4157...În aflare atunci.

  E bine să avem în vedere gîndirea, vorba și fapta bună, potolită în general moralizarea și dreptatea cum e firesc între noi oamenii. Și-n natură, toate acestea-s meritorii toate, dar sprijinite de credința doar în EL, altfel e în vînt cazna voastră. Doar EL și-n fața SA dăinui-va bunătatea, îndreptarea firească, altfel e o atitudine de gură-cască, mereu de părăsit de CEL de SUS în pedepse pe măsură.
  O măsură ce o tot știți de mii de ani activă în dauna vieții pe Pămînt și nedumeriți încă vă urniți necorespunzător. Neștiutori, aburiți de cîte nelegiuiri în fața SA, ce-I gelos și strașnic păzitor a legii date nouă încă din vechime. Oameni ai Pămîntului de o vreme EL ni-o iertat trecutele greșeli și ne dorește spășiți să-I urmăm îndemnurile de îndreptare și urmare doar a LUI.
  Cumsecade aflîndu-ne calea fiecare, că mai e drum pînă va fi cum preconizează EL. Nouă pe Pămînt să ne fie tuturora, cu EL alăturea, mai altfel în aflare atunci.

2484.Puterea de a te împotrivi nedreptății

   Nu ne rămîne decît a trăi neînsemnați, fără însemnătate, degeaba, irosindu-ne. Fără rost, de nu conștientizăm îndreptarea între noi oamenii, moralizarea. Ce ne ridică din praful drumului, conferindu-ne demnitate, tărie, rezistență. Puterea de a te împotrivi nedreptății, urîtului și răului, lumescului distrugător.
  Contribuind cum poți la definirea ta firească, bună, știind cum e să trăiești adevărat. Văzînd totul despre viață, cît poți, contribuind cumsecade la ea. Nu neputincios, neimplicat corect, eșuînd nemulțumit de finalul ei, neînțelegînd viața. Ca o necesitate de a-L ști bine, contribuind fiecare la realizarea programei Sale, omul adevărat pe Pămînt.
  De nu te ajung nevoile, nedreptule și părăsit plătești oalele sparte pînă la un final grăbit. Numai și numai din cauza ta, că nu-ți știi lungul nasului în bine și cu bun- simț. Conviețuind între ceilalți, știindu-L cît mai bine, neimplicîndu-te în religiile strîmbe LUI și nouă.

2344.Îi mai ales de priceput de tineri, morala, binele

  Religia ca religia, dar ni se cere în primul rînd moralizarea între noi oamenii. Deci și din cadrul cultelor oamenii să fie oameni adevărați, nu mai spun nimica. Că-i alungată libertatea de nu-i bun-simț între oameni și mai ales îi de priceput de tineri. Cu responsabilitate mare pe părinți și societatea în domeniul acesta. Că și desfrîul și dezordinea-s contra libertății, ne susținută de morală.
  Că nimic nu-i bătut aici în cuie, mersul vieții, calea fiecăruia e o alegere deplină. Că nu-s disponibile locuri limitate în cadrul circuitului Spiritualitatea Sa și să ne vedem de corectitudine. Cu toții, nu contează decît moralizați și să-L știm corect Cine E cu Adevărat Dumnezei. Atîta se cere, deocamdată și să ne aliniem cu bine la cerința LUI.
  Că ne dăm seama de o implantare inițială în fiecare a responsabilității morale și a dreptății. Doar părinții datori îs să ni le menție treze mereu cît ei sînt, noi urmîndu-i. Ca și societatea și apropiații cu toții să contribuie la construirea omului cu adevărat demn.

