzare că sîntem cine știe ce și nu-i adevărat, ne comportăm anapoda fără discernămîntul cerut unora mai cătării. Clacăm între oameni, în natură și mai ales în fața SA și suportăm consecințele de vrem ori nu, de nu ne-am cătat de drum. Năzuind la cîte cele necuvenite și plata-i peșin uneori pe loc, alteori la paștele cailor, dar de cele mai multe ori nu plecăm de pe aicea ne struniți.
  De nu urmașii și cei apropiați nouă tot vor fi trași la răspunderea pămînteană, naturală care-i aprigă și cînd nu ne mai așteptăm. Iar cea Devină o mai invocăm dar nu ne îngrijim mai deloc de EL cu noi alăturea și oricînd o încasăm și nu ne doare cu adevărat. Obișnuindu-ne în așa hal de nerușinați ajungînd, nepăsători la toate și la tot, tot fără de EL, ba mai mult înlocuindu-L pe EL.
  Cel De Ne Înlocuit, nu cu orice sfințenie,ce ar mai fi de înțeles, dar c-o fata morgana, închipuire searbădă și fără discernămîntul necesar, aiureală fudulă.

4190..În desfășurare.

  Cred că ne vom alinia LUI cum vom putea mai acătării, știind de EL și numai de EL de astă dată cu toții. Aflîndu-ne păsul trebuințelor folositoare tuturora în timp și spațiu, nu alandala, ci-n cumpănire și cu acordul SĂU nemijlocit aflat de la o vreme. Nu vă temeți toate netrebniciile le vom uita și altele cum ni-i firescul izbîndei doar cu EL și noi ca lumea.
  În calea construită de la acel moment ce ne va fi să-l trăim cu mirare mare și contribuții pe măsura măreției înfăptuirilor. La tot pasul convenind dreptate, bună înțelegere și pace între noi și EL, Lumea SA în aflare de atunci înainte. Corectă informare va fi și urmările benefice ce acuma par utopii și vise, veți afla că se pot făuri cu noi cum nu am fost vreodată.
  Nu oricum și la nimereală, ci sub o Influență comună tuturora de la acea vreme în desfășurare.

4079...Nedreptatea costisitoare în tot felul posibil

  Familiei formate acătării, adica cu respectul cuveni fiecărui membru în ordinea firească. Adica a vîrstei și importanței date traiului împreună, cum de mult și de esențial. Contribuie fiecare la acea formațiune de bază a societății, că și-n CER e cam tot așa. Se ia în calcul și se ține la calea pe care trebuie să funcționeze normal, firesc, omenește între oameni.
  Cam nu de capul ei ci-n virtutea binelui, moralei și credinței de se poate în EL. Doar în EL că altfel e bai și sînt consecințe de tras cînd e cazul știut de SUS și jos. Se simt, se constată și de cele mai multe ori ne luate în calcul corect, că omenirea-i. De tare mult timp ruptă de o relație de conlucrare firească cu EL, ci-n deruta nefirescului.
  Oricînd în neștire ce ne va urma pe noi oamenii fără de Dumnezeu și-n nedreptatea costisitoare în tot felul posibil.

3966...Concomitent și îndreptați

  O fi o cale de adresare LUI mai acătării și pentru a crea atmosfera de liniște și simțire. Sufletească de strîngere de inimă și reculegere sinceră, mobilizatoare, înnoire în fața SA. Și prin recitarea unor rugăciuni știute, dar fără să-I aducem atingere, supărîndu-L. Prin neavenite și îndoielnice adresări fără EL în minciuna hîdă LUI și nouă.
  Se poate rugăciunea Tatăl nostru, pentru început, dar fără finalul mincinos, ci doar de EL amintind. Preamărindu-L, ca Unicul și Singurul Dumnezeu din CER, fără duh și fiu, că-s adăugiri nefolositoare și minciuni. EL E Suprema Unică Ființă Divină Indivizibilă căreia se cade a ne adresa cu priință. Altfel e pierdere de vreme și simțiți asta pe pielea vostră în timp și spațiu.
  ÎI pretențios, dar pe loc aflați mulțumirea LUI de vă ascultă ori nu. Ne vrea concomitent și îndreptați între oameni, natură cumsecade și numai în fața LUI să-I fim.

