3881...Chiar de-i greu cum vrea

  Nu pentru a renunța la existență ni-i dat curajul, ci pentru a lupta pentru viață. O viață nu oarecare, ci cum ni-o dorim cu ardoare, de asta ne și îndîrjim a o afla. Cum trebuie și poate nu-i lucru ușor așa că ne trebuie aplecare, căutare și în ultimă instanță. Cît putem și de EL făcînd uz, lămurire și rugăminte, cunoscîndu-L cumsecade aflînd permisiunea.
   De a ne înscrie oameni de omenie în lume, o lume cam netrebnică, dar asta-i încercarea dată. Nu avem de ales, doar să nu ne molipsim și să fim ca ea, ci să ne menținem corecți. Demni, integri, e de luptă, o luptă continuă și demnitatea de a nu o uita, de nu ne învoi cu răul. Și urîtul lumescului nevolnic, ci cu curaj de înfruntat mediul ostil al neputinței și cu EL mereu.
  Menținînd curată legătura cu EL mereu și înscriindu-ne chiar de-i greu cum vrea.

3880...Parcursul rămas al vieții refuzate

  E o chestie și cu curajul ăsta, ni-i la îndemînă nu de florile mărului, băgați la cap. Nu ni-i îngăduit a renunța la viață, strașnică hotărîre, dar dacă nu-i și nu-i chip și nu găsim altă cale. Pricepută, îI cerem LUI ajutorul, altfel nu se poate și altfel înseamnă că-L jigniți și nu vă va fi bine. Nici vouă nici alor voștri și pe ei trebuie să-i feriți și călăuzi cît mai bine pentru binele dat, preconizat.
  Deci refuzul vieții date, că-i necaz continuu și nu-i vedem din neputință capătul. Doar atunci gîndindu-ne și răsgîndindu-ne și cu EL cerîndu-I neapărat îndrumarea. În rezolvarea dilemei în care ne găsim și așteptînd răspunsul SĂU și doar după aceea. De ne mai menținem cu tărie neputința de a viețui cum trebuie, tot cu EL aflați decizia finală.
  Se poate și sigur tot EL să vă rezolve în termeni amiabili de jos și SUS. Și doar răbdare vă va veni rîndul, înțelegînd de ce pe parcursul rămas al vieții refuzate.

3874...Nu-i bine, dar așa sînt

  Credința de ai curajul ei mai ales înspre EL, e diferită de cît cred nu știu că nu am încercat altele. Nu m-am priceput și nici nu am vrut, nu am cutezat, chiar sub diverse imbolduri. Mai vechi și mai noi, au fost degeaba, am avut noroc și cu ateismul spațiului comunist. Forțînd un pic nota, că de se afla cele ce mi se petrec cu mine acuma, eram un client al pușcăriilor.
  Și nici priceput de restul religionarilor, un paria de ne integrat și-n necazuri cît vrei. Nu că am noroc, nimica nu-i întîmplare ci așa-s programat să fiu cum sînt. Rău e că nu prea știu bine ce se petrece și de ce trăiesc astea nepricepute încă corect. Ci așa într-o doară uneori la derută, parcă-s pe sîrmă, teleghidat nu știu de ce și asta e, vreau prea multe neîncetat, se vede treaba.
  Redescopăr lumea altfel, dar aveam lumea mea înainte de asta și-i praf, eu greșeam și nu mi se mai permite. Decît așa uneori pe sărite și-nvăț cum pot de regulă noul doar forțat, îndărătnic îs, nu-i bine, dar asa sînt.

