4181..A existenței

  E oarecum în ființa feminină mai ales o dualitate mai accentuat diferită de a bărbaților în general. Înspre o informare mai să zicem spiritual-inconștient, dar nu-s informații curate, ci mai curînd influențe, bănuieli, lăuntrice presimțiri. În ajutorul totului ce-l formează spiritul, gîndirea și trupul, o închegare prielnică vieții pe Pămînt în condițiile date de pînă acuma.
  Totul acesta ce-i omul prin viață trecător ori ba, nepăsător ori cu priința preconizată de SUS cîndva. Și de curînd, cînd apucăm și să trăim datul nu la întîmplare, că-i bai de ne închipuim așa nerozie. Ci strașnică programare la amănunte ce poate nici nu ni le imaginăm luați de valurile neputințelor cultural-sociale și religioase.
  Înstrîmbîndu-ne rău de tot din calea dată și ne conștientizată mai defel în așa nelegiuire și falsă abordare a existenței.

3996...Încă-n plată aprigă dată nouă spre dezmeticire.

  Omul după cum mai zisesem, are un dar de a se încrede în orice-i pică cu tronc. Spiritual și-l admiră i se dedică, închină, crede cu tărie chiar, imprimînd acelui fapt. Chiar și ne fapt pe Pămînt, un caracter de sfințenie, o spiritualitate umană în deveniri. Cu puteri ce nu le prea dibuim, ce ne ademenesc și-n van, că numai a LUI e credința adevărată.
  Dar din vremea îndepărtării noastre din fața LUI, un timp ne-am rătăcit cu cîte porniri. Străine LUI și nouă, doar noi aflîndu-le folosul nedrept și nelegiuit chiar și azi. Împingîndu-l de-a valma și spre CER, de s-o agățat țurțuri de necuviință și SUS. Datorită încrederii nețărmurite a omenirii și-n falsuri și miracole mințite în NT. Cu acordul SĂU de încercare a nostră, nedumeriți încă o vreme pînă ne vom calma.
  Dîndu-ne seama de rătăcirea fără de EL și așa încă-n plată aprigă dată nouă spre dezmeticire.

3910...Nu avem de ales

  Ceva din veșnicia SA ne cuprinde oarecum și pe noi indirect, astfel înainte de a fi. Provin din CER, spiritul și gîndirea ce se închiagă competent în omul ce va fi. Trăind cum va fi de capabil în bine, ori în rău adică incapabil. Cînd ne întoarcem după periplul terestru, dincolo, ni se preia sufletul într-o direcție de înstrăinare continuă. De ceea ce-o fost omul cîndva, reîntregind Totul inițial, ce-i veșnic Undeva.
  Nimic în afara Pămîntului nu ne reprezintă, nu mai sîntem, decît aici cît trăim cum trăim. Bine, adică în raiul ce ni-l aflăm pe propriile forțe benefice cu EL și-ntre oameni cumsecade. Ori rău de ne facem de cap fără EL și-n lumescul ăsta deșănțat, deci în iadul pe Pămînt. Că-n altă parte nu-i nici iad nici rai pentru oameni, nu avem de ales decît îndreptarea cu EL aici. Sînt totuși cele mai multe semi-eșecuri și semi-izbînzi, El știind și acei constată împărțirea pe Pămînt.

3821...Ci să ne vedem de calea cerută

  EL E și îndurător cu noi greșiții SĂI, cînd vede că omul e pus fără măsură. Pe asuprirea celorlalți, ce-s în nelegiuire și părăsiți trebuie să dea socoteală. Să sufere în vederea îndreptării, care de regulă nu se prinde de noi neisprăviții. Astfel ni se mai îndulcește necazul, minunile ne însoțesc nevoia, doar om pricepe. Că e nevoie să ne îndreptăm cum ni se cere de SUS și să ne revenim o dată pentru totdeuna.
  Și așa să fim cum trebuie prin viață noi și ai noștri ca să ne priască viața. Nu cum de regulă de la o vreme ni se înfundă rău de tot și nu știm cauza. Fiind în rînd cu lumea, plătim numai noi unii, ni se pare fără temei și totuși I-am greșit. Poate fără să ne dăm seama în așa lume nedreaptă, imorală și cam fără EL. În diferite stadii de comportare omenească, din varii motive, ce ar trebui să ne preocupe.
  Căutîndu-I a nu-L mai ocoli în fel și forme, ci să ne vedem de calea cerută de SUS.