1416.Nu îngăduie să triumfe nedreptatea

   Spiritul şi gîndirea date nouă să ne întregească în corp material, înalt elaborat, cît sîntem vii pe Pămîntul SĂU. Da, sigur în aşa alcătuire ni se pare că sîntem străini pe acest pămînt, zicem prea obişnuit, dar nu-I. Ci-i o componentă vie, ne sesizată încă de noi din Totul ce-L formăm cu EL şi Lumea LUI.
   Avem un anumit traseu în cunoaştere şi altele de făcut, poate încă foarte multe şi încă imposibil, aşa cum sîntem, de ne închipuit măcar. Trebuie să mai evoluăm, dar în condiţiile cerute de SUS şi încă ne îndeplinite : moralizarea şi de nu putem să-L ştim măcat corect, atei să fim. Un timp cît ni se va da de SUS.
   Să căutăm apropierea de oameni cît mai mult, nu să ne băgăm în sufletete lor cu de-a sila, ci cît să nu-i derajăm deloc. Cu bun-simţ, să le fim de ajutor la nevoie, să nu fugim de răspunderea ce ne-o asumăm cînd ni se cere. Ne cunoaşterea reciprocă creează distanţe şi chiar duşmănii, ce-s atitudini incorecte şi de ne dorit între oameni. Imoralitatea s-o combatem cît vom exista, fiind îndreptaţi şi spre bine mereu şi rău şi urît niciodată.
   Sînt cazuri şi cazuri între oameni ivite, unii nedrepţi, ce-i eviţi te abordează continuu, nelămuriţi de ce-i ocoleşti ori refuzi prezenţa. Trebuie lămuruţi că mai întîi să se moralizeze, îndrepte, cum trebuie între oameni cu bun-simţ să fie şi doar după aceea se mai poate discuta cu ei. De nu vor, să fie evitaţi pînă se îndreptă integral cum trebuie.
   Adevărul oricare ar fi, e ceva frumos, dar atîta timp cît nu-i cunoscut bine e doar o părere, o contemplare mai îndepărtată ori mai apropiată doar. Trebuie preocupare de a-l cunoaşte cu folos şi învăţat la nevoie, să-l ştii util în bine. Dreptatea e singura în măsură, fiind necruţătoare şi fermă să impună adevărul la locul lui, poate necunoscut.
   Dreptatea nu îngăduie să triumfe nedreptatea, e aprigă şi numai de-i minţită poate greşi. ascunzîndu-i-se adevărul. Ca acuma şi de mult timp cu adevărul SĂU, straşnic dosit de creştinătatea nedreptă de cînd e ea în lume. Şi cînd dă puterea dreptatea altuia s-o înfăptuiască, doar acelora ce-s în stare, devotaţi cu dorinţă măcar de a o înfăptui neapărat.

1409.Exagerări utile

   Cu un compromis, înăcrit, dezunflat, e greu de găsit cale comună, chiar cît de binevoitor eşti, bunul-simţ încă te poate încurca. E un înfrînt încă sperînd la cai verzi pe pereţi. Tot din partea lui e nevoie de vrea, de nu-i cine ştie ce şansă-i va mai da viaţa?
    În educaţia copilăriei, ce-o primim fiecare, e necesară şi cunoaşterea nemijlocită a condiţiei de om sărac. Altlel e degeaba formarea, şi-i superficială şi te ajunge cînd nu te aştepţi şi-o cunoşti nemijlocit singur şi-i greu. No-nţelegi  ipostaza în care te-o băgat viaţa, de ce ? Toate-s pentru învăţătură şi moralizarea ta în viitor, că nu ai avut ocazia mai timpuriu, cînd trebuia.
   Neîmplinirile copilăriei ne urmăresc viaţa toată de nu avem cum le potoli. Chiar şi prin alte copilării ce le avem aproape în timp, vindecîndu-ne implicaţi, fără frică şi reţinere.
   Prin muncă să nu fugim de viaţă ci s-o pricepem cît putem mai bine, implicîndu-ne în îndreptarea cerută, moralizîndu-ne şi să-L ştim. Viaţa astfel ni se va destăinui cu bine şi util nu numai nouă ci şi familiei.
   Nu totdeauna închipuirile frumoase despre adevăr şi dreptate sînt şi susţinute de inşi pe măsuta dorinţelor noastre. Se-ntîmplă figuri şterse să ducă un stindard drag nouă şi de nu avem destulă tărie în simbolul gîndit şi spiritul corect, să nu eşuăm dezamăgiţi în viitor, ar fi greşit. Poate nici noi nu sîntem mai breji, dar cerinţe avem.
   Ne trebuie şi puţină destindre şi odihnă din cînd în cînd, pentru reîncărcarea baterilor descărcate, epuizate. Nu oricum ci în deplină armonie cu natura şi mediu înconjurător, ori altele ce-s de respectat cu bun-simţ. Pentru cîteva momente de destindere mulţumire şi comparare cu perfecţiunea-n imagini ori alte realizări desăvîrşite-n lume,uneori ne obosim mai mult. Şi nu prea pricepem mare lucru, doar că-i la modă, e prea puţin şi degeaba.
   Ca şi moralizarea necesară îndreptării noastre în societate, e de apreciat şi adoptat ce ne uneşte, nu ce ne desparte, la urma urmei.
   Sînt exagerări utile, acelea ce au la bază idei nobile umane şi-s de urmat oricînd în viaţă, păstrînd esenţa înălţătoare încă-n acţiunile de altfel lumeşti.