3761...Nici acuma în așa plină cunoaștere

  Să avem curajul unde-i nevoie, nu-n fața SA împotrivindu-ne, că ne împotrivim nouă înșine. EL E Creatorul, LUI ne raportăm și la rău și la bine, de vrem ori nu. Nu avem de ales și totuși așa se pare în mod sigur am ales forțarea firii date. Contra LUI și EL ne tot dă de petrecanie, de cînd îL nesocotim, părăsiți avem numai nevoi și moarte.
  Unde nu-i minte vai de consecințele așa vieți în neputințe și curaj tîmp, prostesc. Să avem, cutezanța aflării SALE corecte convenite de la începuturi și de continuat de unde se întrerupse. Cu ardoarea omenirii demne de oamenii ce sîntem a fi cu spirit și gîndire Divină. Nu greșindu-I LUI și nouă fără să cuantificăm corect nici acuma în așa plină cunoaștere.
  Curaj gîrlă nu contra nouă și LUI, ci pentru îndreptare bună morală și-nspre EL.

3350.Prezentul păzindu-l să ne fie cum trebuie

  Că-n lume se acreditează ideea falsă că între curaj și dorința de cunoaștere e un hău. Se îmbină destul de acătării de-i omul potrivit la locul și timpul necesar, asta și se poate. Noi doar aflăm în timp și ne conformăm, dumerindu-ne deplin. Dîndu-ne la cale în timp de experimentare pe propria piele și alții așijderea află atunci. Chiar și fericirea cum și-o închipuie și ceea ce e pentru ei, poate ceilalți nu știu așa.
  Fiecare după cum îi e dat să o afle, bucurîndu-se de ea, cum și cît, avînd-o la îndemînă. Deci să ne îndeletnicim cu ceva acătării, mult dorit, făcînd ceea ce ne place. În deplină concordanță cu împrejurările date și consimțite în timp și spațiu. În concordanță cu sensul vieții între oameni și-n natură pe tema binelui mereu. Și de EL neuitînd defel, sigur și EL ni-i în preajmă și ne aflăm calea de urmat.
  Că-i realitatea ce ne-o aflăm din mersul vieții, prezentul păzindul să ne fie cum trebuie. De viitor doar EL știind și trecutul de învățătură de minte să nu mai greșim.

3313.Ci toate bune și adevărate, de nedemne și strîmbe nici pomeneală, de rele și urîte nici de amintit

  Curajul e de tot definitoriu cînd e îndreptățit, demn, adevărat fără a aduce atingere celorlalți cu bun-simț. Deci între cumsecade și oameni de omenie, năzuind spre cunoașterea bună, corectă, trebuincioasă azi. Văzînd nu numai cu ochii firii ci și cu cei lăuntrici, cugetători, ai inimii. Dăruind în viață pentru viață, ocolind răul și urîtul și nu numai, ce ni-s date la timp de știut.
   Timpul ne creează surprize, pe neașteptate ne trezim cum nici nu gîndim între oameni. Cum sînt schimbări ce ne bucură, învățînd mereu despre viață cîte și mai cîte. EL creînd pentru noi prototipuri în care trebuie să ne regăsim, de vrem ori ba. Să ne încadrăm! Deoarece am intrat în lumea oamenilor, creația SA și nu avem prea multe obțiuni.
  Ci toate bune și adevărate, de nedemne și strîmbe nici pomeneală, de rele și urîte nici de amintit.

2914.Normalitate ce nu-i cunoscută, poate doar visată

  Asceza, calea, curajul înfruntării trăirilor cotidiene, renunțarea la omenescul firesc. Îndreptarea cum nu-i la îndemîna oamenilor obișnuiți, cu ori fără carte multă. Contează atunci chemarea lăuntrică adevărată, nu la îndemîna omului normal. Ci a programatului de a-L sluji discret și împlinirea printr-o muncă dificilă ne legată de lume.
  Izolarea și lupta de unul singur cum te îndrumă CER-ul. E înălțare de unul singur, doar în văzul LUI, ne dorindu-ți privirile și alte stingheritoare influențe. Obișnuite în comunități umane chiar și ale credinței oricum ar fi. Deci o luptă de unul singur surdă și mută pentru privitorii oricare ar fi ei. Admirația pentru acești inși să n-o exprimi față de ei, că-i tulburi, poate, că de nu-i tulburi îs într-adevăr tari și de neclintit.
  Dintr-o cale dîrză și foarte rară azi pe Pămînt, unde nedreptatea-i legea strîmbă și hîdă. Față de o normalitate ce nu-i cunoscută, ci poate doar visată de unii mai acătării.