3814...O fi prea devreme?!

  EL, Lumea SA ca și noi, am evoluat cu toții în direcțiile fiecăruia constant și diferit. Noi nu mai sîntem cei de atunci cînd EL mai colabora cum ne cum cu poporul ales. Deci oarecum cu noi toți și n-o ieșit mare lucru nici pînă azi cum trebuie. EL și Lumea SA într-un fel nevăzut, neștiut, neauzit ci doar bănuieli, dar sigur e mai altfel.
  Nu cu schimbări drastice ca la noi, dar nu mai E ca-n vechime și ne caută nu de mult apropierea iarăși. Natura nici ea nu-i staționară ci-n transformări ce-L ascultă. Doar noi nu și nu, pe cîte cărări ca nărăvașii imposibili, chiar de ne merge rău. Atenționările SALE le constatăm vizibil mirați, neștiind de ce-s și care-i scopul?
  Constatăm că oricum am da-o tot pe dos ne iese și fără religii și cu ele cam la fel. De frică ne comportăm neștiutori, că nu-L dibuim defel, o fi prea devreme?!

3686...Nu ne va lăsa din mîna SA

  Se credea că lumea, înaintea marei conflagrații ultime mondiale, nu-i mai posibilă. Ci se va rade omul singur de pe Pămînt, extermina, așa de fără minte se bănuia.  Că-i specia umană, n-o fost lăsată cu totul să se auto păruiască pînă la lichidare. Că EL nu degeaba și azi ne așteptă să ne revie mintea mai la cap și să ne îndreptăm.
  Între noi înșine și cu EL conlucrînd cum e firesc, nu cum e încă acuma neputința în vigoare. Deci încă nu ne-am revenit cu toate necazurile îndurate în timp și nu se întrezărește vreun capăt. Încercări de SUS îs de dezmeticire a oamenilor, măcar cît de cît, încă nu-i treaba gata. În curs e și aceasta ce o desfășor cu acordul SĂU și eu, pînă și cum va considera doar EL.
  Nu ne va lăsa din mîna SA, ci ne va sili de altă cale nu-i posibil, vom trăi și vom vedea.

3667..Pe larg de știut ce și cum, cînd va fi

  Instinctul premergătorul inteligenței la oameni, poate-i mai superior ca cerință SUS. Și nici nu știm, căutînd inteligenți a fi?! Nu cred, totuși omu-i ființă rațională cu obligații, ce se face că le-o uitat, față de Dumnezeu. Și de asta-s atîtea nelămurite căutări chiar întortochiate desfășurări, demersuri. Ne găsindu-ne locul cuvenit pe Pămînt, cu așa comportamente ne la locul lor.
  Nedemni de oamenii ce trebuie să fim între ceilalți și nici de EL nu ne ostenim a afla ce ni se tot cere. Respectarea și chiar repornita credință ce îI datorăm, înstrăîinîndu-ne încă de EL. Pe față înlocuindu-L cu necurații din NT, dat odinioară ca încercare. Nici acuma dumiriți în privința LUI și a nostră cum trebuie, oare pînă cînd?!
  Sînt și-n VT destule nepotriviri cu ceea ce deja EL ne-o încuviințat să știm. Și-i de refăcut cam totul în legătură cu EL și noi, pe larg de știut ce și cum, cînd va fi.