3895...Dar nici acuma cu mintea la cap

  Nații întregi, țări mai acătării și totuși fără preocupări de aflare a SA corecte. Se fac de rîs prin neputința de a fi cum trebuie în fața SA și-n lume în general. Nedrepte, imorale și c-o civilizație șchioapă, dar tare puse pe netrebnicia neputințelor. De a fi dezmeticiți, îndreptați, cumsecade între oameni responsabili să nu-I mai greșească.
  Plătind cu vîrf și îndesat, oricînd că minte tot nu au nici acuma, complăcîndu-se. Ne luării SALE cum trebuie în serios, ci din contra conlucrînd cu tărășeniile, Religiile ce-I întorc spatele fudule de așa prostie tîmpă, nerușinată, ba și netrebnici între oameni și-n natură.
  Văzînd, trăgînd concluzii eronate despre EL și noi, chiar după strașnice părăsiri. Ce au îndoliat o lume întreagă, urgisîtă groaznic, dar nici acuma cu mintea la cap.

3830...Oarecum trecători ca oricine

  Omenirea-i răzlețită-n fel și forme, unii mai acătării se află pe calea spre EL. Dar nu-I CER-ul atunci, cred pregătit, nu știu chiar toate cele și așa se și zice. Prin lume multe și mari și mărunte, ceea ce trebuie ales de știm, dar e greu. Fără EL în apropiere ne aflăm foarte greu calea dorită SUS, ratînd. Și cu bune intenții cunoașterea necesară dezmeticirii.
  De fapt cred iar cred, că nu ne potrivim mereu cu CER-ul și avem necazuri și necazuri. E un timp al regăsirii cu EL împreună să fim, altfel e degeaba căutarea. Nu mereu și inșii dedați la relații mai acătării cu EL și reușesc aievea ce-și propun în viață. Împiedicați de ceilalți în cîte nelegiuiri ce nu-L privesc, dar asta e, ne risipim în aflarea SA cît se poate.
  Și de nu și pace, ne facem treaba, damblaua cum zic nedrepții și CER-ul va face ce-i de făcut. Cînd va fi să fie, poate independent de noi oarecum trecători ca oricine.

3757...Pînă îL convingem de totala adeziune

  Așa-i, ne tot pune bețe-n roate la găsirea SA mai acătării, cum fiecare dorește. Nu ni-I la îndemînă, ne îndepărtează de la EL, cumva parcă neîncrezător. Cu toate că ne știe foarte bine din neamuri multe în urmă, e rezervat o vreme. După care se mai poate discuta, vorba vine, e o mai mult mutuală convenție de semne. Simțiri și influențe care mai de care mai de aflat cu atenție mare și consens.
  Sînt aflări ce în timp și spațiu te schimbă, nici nu mai vrei să prea știi de restul. Ești obligat la multe renunțări, ce unele supără apropiații, cît și adăugiri obligatorii. În viața ta în continuă modificare, evoluții și involuții după principii ce-s multe nepricepute. Se leagă după un timp, dar folosul e să nu te dai bătut niciodată în bine și util cum se dorește afli.
  Nu-i adevărat că face dinadins să nu credem, ci în neadevărul SĂU și în minciuna. Ce-i la purtare acuma, ignorîndu-L și EL pe noi nu ne vrea oricum, pînă îL convingem de totala adeziune față de EL și ce vrea de la noi.

3599.Ci de netrebnici, incomplet potoliți, imorali,...

  O facem și pe mortu-n popușoi, de-i cazul numai să ne meargă evitarea îndreptării. Preconizate, că toate ni-s date după un fir lăsat de SUS, neștiut, fiecăruia. Unora li se pare mai acătării să se facă pe proștii, pe niznaiu, trecînd apa ca rața. Fără a-i marca în venirea în minți, preconizate în vederea îndreptării. Nu numai între oameni, ci și-n fața LUI, Nevăzutul, Neștiutul și mereu amînata.
  Recunoaștere corectabilă în viață, salvîndu-ne pentru a fi oameni între oameni. Nu rateuri, nemulțumiți de noi și lume, trecători fără folos, aiurea-n tramvai. Orice opreliște ce ni se împotrivește libertății nedrept înțelese, o ocolim făcînd. Și pe dracu-n-patru, luptîndu-ne de mama focului și cu dinții ținînd de a nu ne veni în fire. Recunoscîndu-ne neputința de a fi oameni acătării în fața SA și-nte oameni.
  Ci doar netrebnici, incomplet potoliți, imorali și fără binele în față mereu, nici de EL știind cum e normal.