2739.Nu-l veți întîlni niciodată

  Curajul în fața morții, o aberație de om nebun, doar de-L ai pe EL aproape. Și dincolo convins că-I ești tot la fel sigur de tine și EL, Dumnezeu Adevărat. Nu vorbim aicea de necuratul din creștinism, care nu-l veți întîlni niciodată. Fiind un biet mort străvechi ce-i zac resturile în pămînt în cripta familiei în Ierusalim. Iar sufletu e în tăbmălău mare, încurcat cu pornirile voastre nedrepte înspre cer.
  Că-I gelos Dumnezeu știți, chiar EL accentuînd aceasta în VT (Vechiul Testament) și aprig  răzbunător pe cei ce-I cutează ai întoarce spatele. Dintre oameni închinîndu-se la alte zeități și încă false, nedrepte CER-ului. Deci doar cu EL în gînd și cu acțiuni în viață cum EL ți li-o pretins, la final ești așteptat. Și vei fi dincolo bine primit și încă în viață aflînd destinul în timp și spațiu.
  Luîndu-ți din vreme toate măsurile trecerii tihnite și în pace, nu în grabă și înfricoșat. Nemulțumit cu numeroase treburi neterminate, și nepricepîndu-ți viața. Prea repede sfîrșită, nedreaptă LUI și încă să nu-ți fie frică, e culmea neroziei.

2493.În schimb nedreptatea ce ni se face forțat

  Într-adevăr curajul face toți banii, de nu-l ai tragi barca pe uscat și o viață întreagă și nu știi de ce. Ca să-L afli tot de curaj e nevoie, că EL ne dă tot tîrcoale, dar nu ni se impune. Ci vrea poftit, chemat, întrebat măcar ori cerut ajutorul, e cel mai frecvent  pre contact posibil. În schimb nedreptate ce ni se face forțat, nici nu ești conștient defel, de-abia te naști și te înhață tărășenia.
  Fără nici un efect benefic, ești stigmatizat să fii părăsit și să plătești întruna. Tu și familia ta de fraieri, gură-cască, adunătură de neisprăviți gata de necazuri. Că nu iartă împotrivirea pe față în rele și urîte apucături și fără EL, ci cu necuratul. Nu vă mai prezentați la alegerile nedreptății, boicotați-le, ci doar pe EL aflați-L.
  Chiar de-i dosit de netrebnici, scoteți-L la iveală că vă așteaptă, aflați-L cum puteți, nu vă sfiiți, că plătiți. Și să știți în fața nedreptății atîta timp cît nu erați conștient de voi cînd s-o abuzat, botezîndu-vă. Nu are valoare, e o făcătură de mîntuială, doar mai tîrziu, conștienți de sînteți și-o urmați contează înstrăinarea de EL. Și puteți fi trași de EL la răspundere la o adică.