3651...Dar încă nu putem fi așa corecți

  Natura-n alcătuirea și celelalte ce-s în legătură cu omul și ființa sa, nu are nici o contribuție. E doar mediu de dezvoltare și susținere a vieții omului în desfășurarea. Sa omul-i independent de Pămînt și mediul înconjurător, doar CER-ul și anumite forțe. Diriguitoare, mai sus de noi, îs responsabile de noi oamenii și viața ce-o avem.
  Nu întru totul că în mare programa ce ne privește e și ea firesc de la îndemîna fiecăruia. Putînd schimba direcții și nivele de cunoaștere și cîte altele în niște parametri. SUS știuți, noi doar constatăm și ne vedem de-o viață, ce considerăm că ne aparține. Întru totul și nu-i așa, supuși necondiționat cît se poate totuși dezlegare de la EL.
  Să ne vadă ce ne poate capul, de ne ratăm ori nu existența în nedreptăți, de-L știm Cine E. De-L respectăm și crede, cum ar trebui, dar încă nu putem fi așa corecți.

3582.Noi ne fiind cum trebuie mai e încă de lucru, deocamdată

  Nepăsarea, învingerea omului de el însuși prin neputințe, nedreptăți și imoralitate. Nici nu mai zic de EL, că nu-i loc în așa panoplie de delăsare nedemnă de omul ce EL ne-o tot dat. Să-I fim prin preajmă măcar, de nu mereu cu EL și fără EL să nu facem un pas. În aflarea corectă a vieții date mulțumitoare, împlinite în bine și utilul omenirii.
  Cumsecade mereu tot amintit doar ne va și veni mintea la cap și cum trebuie. Să devenim, nu-i chiar ușor, dar cu voință totu-i posibil să voim doar ferm și clar. Neclintiți în fața vieții care ne tot încearcă mereu de ținem la nevoi și necazuri. Dar să nu ne lăsăm învinși niciodată, că și EL ne sprijină de are pe cine. Să-I tot demonstrăm neclintire în fața SA și a tot ce trebuie știut și urmat să fim.
  Cum ne preconizează doar EL, deocamdată, noi ne fiind cum trebuie mai e încă de lucru.

3556.În aflarea binelui, utilului și frumosului din noi, natură și de EL

  Natura ne întîmpină mereu nemărginită, îmbietoare, desăvîrșită, chiar de omul. S-o mai amestecat ici și colo doar cum ni-i permis, ea-l tolerează încă. Dar și noi cu bun-simț și respect să ne aliniem regulilor ei, îngăduitoare oarecum. Mediul înconjurător ne îmbată cu frumuseți de ni se pare că-n rai am picat. Așa deodată fără să fi murit, ehei și ce-l mai important nici mare lucru nu am făcut să fi meritat.
   Că-n fața SA tot necredincioși și nedrepți între ceilalți sîntem, dar ne tot dă avansuri. Ne tot creditează doar om băga la cap să-I mulțumim corect Cui trebuie. Ne mai greșindu-I niciodată, uitînd nelegiuirile toate și acătării să pășim în viață. Învățîndu-ne demni și corecți odată pentru totdeauna, oameni să-I fim și să fim. Cumsecade oameni între oameni și-n împrejurările date nouă să ne susțină.
  În aflarea binelui, utilului și frumosului din noi, natură și de EL cît mai Adevărat Cine E.

3350.Prezentul păzindu-l să ne fie cum trebuie

  Că-n lume se acreditează ideea falsă că între curaj și dorința de cunoaștere e un hău. Se îmbină destul de acătării de-i omul potrivit la locul și timpul necesar, asta și se poate. Noi doar aflăm în timp și ne conformăm, dumerindu-ne deplin. Dîndu-ne la cale în timp de experimentare pe propria piele și alții așijderea află atunci. Chiar și fericirea cum și-o închipuie și ceea ce e pentru ei, poate ceilalți nu știu așa.
  Fiecare după cum îi e dat să o afle, bucurîndu-se de ea, cum și cît, avînd-o la îndemînă. Deci să ne îndeletnicim cu ceva acătării, mult dorit, făcînd ceea ce ne place. În deplină concordanță cu împrejurările date și consimțite în timp și spațiu. În concordanță cu sensul vieții între oameni și-n natură pe tema binelui mereu. Și de EL neuitînd defel, sigur și EL ni-i în preajmă și ne aflăm calea de urmat.
  Că-i realitatea ce ne-o aflăm din mersul vieții, prezentul păzindul să ne fie cum trebuie. De viitor doar EL știind și trecutul de învățătură de minte să nu mai greșim.