1357.Răzgîndire

    Ne considerăm unii, toţi de treabă şi fără vicii şi alte dandanale nedrepte-n viaţă, dar în faţa LUI, oare? Şi să fim deştepţi din fire, greu lucru cînd drepţi nu putem fi în faţa SA, şi-o tot dăm pe alăturea. Între oameni e mai uşor, dar nici aici nu strălucim ci ni se pare doar. De asta EL ne doreşte îndreptaţi întîi în societatea umană să ne dovedim moralizarea şi apoi să-L abordăm de ne dă mîna. Nu ca obraznici nedrepţi, ci corecţi cu bun-simţ înspre bine şi util.
  Prostia doar e o ispită, s-o părăsim de-o simţim că ne încearcă, cuminţindu-ne. Nu nărăviţi în nedreptate, ci-n calea dreaptă nouă. De ştiut se ştiu multe şi folositoare şi nu prea, să ne calmăm şi  cu răbdare să fim cum trebuie. Că din fire ştim ce-i binele, adevărul, bunul-simţ şi altele corecte şi de urmat cum e normal.
   Se spun şi lucruri adevărate printre minciuni, dar nu-i corect că se amestecă adevărul SĂU cu nedreptatea hîdă. Ce se dă adevăr, aiureli de te sminteşti de o ţii pe-alor strîmbă de secole. Şi greşindu-I, plăteşti fiind părăsit de EL cînd ţi-i lumea mai dragă.
   Se zic multe, că viaţa e felul cum ne învoim a exista în imposibila condiţie umană, o fi. Dar e de încercat, poate se poate şi nu-i chiar aşa greu, o învoială şi s-o urmăm un timp de probă măcar. Cu EL alăturea să ne vedem de drumul ales doar de EL şi noi în urmă de putem, nu? Om vedea ce va ieşi.
   Într-adevăr cînd îI greşim, ne respectînd dorinţele SALE şi sîntem imorali şi nici de bine nu voim a şti, ne făcîndu-l. E grav şi ne atenţionează şi de-L recepţionăm înţelegînd mesajul şi ne îndreptăm, ne mai merge, de nu, ne părăseşte şi vin nevoile şi poate şi mai rău.
   Şi degeaba suferim şi nu ne îndreptăm, cum ne cere EL, că vin şi altele peste noi şi nu ne va lăsa cu una cu două. Ci ne va sîcîi atîta pînă ori te prinzi şi te-ndrepţi tu şi ai tăi, ori o sfecleşti şi poate de tot. Poate nu deodată ci pe rînd şi poate te mai lasă un timp de gîndire şi răzgîndire înspre îndreptatea cerută de SUS către noi. EL e totul în lumea acesta umană şi nu-L ştim corect şi măcar îndreptaţi de-am fi. Dar e tare greu că încă-L ignorăm cum putem fiecare.

Curajul

   Zicală asiatică : moartea e uşa vieţii. N. Steinhardt : Istoria este a celor ce au ştiut să moară ori să nu le fie teamă-fizic- de perspectiva ei
   Curajul e o componentă deosebită a unora desăvîrşiţi în a înfrunta firea proprie pentru a se dedica în timp schimbării felului instinctual de a fi, şi aş învinge animalitatea înăscută, schimbîndu-se în bine.
   Determinarea de aş croi o viaţă fericită, printr-o luptă cu potrivnica existenţă, în concordanţă cu o mobilizate pentru aş atige scopul.
   De asemenea imorali înrăiţi neschimbaţi o peroiadă, cutaeză în timp cu o voinţă deosebită să o rupă cu deochiata existenţă siliţi de un ţel înalt moralizator.
   Exemplele acestea există în viaţă le întîlnim nu la fiecare pas, dar sînt, se pot observa şi înving cu curaj firea lor rea, viaţa chiar, împotrivirea societăţii, şi-s exemple deosebite de urmat cu curaj.