1373.Sîngeroasele războie religioase

   Nedrepţii şi nepricepuţii la relaţiile cu EL, consideră semn de nobleţe în paragraful dedicat sîngeroaselor războie religioase din veacul al XVI-lea : fie-le tuturor sîngele roditor. Aiureli de zurbagii în nencredinţă adînciţi şi nu-I văd că-I gresiseră amarnic cu creştinismul lor nedrept şi părăsiţi în timp, tot plătesc la greu. Dar mintea nu le vine încă şi nici acuma de asemenea.
   De asemenea tot necredinţei în EL, curată, i se datorează nepriceperea fenomenelor naturale de aici şi de aiurea, tot pe loc o bătucim şi unii se simt împiedicaţi alţii, cam nedrepţi trec uşor peste neîmpliniri.
   Se zice că avînd minte şi spirit Divin, nu ne putem singuri da seama ce şi cum sîntem în lume şi de regulă avem nevoie şi de îndrumarea SA din cînd în cînd
    Nicăieri în VT, EL nu ne pretinde să-L  iubim cu atîta dragoste ca-n trăsnaia nt, ci doar să-L ştim corect acuma că prea sîntem străini de EL, momentan. Şi-n timp ne vom dumiri ce şi cum e cu EL şi numai cu EL, fără alte năzbîtii necurate ce ni-L ascund de mult timp.
  Corect avem porniri trăsnite, ce ne îndepărtează de firescul normal îndreptării dorite de SUS. De asta se zice că avem nevoie de plumb nu de aripi, că nu le ştim folosi demn ci anapoda, înstrăinîndu-ne de calea corectă nouă pe Pămînt. Pierzînd contactul cu omenescul şi realitatea dată.
   Şi nedrept fiind, tot avem nevoie de a colecţiona faptele bune, păstrîndu-le neatinse şi la o adică strîmtorare să ni le amintim cu plăcere, încălzindu-ne acolo unde şi cînd nevoile ne doboară. Şi supravieţuim cu ele în braţă şi altădată să ne îngrijim de şi mai multe.
   Curajul ne vine cînd reuşim să ne învingem pornirile interioare cu frică şi învingător de sine, ţi-i mult mai uşor într-o existenţă ostilă.
   Adesea un ton pedant şi cu cuvinte sforăitoare, ascund un fals inchipuit, ce debitează doar bazaconii, fără vreo folosinţă în viaţă. Se zice că există prostii bine îmbrăcate şi dobitoci foarte dichisiţi. Înfînarea nu presupune ură că ţi-i greu, ci obişnuinţa şi mobilizarea întru îndreptarea cerută.

1339.Onoarea

   Avem atîtea lucruri importante de aflat şi timpul e aşa scurt şi nerăbdători în aflarea ţinută în loc de nedrepţi. Claritatea ne va lămuri de care parte-i adevărul ce va schimba lumea. Un pact de negresiune în căutarea necesară cunoaşterii corecte, se simte a exista. Ne plictisiţi să fim, pentru a-L mulţumi puţin măcar, pînă ne vom învăţa cum trebuie a fi.
   Încă desnădejdia celor părăsiţi în suferinţe roditoare înspre ceea ce ne trebuie a şti, se poartă în lumea nedreaptă încă. Încă-i de lucru înspre îndreptarea şi cei care nu-s conştienţi, înrăiţi şi nepăsători în urîţenii aflaţi, să-i începem a schimba. Nu cu politeţe gravă ci cu asprimea dreptăţii ce n-o ştiam de mult tare. Deci nu ne vom ascunde ca struţul, ci vom îndrepta, silind nedreptatea să-şi revină la ceea ce trebuie.
   Nedrepţii înfrînţi de viaţă, ne ştiindu-L şi imorali, n-au şanse în finalul existenţei. Ce-i dă peste cap împingîndu-i în derizoriul meritat de nerebnici. Li s-au dat nenumărate ocazii de îndrepare, dar nu le-au ştiut a urma corect, şi-acum plătesc.
   Relizările tale bune ţi-s sfinte, să nu-ţi baţi joc de ele niciodată, ci de orice altceva, inclusiv de tine. Să ne învrednicim totdeuna  de auto depăşire noastră înspre bine şi util, ştiindu-L. Dezmăţul şi nedreptatea nu-s de tolerat fiinţei tale ci doar autocontrolul înspre îndreptarea firească ţie. Să ne purtăm rezistînd onorabil contra atacurilor nedreptăţii şi celorlante asemenea nelegiuiri. Chiar şi nesimţit în faţa lor să fim şi-i bine de rezistat.
   Să ne comportăm într-o anumită reciprocă rodire şi ridicare, înălţare, prin comuniune bună şi adevărată cu cei cumsecade. Curajul de ne lipseşte totul e degeaba, calităţi cîte vrei îs de prisos fără implicare deosebiră, voinţă şi altele asemenea. Să participăm doar prin efort susţinut se cade, altfel e aiurea şi putem rata îndreptarea dorită.
   Să ne dorim cu ardoare ce-i corect şi să nu şovăim, participînd cu suflet la ce-i demn în îndreptarea cerută. Debarasîndu-ne de toate cîte ne încurcă şi-i pierdere de timp. Numai victoria e obligatorie şi orice încercare de dezvinovăţire în caz de eşec e nulă şi neavenită.