3080.Ne vom dumiri cu încetul și alte trăiri vom avea

  Ne tot încredem în afirmații nedemne de omul ce totuși sîntem în fața SA și-ntre oameni. Deci ne bazate pe adevărul curat, ci interpretat, cum ne vine la socoteala fiecăruia. Ce nu-i cum trebuie în cele mai multe cazuri, ci doar aproximări și neadevăruri. Deci ne corespunzătoare, care să fie demne și care să stea în picioare singure, ci sprijinite incorect, nedrept, ce ne strică.
  Și așa destul de greu ridicata noastră pornire ce ne-o tot aflăm cum putem cum nu putem. De cînd lumea asta dată pe Pămînt și ulterior tot mai nedreaptă nouă și LUI. Nu ne venim în fire ci ne tot îndepărtăm de ceea ce trebuie să fim între noi cu EL. Între noi simțindu-L mulțumit și să ne meargă bine, tot cu binele în față mereu. De rău și urît nici gînd să nu avem vreodată, omenește, știu e încă greu, dar ce-i ușor?
  Poate doar relele, nepăsarea, delăsarea, interesul nedemn de omul ce sîntem. Și cîte altele ce ne îndepărtează de ființa ce cu greu trebuie totuși să ne revenim. Nu-i încotro, ne vom dumiri cu încetul sigur și alte trăiri vom avea în continuare.

3051.Iar de curînd EL schimbînd macazul doar spre EL

  Aspra lumină a lucidității, așa cum ne desfășurăm viața, întocmai nedemni de omul ce ar trebui să fim. Și nu putem fi, decît așa lumești, fără Dumnezeu, ci-n cîte religii ce nu-L cuprind. Dar nu vor să recunoască Adevărul SĂU Unicul din CER, chinuindu-vă cu aburelile. A cîte închipuite năzbîtii de isuși și alte netrebnicii asemenea, năzăriri de cai verzi pe pereți.
  Închinători la relicve de necurați morți, chipurile sfinți, dar fără pic de bun-simț în fața SA. Ori din contra porniți din varii motive cu acordul CER-ului, iar de curînd EL schimbînd macazul. Ne cere revenirea la EL, doar le EL și noi nu ne putem deculpa de neroziile ce nu-L cuprind. E ceva de inerția a prostiei față de EL și noi ne învățați cum trebuie pentru totdeauna.
  Încă așa de înapoiați și fuduli de așa trăsnăi față de EL, dintotdeauna Unicul Și Neștiutul corect. Și încă și așa e cale de aflare a LUI, cînd va dori, mai e vreme de constituire a cunoașterii. Ce ne-o va permite, întocmai cu ceea ce ni-i în dreptul nostru.

3019.Sclipiri utile și de admirat și-n triste condiții

  Creîndu-și cîte religii nedrepte LUI și nouă, omul needucat și imoral face dese referiri. La astfel de demersuri ce ne tot îndepărtează de calea cît de cît corectă cu EL știut bine. Îndrituit fiecare să-și caute calea cu ori fără înaintași pe ea, de oriunde. Doar să ne simțim cu adevărat împliniți din toate liniștitele spiritului și gîndirii slobozi.
  Ne sînt date urcări și căderi în același timp, în fațetele aceleiași persoane. Liniaritatea și consecvența în receptivitatea socială e greu de împăcat și menținut. De vrem neapărat, cred că-i posibil doar cu ajutor Divin și nu se știe cînd realizat. Și necazul ne înalță uneori în ceea ce dorim a face cu temei demn și cumsecade fiind.
  De regulă nevoile ne deprimă, piere avîntul, se modifică multe ce te definesc. Și răsar de te miri unde sclipiri utile și de admirat și-n așa triste condiții, de ne dorit.

