4056...Firesc fiecăruia în dreptul său dat.

  În viață să urmărim a fi demni oameni, de mici educați să căutăm a fi buni, cu bun-simț. Între oameni și-n natură și de EL știind, respectîndu-L, chiar cu credință. Nu toți și reușesc a fi așa, dar să caute mereu, pentru a le prii viața și familia. Cu rod adevărat și tot ce fac în realizări corecte demne de oamenii ce sîntem dați a fi.
  Nu rateuri cu nemulțumiri cît trăim, deci să vă doriți a trăi, de unul singur, pe picioarele voastre. Nu pe spinarea altora în batjocoră, neputincioși de bine, util și frumos, luptîndu-ne. C-o fire nedemnă, învingîndu-ne neputințele, demonstrîndu-ne nouă înșine omenie. Credință în fața LUI, cît ni-i în dreptul fiecăruia, aflînd prin faptul că ne merge viața, mulțumiți.
  Viața, viață nu însăilată de azi pe mîine, ci acătării, cum e normal, firesc fiecăruia în dreptul său dat.

4042...De nu ne cumințim.

  Islamul prin cîți netrebnici, oameni ajunși în funcții înalte impun populației cîte legi. Ce nu țin de bunătate, bun-simț, normalitatea naturii omului cumsecade în deplină egalitatea. Între toți membrii societății aceleea de ori unde s-ar afla în fața LUI sîntem la fel. De responsabili și îndatoritori cu respectul cuvenit, credință și-ntre noi oamenii.
  Ce ție nu-ți place altuia nu face, că-n fața LUI aduni bile negre de nu ești om de omenie. Oricine ai fi și la o adică ți se înfundă, vedeți statele din Nordul Africii și din orientul apropiat. Ce-s pe ducă ori s-au cam dus acele vremi și timpuri și nu-și găsesc căile cum ni le dorește EL nouă. La toți în fața LUI și-ntre oameni de omenie, respect, moralitate și cu binele în față mereu.
  Că-i bai și plata-i peșin cînd socotește EL în CER, noi doar vom constata necazurile, de nu ne cumințim.

3556.În aflarea binelui, utilului și frumosului din noi, natură și de EL

  Natura ne întîmpină mereu nemărginită, îmbietoare, desăvîrșită, chiar de omul. S-o mai amestecat ici și colo doar cum ni-i permis, ea-l tolerează încă. Dar și noi cu bun-simț și respect să ne aliniem regulilor ei, îngăduitoare oarecum. Mediul înconjurător ne îmbată cu frumuseți de ni se pare că-n rai am picat. Așa deodată fără să fi murit, ehei și ce-l mai important nici mare lucru nu am făcut să fi meritat.
   Că-n fața SA tot necredincioși și nedrepți între ceilalți sîntem, dar ne tot dă avansuri. Ne tot creditează doar om băga la cap să-I mulțumim corect Cui trebuie. Ne mai greșindu-I niciodată, uitînd nelegiuirile toate și acătării să pășim în viață. Învățîndu-ne demni și corecți odată pentru totdeauna, oameni să-I fim și să fim. Cumsecade oameni între oameni și-n împrejurările date nouă să ne susțină.
  În aflarea binelui, utilului și frumosului din noi, natură și de EL cît mai Adevărat Cine E.

3313.Ci toate bune și adevărate, de nedemne și strîmbe nici pomeneală, de rele și urîte nici de amintit

  Curajul e de tot definitoriu cînd e îndreptățit, demn, adevărat fără a aduce atingere celorlalți cu bun-simț. Deci între cumsecade și oameni de omenie, năzuind spre cunoașterea bună, corectă, trebuincioasă azi. Văzînd nu numai cu ochii firii ci și cu cei lăuntrici, cugetători, ai inimii. Dăruind în viață pentru viață, ocolind răul și urîtul și nu numai, ce ni-s date la timp de știut.
   Timpul ne creează surprize, pe neașteptate ne trezim cum nici nu gîndim între oameni. Cum sînt schimbări ce ne bucură, învățînd mereu despre viață cîte și mai cîte. EL creînd pentru noi prototipuri în care trebuie să ne regăsim, de vrem ori ba. Să ne încadrăm! Deoarece am intrat în lumea oamenilor, creația SA și nu avem prea multe obțiuni.
  Ci toate bune și adevărate, de nedemne și strîmbe nici pomeneală, de rele și urîte nici de amintit.