1331Adevărul şi dreptatea

   Să căutăm zilnic să fim cît mai favorabili unei existenţe normale, fără să provocăm supărarea celorlanţi, ci din contra, bună dispoziţie şi voie bună de se poate. Chiar de sîntem indispuşi de cîte altele, să ne învingem nemulţumirea şi să n-o transmite şi celorlanţi, molipsindu-i de urît şi fără chef de viaţă, într-un final. Ci cu voie bună cît mai veseli şi în bucuria vieţii tot mereu, că-i tonifiant şi sănătos cît vom exista. Abţinerea de a ne da arama pe faţă, doar înspre binele general, măcar cît putem mai mult şi să luptăm a progresa în sensul bun şi util.
   Să fim cu bun-simţ şi să-L ştim corect de se poate, de nu, atei, pentru a nu-I greşi fiind neutri pînă se va putea. Dar lucru esenţial curajul să nu ne lipsească niciodată, de putem, că toate-s prin el posibile în îndreptarea cerută SUS. De nu totul se pierde în timp şi ne irosim degeaba în existenţă neputincioasă, fără folosul cerut de EL. Catastrofele-s legate-n viaţă şi de lipsa curajului de a înfrunta nevoile ce ni-s în cale fără EL şi imorali. Dar să ne mobilizăm continuu încăpăţinaţi înspre bine cu curaj, părăsind răul pentru totdeuna.
   Frica-i ruşinoasă dar sănătoasă, aiurea, nu-i aşa, nu că trebuie să fim straşnici viteji, ci cu bun-simţ, să ni-L dorim alăturea cu mult curaj şi moralizaţi. Şi frică nu-ţi mai e niciodată, EL e totul, nici o putere nu-i mai peste EL pe Pămîntul SĂU, între noi cei vii. Din puct de vedere moral frica-i ruşinoasă, specifică celor părăsiţi de EL că-s nedrepţi. Ne şi împiedică-n viaţă tot mereu, a ne realiza, de nu ţinem cont de EL şi moralizaţi, vom învinge mereu, prin EL, neînfricaţi noi şi ai noştri.
   Duşmănia, culme a imoralităţii, e din cauza necunoaşterii corecte a realităţii şi lipsei de voinţă de a schimba lucrurile-n bine şi util. Creind îndepărtarea de oameni, artificiale izolări nesănătoase între noi sociabilii prin definiţie. Deci nu depărtarea creează duşmănii, ci duşmănia creează îndepărtări şi uitări nefolositoare. Că-i pentru unii greu să-şi apropie oameni şi nici nu ştie cum să-i menţină apropiaţi. Să-şi învingă neputinţele, îndărătnicia şi limitele, îndreptîndu-se.
   Adevărurile-s numeroase şi diverse în lume date spre cunoaştere, dar mai mult contemplativ, nu ne implicăm. Le aflăm ca ceva poate bine şi util, dar neînvăţate, doar dreptatea e forţă şi acţiune împotriva nedrepţăţii printre oameni. Dreptatea nu ţine seama de persoane şi nu scuteşte pe nimeni de asprimea loviturilor sale. Nedreptatea nu-i stă în faţă, ci doar de minciuna înlătură adevărul, ca acum în lume, de mult timp.