2826.Nu avem cu ce ne mîndri bun și util în spate

  Omul e slobod la multe să le dea glas, de încredere și formă de speranță în viață. E de știut însă să ne abținem de nu avem cu ce ne mîndri bun și util în spate. Căutîndu-ne moralizarea faptelor și vorbelor, cu bun-simț între oameni și-n natură. Conviețuid cum ni-i dat a fi, corect știindu-L, respectîndu-I cerințele către noi. Transmise de veacuri multe și mai recent și încă ocolite.
  În schimb ura și răutatea răzbate mereu între oameni, stricîndu-le rostul în lume. De a fi cumsecade și întreprinzători în bune condiții omenești, a ceea ce trebuie să fim. Nesupărați ci îndreptați în conlucrare unii cu alții, cu respect și bunăvoie. Cît se poate, fiind serioși în a ne construi viața fără a aduce atingere celorlalți. Toleranți cu noi înșine și cu ceilalți, conștienți mereu de rostul nostru în lume.
  Nu ne place să fim aflați, cum sîntem, și de cele mai multe ori nici singuri nu ne știm. De ce sîntem în stare, cînd e la o adică și vrem să ne cunoaștem, nu ne place. Că aflăm ce am uitat și-ncepe, se impune schimbarea bună, care iar e dificilă.

2742.Cînd se putea în sfîrșit discuta, putea înțelege

  Omul e liber din facere să-și asume viața, în condițiile date și în cerințele. Transmise de SUS, atunci, mai la începuturi, cînd se putea în sfîrșit discuta. Se putea înțelege, ca să urmeze o direcție dorită bună, morală, demnă. Adevărată de oameni responsabili de ceea ce trebuie să fim în fața LUI și a noastră însăși. Nu i se poate impune omului, cum s-o încercat și se tot încearcă diferite moduri de viață.
  Ca într-un insectar, fixat în reguli, precise, închistate în dogme iraționale vieții date. Liber să ne croim o existență în limitele adevărate, bune, corecte în conlucrare cu natura. Și contribuind la civilizația actuală bună, cumsecade între oameni, fără limite arbitrare. Și-n conviețuire cu EL, Dumnezeul nostru al tuturora, dar încă ne recunoscut.
  Din nedreptatea umană încă în expansiune irațională LUI și nouă, ci închipuirilor necurate. Și altor porniri lăuntrice omului, ori altele sub necunoscute influențe, dăunătoare omenirii. Încă destul de inconștientă de ceea ce trebuie urmat și pe bună dreptate.

2704.Fiecare după posibilități și nevoi simțite

   Pentru sufletul său, omul îI dator LUI doar să-L asculte, cînd i se adresează. Astfel din vechime cu acelea cunoscute și mai recent tot de asemenea cunoscute. Cererile de îndreptare între oameni, moralizarea bună și binele mereu în vedere. Fără să-L omitem pe Singurul Dumnezeu din gîndul nostru, cînd e cazul. Fiecare după posibilități și nevoi, simțite și din familie și societatea adevărată.
  Că-n viață ni se dau diferite ocazii să ne întrebăm, oare ce-i de făcut? Cînd e un dezastru în care-s implicați diferiți părăsiți în nevoi diverse, suferinzi și desnădăjduiți. Să nu ne holbăm ca la circ, că nu-i bîlci ci încercare și pentru noi privitorilor. Nu sînteți ocazionali pe acolo, chiar de vi se pare, ci vi se atrage atenția. Că de nu vă îndreptați, îi puteți urma în curînd, voi fiind ce-i de privit în nevoi.
  Singuri stați și judecați, în liniște, însingurați, cum vreți și nu-I mai greșiți. Căutați-L și fiți oameni adevărați între ceilalți cumsecade.