3253..Oriunde și oricînd și-or afla implicarea cu adevărat demnă și dusă pînă la sfîrșit cu adevărat

  În viața ce ni-i dată pe Pămînt, nimica nu se face fără bun-simț, bunătate, omenie în adevăratul sens, corect. Demn, calm, cumpătat, respectînd legile specifice naturii, vieții și ființei ce sîntem cu EL. Necondiționat aflîndu-ne calea, cînd va fi timpul mai departe în cunoaștere. Nu neorînduirea, ci binele ne ajută să fim, cu răul și urîtul mult n-o ducem, ci dispărem fără urmă.
  Precumpănește în existență banalitatea, seriozitatea și starea firii omenești date specific terestre. Că sigur EL e în toate perfect față de noi, ce ne dorim culmile perfecțiunilor, dar nu sîntem mai nimica. De cît palide încercări cu care ne mulțumim pînă la urmă bosumflați, nepricepîndu-ne viața și pe EL. Și nu de puține ori ratînd-o, pe mîna noastră mereu, lăsați în neputința îndărătnică, deci nu ne putem îndrepta.
  Totuși cei cu adevărat oameni reușesc în timp prin realizări să se depășească pe sine. Demonstrîndu-și singuri puterea de muncă, tărie, cunoaștere de bine și util omului. Oricînd și oriunde și-or afla implicarea cu adevărat demnă și dusă pînă la sfîrșit cu adevărat.

3147.Aflîndu-i unde nu te aștepți, imorali, fără bunătate, alunecoși spre nedreptatea neputinței

  Nu-i chiar ușor cînd răzbați timpurile să nu ții cont chiar deloc de ele. Te mai lași în anumite limite de bun-simț și dreptate, cît încape în acele schimbări. Nu mereu trebuincioase, dar asta-i altă discuție, să nu devenim superficiali. Căutînd cu tot dinadinsul împăcarea tuturora, cîți ori fi de nesimțiți fără putință de îndreptare.
  Că-i contra vieții lăsate de SUS, ne avînd încotro, ci-i nevoie de o conduită  minim obligatorie. Chiar cu periculozitățile foarte facile aflate între oameni spre derizoriu, neseriozitate. Unde nu-i cap vai de picioare și totuși nu numai a lor, ci și a cît antrenează în deriva strîmbătății nedrepte lumii. Ușor foarte ușor spre neputința de a fi oameni adevărați, ci copii de nimica, a unor falsuri umane.
  Încă împrăștiate prin lumea asta neputincioasă și îngînfată în rele, urîte și egouri. Afîndu-i unde nu te aștepți, imorali, fără bunătate, alunecoși spre nedreptatea neputinței.

3044.Ferindu-te, să continui viața nestingherit de nevoi

  Din varii motive bune și utile cu frica LUI Dumnezeu, demni și cu bun-simț între oameni. Și-n natură, poate așa ni-i dat să fim și nu prea conștientizăm, EL ne susține. Viața ce-o ducem noi și familia, o fi și datorită unor împliniri de la strămoși și înaintași. În general, culegînd roadele răsplății SALE, bucuros și neatent, că nu-i cale bătătorită.
  Din cînd în cînd mai calci și-n străchini și-L superi EL te atenționează mai aspru ori mai domol. De te prinzi e strașnic bine ca-n continuare ferindu-te, să continui viața nestingherit de nevoile lumii. Ce tot ating cu nemiluita ici și colo nelegiuirea ce I se face și nouă. Simțind-o supărător uneori de ai priză la EL te ajută, în îndreptarea ce-i bună și acătării între oameni să fie.
  De nu, nu și-i bine să te liniștești, potolești tot cu ceea ce te-o consacrat în fața LUI. Binele, bunul-simț și utilul de poți și altora fără cont ci-n liberă voie bună ne contabilizată. Darnic și cumsecade între oameni și de EL știind cît pricepi cu folos simțit.