3364..În calea mulțimilor aburite gata de mult timp

  Ne trecem prin viață nepăsători cam de tot și toate cele, zurlii, fără griji și obligații. Chiar de unele mai aflăm și căine-cîinește ne mai ocupăm, făcîndu-le cît de cît mai acătării. Ni se cam petrece fenomenul apropierii de credință, cam de la o vîrstă. De regulă în partea a doua a vieții, socotim noi, cînd marile treburi le-am  cam dat la spate.
  Așa-i datul inconștientului, EL dorește să ne salvăm măcar în parte, chiar de aparent greșim. Că acces la reala credință nu avem, Credința în EL ni-i obturată pe cam toate căile. Accesibilitatea e îngrădită de falsitate și minciuna ce-o dus de nas și dreptatea. Astfel că o cale la îndemînă de găsire a drumului SĂU și al nostru împreună, nu-i, este dar nu-l aflăm.
  De asta azi așa de rară-i aflarea LUI, ci doar minciuna și suratele ei neghiobiile ne tot îmbie. Din cîte coclauri aflate în calea mulțimilor aburite gata de mult timp.

3350.Prezentul păzindu-l să ne fie cum trebuie

  Că-n lume se acreditează ideea falsă că între curaj și dorința de cunoaștere e un hău. Se îmbină destul de acătării de-i omul potrivit la locul și timpul necesar, asta și se poate. Noi doar aflăm în timp și ne conformăm, dumerindu-ne deplin. Dîndu-ne la cale în timp de experimentare pe propria piele și alții așijderea află atunci. Chiar și fericirea cum și-o închipuie și ceea ce e pentru ei, poate ceilalți nu știu așa.
  Fiecare după cum îi e dat să o afle, bucurîndu-se de ea, cum și cît, avînd-o la îndemînă. Deci să ne îndeletnicim cu ceva acătării, mult dorit, făcînd ceea ce ne place. În deplină concordanță cu împrejurările date și consimțite în timp și spațiu. În concordanță cu sensul vieții între oameni și-n natură pe tema binelui mereu. Și de EL neuitînd defel, sigur și EL ni-i în preajmă și ne aflăm calea de urmat.
  Că-i realitatea ce ne-o aflăm din mersul vieții, prezentul păzindul să ne fie cum trebuie. De viitor doar EL știind și trecutul de învățătură de minte să nu mai greșim.

3349...Cum se va putea în noua formulă de viață

  La o adica ni se cere să ne transformăm în altcineva, mai acătării, e de muncă în aflare. S-o încercat ceva, ceva dar nu-i deajuns, mai e în desagă poate destulă cunoaștere. Ne umblată, necunoscută abilitate de om mai altfel, cine știe? Vom trăi și vom vedea, că multe poate omul și nici nu știe, cît și cum. Nu-i nevoie decît de bună înțelegere a ceea ce trebuie făcut, cînd și cum.
  Vom afla și ne vom conforma, asta e, în timp poate ne vom da și la cale aflîndu-ne locul cum trebuie. În orice caz nu se pune problema să fim schilodiți, ci normali, cred încă. Că minte avem și ne dăm seama de multe și mărunte, ceea ce alții încă nu. Nu stingher strigoi, cred, ci om în toată firea, cum se va putea în noua formulă de viață.
  Sîntem din vreme observați și încredințați cu cîte le aflăm, nu așa din întîmplare.

3338...Chiar de pare la fel ca a celorlalți nu e

 Oricît am fi de mulțumiți de noi înșine, de viața ce-o avem, nu simțim oare o limitare? În timp ni se tot par că altele-s mai acătării trăiri, ca ale noastre. Ne înstrăinăm, dăm înapoi de la ceea ce sîntem, pierdem controlul firii. Că-n definitiv viața e unică în felul ei deosebită, dat fiecăruia cum nu putem noi stabili. Splendid de necunoscută și înfricoșătoare de nu ești cu toate acasă, împăcat cu ce e.
  În aflare cum ți-i dat, că nimica nu-i la ruletă, ci-s  bine chibzuite Undeva. Pînă nu mai ai ce căuta pe Pămînt, plecînd, se zice singur, o fi, dar iei cu tine. De ai ce lua, ce ai agonisit, ai trăit, de bine de rău, asta e și așa vei fi primit Acolo. Despărțirea de ceea ce lași aici e unică, conștientă ori nu, depinde tot de Ceva ne știut încă. De ai îndreptarea convenită și pricepută, urmată, învățată, altă viață finală ai.
  Chiar de pare la fel ca a celorlalți nu e, ci-i după cum meritai, mulțumit și apropiații știu.