2501.A ieși din el și a se ridica deasupra tuturora

  Confruntăm fără să vrem omul cu realizările ori nerealizările lui. Nu sîntem mereu corecți, mai ales atunci cînd respectivul e și cu metehne. Cu lipsuri și calități, dar capabil de a ieși din el și a se ridica deasupra tuturora. Prin realizări deosebite, ce ne ridică și pe noi normalii incapabili de străluciri. Ci rămînem cum am fost dintotdeauna cumsecade în limitele omenescului firesc și atît.
  Ne mai avîntăm în necunoscut, pentru unii cu reușite, nu pentru toți la fel. Și ne limităm la cît putem, de regulă foarte puțin din cît ne-am propus inițial. Chiar ne semnificativ față de proiectul inițial, semi învinși, tot căutăm mai departe altceva. Să ne ajute în împliniri mai elaborate, care le stăpînim mai corespunzător. Mai cu atenție construite, din aproape în aproape, evitînd avîntări nerealizabile.
  Nu există o delimitare precisă între diferitele activități umane, pentru unii într-un fel recepționate. Pricepute, de alții în altele, fiecare categorisîndu-le cum se pricepe. Mai sînt de făcut pași în cunoașterea crespunzătoare a omului cu feluritele lui moduri de exprimare, gîndire și acționare în general.

2367.Că-i moartea ceva bun, firesc, normal, aiureli!

  Da e un lucru foarte serios să mori, trăsnăi de nedrepți neîmpliniți. Ne pricepînd viața, omul și rostul său în lume, unii își dau cu părerea. Că-i moartea ceva bun, firesc, normal de cumsecade, aiureli. Numai de ești om adevărat și-n fața LUI cum trebuie, duci o viață mulțumit îndestulat. De zile și împlinit tu și familia ta, unii citind de acestea, nu le cred posibile.
  Și totuși așa ne dorește EL la toți să fim și să ajungem pînă la adînci bătrîneți, la 120 de ani. Cum s-o hotărît în străvechime încă de atunci, dar mereu am fost neputincioși. Între oameni și-n fața LUI și am fost împiedicați de EL și-n continuare la fel. De nu ne vine mintea la cap, cum EL ne dorește să-i fim cu adevărat.
  Unii dezorientați de atîta nedreptate și spirituală în special, îL caută de unii singuri. Dar nu-s cum trebuie și EL, nu-i lasă calea s-o găsească și rămîn. Liberi-cugetători, nehotărîți, nici în car nici în căruță și totuși reușesc mai bine. Ca-n religiile ancorate contra LUI pe față, crezînd în necurații morți vechi. Deci acești căutători de sînt oameni corecți, o duc mai bine ca angajații în cîte credințe nedrepte LUI și nouă.

2117.Trup, spirit, gîndire și altele toate a-i îndeplini

   Ni s-o pregătit o întocmire demnă de Divinitatea SA, pe Pămîntul acesta. Omul ce sîntem, într-o alcătuire desăvîrșită, de trup, spirit, gîndire și altele toate. Pentru a-i Îndeplini menirea ce încă n-o știm, nemeritînd încă acele cunoștințe. Mai e de făcut pașii necesari înspre îndreptarea cerută SUS și după aia, vom vedea.
   Nu vom mai ști de frică, eros și foame, nu că vom fi spirite, nu tot o alcătuire. Cu trup și suflet, dar într-o superioară trăire, urmîndu-ne alte chemări, azi de ne închipuit. Ni se va expune o nouă lume, mai spirituală și pusă pe cunoașterea ce n-o aflăm așa. Acuma atît de înstrăinați de cerințele SALE, de comportare corectă între oameni. Și nu numai, ci și-n fața SA, conștienți deplini de EL și Lumea LUI.

   Spiritul nostru al fiecăruia, e într-adevăr  ceva străin pe acest Pămînt, ce în ansamblu. E o entitate însuflețită, oarecum de SUS, din exterior ținută vie. Ca și noi, tot din afară menținuți în viață, animați, potriviți. Pe aceiași rezonanță de frecvență, trupul material silit de spiritul, cu pornire de SUS, să se anime cît trăiește.