2992.Omul îi dator să se cunoască și-ntre oameni

  Interesul cu vremea ni se schimbă-n corect și cu bun-simț ne hotărîm să fim în toate cele. Nu că am vrea noi, ci așa-i ni-i dat și-l urmăm, se poate și prin altele ce nu le putem gîndi mereu liber. Tot așa după o revelație, ori cam așa ceva, ce te scutură tare, schimbîndu-te oarecum. Spirit și gîndire larg înțeleasă de tine însuți și față de restul ce ne înconjoară.
  De mai aproape ori de mai departe, eul, egoismul exagerat, neîmplinirea bună. Voința de schimbare cum trebuie, dacă și simți Divinitatea, e o treabă serioasă, demnă. Că nu-i prea pricepută, asta e, va fi cum se va putea atunci. Tu să te desăvîrșești cît poți, e de dorit mereu schimbîndu-ți interesul de ne recunoscut. Fiind uneori de cei din jur o vreme.
   Satisfacția curată, că-ți îndeplinești menirea e ceva deosebit și de progresat căutînd. Cu dreptate și rîvnă, chiar mai nepotolit, ci dibaci în confruntări pașnice. Pentru adevărul SĂU și al lumii, omului oricare-i dator să se cunoască și-ntre oameni.

2947.Ne povățuiesc în orice realizare vrem s-o facem

  Să nu ne împotrivim noului, științei ci cu bun-simț și binele mereu în față. Deci atîta timp cît sîntem cumsecade între oameni și-n fața LUI. Ne putem avînta în cunoașterea vremurilor oricare ar fi. Comportîndu-ne ponderat și-n competițiile ori care ar fi ele cu fair play și ca privitori cum se cuvine. Cu binele și utilul între oameni și nouă, neînfricați de cîte nedreptăți de înfruntat cu EL și evitat cînd e cazul.
  Doar ne știm lungul nasului și demni în familie și-n lume mereu, știindu-L, nu are de ce să ne fie teamă. Și spiritul și gîndirea daruri Divine, ne povățuiesc în orice realizare, vrem s-o facem. Doar să ne conducem cum trebuie, ținînd cont de EL, mereu, să nu-I greșim.
  Oriunde activitățile pornografice trebuiesc evitate, că-i vorba de sexapil, ca fiecare normal om. Ne simțim în conformitate cu bunele maniere și ne comportăm așijderea. Și ne depășind proporțiile date nouă din facere, adăugîndu-ne greșit cîte artificialități. Ce ne supradimensionează, ori ne  modifică însușiri ne la locul lor, normale cum sîntem dați. Îs de evitat și normalizare de căutat și de luptat moral să fim cum trebuie, restul vine de la sine, de merită.

2923.Luați-vă după ale mele texte, îs după EL cu mine

  Ni-i milă de cei foarte puțini cunoscuți cu bun-simț, oameni ce se comportă cît de cît onorabil. În așa lumesc deșănțat, nedrept și aiurit, fără Dumnezeu, ci-n cel mai bun caz... Că-n realitate e mai bine să nu ai așa zei închipuiți, puși în fața LUI, că-I gelos și plătiți! Deci aiurelile astea de religii ce vă tot aburesc azi, cu închipuirile lor.
  Ar trebui să-și înceteze activitățile imediat și să-L urmeze cum pot cum nu pot. N-o intrat zilele-n sac încă-i timp, dar să-și caute de calea LUI , care-I cea corectă. Dintotdeauna, dezmeticindu-se, aflîndu-L cu adevărat, abandonînd cumva, nu le dau soluții. Cum au știut cu foarte mult în urmă să-L uite pe Unicul Dumnezeu, acum să-și puie cenușă-n cap. Și să-L regăsească corect cu adevărat.
  Reînnodînd vechile amintiri cu EL, înnoite azi cu altele ce s-au tot aflat pe ici pe colo. Doar cele corecte, atenție nu alte bazaconii, că vă costă, că nu prea știți multe. Luați-vă după ale mele texte, că-s după EL, fiind mereu cu mine îndrumîndu-mă.

2771.Fiind tolerată prostia, nedreptatea și relele

  Să ne vedem de ale noastre treburi demne și cu bun-simț întruna. Cu binele între oameni și de nu se poate, fiind tolerată prostia, nedreptatea și relele. Să ne retragem din așa tărășenii, să nu colaborăm, nu speriați și delăsători. Ci demni să ne înstrăinăm pe față de așa potlogării, croindu-ne cale dreaptă cum putem, pe unde putem. Că de asta azi la noi pleacă lumea, ca smintită, cu toate necazurile grămadă.
 Nu se uită-ndărăt sătulă de prostia îndărătnică și profitoare de pe la noi. Ioc dreptate, ci numai spurcăciunea de ignorare a bunului-simț și a bunătății. Înlocuită cu netrebnicia, minciuna din fața LUI și pînă la ultimul om, mereu de multă vreme. Și să nu-i superi cumva, Doamne ferește pe potlogari, că-s supărăcioși cînd nu le cați în coarne.
  Vai de așa societate în derivă rea și hîdă, cumplit de urîtă și fudulă de prostia ei. Lucru de mirare, că de regulă oamenii cumpătați și adevărați își dau lesne seama. Cînd greșesc și-și trag pe seamă, îndreptîndu-se, rușinați de așa nereguli poate din viteză. Căutînd singuri să nu se mai repete nelegiuirea.