2954.Cînd o revenit doar pentru o reamintire

  Nedreptatea în timp o evoluat de la simplu la mai acătării, dar în alte fapte. Nu înspre ceea ce ne trebuia omului îndreptat cu adevărul SĂU și al nostru. Ci tot mai aprigă neputință de îndreptare și înstrăinare tot mai mult de bine și util. Dreptatea fiind și mai ascunsă lumii ca și azi, mințită de fărădelegea la putere. Imoralitatea, egoismul și ura-s caracteristicile omului de multă vreme tot fără EL.
  Refuzîndu-ne o mare bucată de vreme, ci doar rarități se mai aflau pe Pămînt știindu-L. Cît de cît, inexplicabil corect și clar, că nu ne dădea voie, pînă acum peste 77 de ani. Cînd o revenit oarecum doar pentru o reamintire de EL și nemăsurata SA Putere. Asupra noastră neascultătorii și neputincioșii în fața LUI și între noi de omenie și bine.
  S-au mai schimbat de atunci multe și-n cerințele SALE față de noi, în privința SA. În special și a Lumii LUI, radical spre adevăr și departe de minciuna ce încă dăinuie în lume.

2855.Pornirile vieții ne însoțesc viața toată

  Cu seninătate în pace să ne așteptăm finalul vieții, că am fost cum am fost. Dacă totuși ni se acordă dreptul de a sfîrși mai acătării, să fim mulțumiți. Că-i tare greu să mulțumești pe fiecare om, în deplină cunoștință și să ne fim proprii. Judecători nu cu părtinire ci cît mai distanți de suflet și trup, demni și înțelegători. Și să încercăm o părere de bine în legătură cu EL, ne știindu-L dar să fim încrezători.
  În mai binele lumii și a-l cunoașterii SALE, toate cînd se vor împlini, să fim pe fază. De vom putea să nu ne împotrivim mersului firesc dat pe Pămînt de EL, să știm. Cu asprimi și crunte desfășurări, de altfel normale în timp, mai întîlnite. Că oameni sîntem și-n fața LUI cu multe așteptări, încă din copilărie închegate. Și oarecum transmise și nouă, prin diverse viziuni, ce ne rămîn în minte.
  Chiar de pornirile vieții ne însoțesc viața toată, conformîndu-ne îndreptați ori nu. Depinzînd mereu de factorii de mediu și tot revenirea la începuturile educației. Cum s-o putut, cu lipsuri și vise, închipuiri și nerealizări, dar demni și curați.

2832.Așa că nu glumiți cu ce nu se glumește

  Spovedania, ori altă denumire mai acătării ne trucată de nedreptatea în desfășurare. Deci confesiune în fața LUI, că-I oriunde și ești în fața SA oricînd, sincer doar să-I fii. Și reușești în gînd, ori cu glas molcom ori tare, nu contează. Oricum e bine și se ia în considerare SUS, așa că nu glumiți cu ce nu se glumește, c-o pățiți nedrepților. Și voi neștiutorilor, învățați-vă minte, că EL e Dumnezeul Singurul, să știți!
  Și vă așteaptă să-I fiți pregătiți în fața LUI, cum trebuie între oameni și cu EL, știindu-L bine. Că-i o probă de cel mai serios examen de pe Pămînt, de regulă oamenii în majoritatea nedrepți și ignoranți în fața SA. Nu știu cum e să fie cu adevărat oameni și încurcă nerozia simplă cu șmecheria tîmpă. Toate netrebnicii de care nu ar trebui să se afle pe Pămînt, niciodată, ci oameni cumsecade doar.
  Deci în fața SA sîntem de vrem ori nu, dar e altă treabă cînd ne adresăm LUI, Așa se consemnează SUS și ca atare ne putem comporta mai corect atunci și sincer. Că-i poziția ta față de viața dată de cînd ești și ce mai dorești și ceea ce ești.

2812.Seriozitatea bate nedreptatea de-i vizibilă

  În sate ni-i speranța ca să-L aflăm mai acătării, îndreptîndu-ne cumsecade. Dar e o întrebare, oare mai e careva în stare? Cu așa nedreptate ce I se face și nouă de cînd lumea, neputincioși de a mai fi omenoși sadea. Ci ne-am șmecherit cu așa mass medie și altele înrăindu-ne, de nu-i chip să mai afle omul calea. ÎL vom aștepta cînd va dori să ne mai calce pragul, poate mai hotărîți îL vom urma.
  Depinzînd de multe ce-s acuma anapoda, fără EL ni-i calea și obraznici foc, omenia e fudulie. Nu o mai știe nimeni, cum s-o poarte de nu-i căutată nici în democrație.  Ci nedreptatea față de EL și noi și închinarea la nerozii, necurate, ce îL dosesc pe EL Adevăratul Domn din CER. Nostalgia vremurilor bune cu EL alăture în lume, pe bune și moralizați, eram mai întremați.
  La sate seriozitatea bate nedreptatea de-i vizibilă cumva, de regulă e fățarnică și rea. Cu greu ne dăm seama, că-i pătrunsă mai întîi în căință, strîmbătatea în fața SA.