2344.Îi mai ales de priceput de tineri, morala, binele

  Religia ca religia, dar ni se cere în primul rînd moralizarea între noi oamenii. Deci și din cadrul cultelor oamenii să fie oameni adevărați, nu mai spun nimica. Că-i alungată libertatea de nu-i bun-simț între oameni și mai ales îi de priceput de tineri. Cu responsabilitate mare pe părinți și societatea în domeniul acesta. Că și desfrîul și dezordinea-s contra libertății, ne susținută de morală.
  Că nimic nu-i bătut aici în cuie, mersul vieții, calea fiecăruia e o alegere deplină. Că nu-s disponibile locuri limitate în cadrul circuitului Spiritualitatea Sa și să ne vedem de corectitudine. Cu toții, nu contează decît moralizați și să-L știm corect Cine E cu Adevărat Dumnezei. Atîta se cere, deocamdată și să ne aliniem cu bine la cerința LUI.
  Că ne dăm seama de o implantare inițială în fiecare a responsabilității morale și a dreptății. Doar părinții datori îs să ni le menție treze mereu cît ei sînt, noi urmîndu-i. Ca și societatea și apropiații cu toții să contribuie la construirea omului cu adevărat demn.

2033.Să ne ferim un timp de influiențele nedrepte

   De sîntem îndreptați, moralizați, cu bun-simț în noi, un timp forțîndu-ne. Chiar de nu ni-i firea, pînă ne obișnuim și o vreme să ne muncin a nu mai greși defel. Sigur de ținem să nu ne mai greșim unul altuia în mod intenționat, ci doar binele. Vom reuși și să ne ferim un timp de acele influiențe nedrepte, ce-s pretutindeni. Căutînd să-I fim în fața LUI și a oamenilor cît mai acătării.Nu ne obligă nimeni să greșim, de noi înșine știm ce vrem și nu ne luăm după porniri. Lăuntrice rele și urîte, ce mai repede ca binele ne sar la îndemînă să le facem. Atunci înfrînarea, amînarea o vreme, pînă trece, luîndu-ne cu alte gînduri și treburi. Pînă ne obișnuim și ne va fi tot mai ușor, pînă biruim toate cele nedrepte.
   E semeață realizarea binelui și înfrîngerea pornirilor rele, semețirea aceasta. Să nu ne îngîmfe, de să nu ne mai ajungă nimeni la nas, că-i pierdere totală de timp. Ne realizînd decît un rău prin altul, nici între oameni și nici în fața SA nu am progresa.

2016.Îi sperie și pe cei cu bune intenții ce vor a afla

   Deci degeaba ți se impune cultura, învățături peste învățături, dacă-ți lipsește baza. Nu ești cu bun-simț ci un animal cu înalte studii, frumos îți șade, o paparudă. Ce-i sperie și pe cei cu bune intenții ce vor cunoașterea a o afla, dar cu așa exemple nereușite, nerușinate, nu prea mai au curaj.
   Baza vieții în societate e totul, cît nu va fi, aiurea-s toate cele. Și părăsirea și necazurile, ca și moartea vă calcă mereu, nedrepților! Ce-i Baza vieții, e Temelia pe care ne vom ridica în viață. Cunoașterea SA cît ne e dată și a ceea ce ne leagă de EL. Creatorul nostru a toate cîte știm și nu știm, obligațiile față de EL și noi.
   Că nu sîntem buruieni, fără răspundere și folos uman conștient, adică trăim anapoda, cum mulți așa vor. Fără nici un Dumnezeu, cum se zice și se și face de ei, neobrăzații lumii. Ci ni se cere să ne îndreptăm cumsecade în viață și cu EL alăturea, să-L știm bine. Și-n timp ne vom afla de se va mai putea, doar EL știind ce va urma.