Munca

   Prin muncă te realizezi şi te impui, te află ceilalţi, punctul de vedere, principiile tale ce te pot îndreptăţi măcar oarecum, ce te călăuzeşte în bine, frumos, corect, adevăr şi dreptate mai ales că-s sub influienţa SA, ceva neaşteptat, deosebit, neobişnuit pentru un civil om obişnuit, un oarecare de oriunde aş putea fi, aşa a vrut EL, şi ăsta sînt în slujba LUI oarecum, cît mă pricep deocamdată.
    Caut să-L urmez cum pot cu firea mea omenescă, normală, cam dintr-o bucată, apucat, dar caut să fiu drept şi atent la EL, pentru că încă-I greşesc după peste 4,5 ani, şi încă nu-mi cunosc toate problemele ce I Le fac, şi-L silesc să mă-ndrepte spre firescul necunoscut încă de mine, învăţ şi iar învăţ.
   Într-adevăr am pornit dintr-un punct de jos în a-L cunoaşte, şi a mă cunoaşte cît de cît, şi m-a ridicat oarecum, eu ştiu , cîte puţin cîte puţin, cu toate că-s tare nerăbdător încă, dar şi neputincios încă şi silit de EL să mă schimb nu cînd voiesc ci cînd a vrut EL cumva, nu la-ntîmplare ci cred după un program, cel ştiu oarecum pentru că-i trecut.
   Gilbert Keith Chesterton : "Consideră munca cea de toate zilele drept romantică, e veşnic dătătoare de senzaţii tari pentru că poate oricînd produce ceva neaşteptat şi nou cu totul".
   Şi ştiu cam totul, mi-am notat şi unele vi le-am şi transmis în timp, caut să nu-I greşesc, ori cît mai puţin de se poate ; îmi amintesc acum cît de greu îmi era să- L urmez cum îmi impunea acţiuni ce efectiv nu le ştiam  a face
apropiaţii credeau că-s bolnav , dar eu neputincios în a-L pricepe cît de cît atunci, şi a cam venit lîngă mine şi-L simt mai mereu în îndumare.
    Am restrişti în acţiuni, vorbe şi gînduri, nu-L pot supăra, caut să mă-ncadrez în limitele  impuse conform unor învăţăminte ce unele greu le-am aflat şi cu grele pedepse că nu le priceperam atunci şi am plătit de ţin minte ş-acum poznele-I făcute, de credeam că-s normale înţelegeri şi nu erau, decît grave greşeli, am să caut cu timpul cînd va fi să vă pun în gardă şi pe voi, pentru că asta-i menirea mea.

Curiozitatea

   Rene Guenon : "oamenii ajunşi la stadii înaintate ale spiritualităţii şi iniţiaţi nu ne sînt cunoscuţi, ca şi cum n-ar fi, pentru că sînt cu desăvîrşire detaşaţi de lume, de problemele ei şi de noi".Eu nu ştiu ce mai sînt, caut să-L urmez, şi să vă comunic vouă, la cîţi vreţi să ştiţi spiritualitatea LUI, ce vrea acuma EL să se ştie despre EL, şi mai e ceva nu mă detaşez de problematica voastră încă, îs la curent cu tot şi toate de pe mass media corectă, cît îmi cam permite EL.
   Am fost avertizat demult, la începuturile comuniunii mele cu EL, că am să cam dărîm din curiozitatea mea cred firească, umană multe din milenarele ornamente Biblice, şi m-am cam astîmpărat pe cît mai pot, e şi EL mai permanent lîngă mine şi nu pot face ce nu-I permis, şi nici nu vreau, asta e.
   Vreau să devin cînd şi cum doreşte EL, cred o punte între EL şi voi, deocamdată e cam de unic sens, dinspre EL spre voi, voi aţi amuţit cei ce aflaţi cîte ceva din ce mai postez eu cam zilnic cred că vă lipseşte curajul de a-L întreba pe EL cîte ceva, luaţi legătura singuri fără mine, voi în intimitatea voastră în gînd cu EL, oricînd vă aşteaptă, e aşa de perfecţionat în comunicare, nu vă trebuie fax, telefon ori alceva lumesc, ci prin gînd oricînd vă aşteaptă EL, Creatorul vostru.
   Nu e mare scofală să luaţi legătura cu EL, Creatorul, Unicul Dumnezeu cunoscut pe pămînt, aL celor vii dintotdeauna pentru totdeuna, în gînd în intimitatea voastră, orice şi oricine poate întreba, cere, dar nu ouă pătrate, ci normalităţi, fireşti, cu bun simţ, şi nu există să nu vă răspundă ori să nu vă îndeplinească cererea.
   De-i fermă, corectă, adevărată, dreaptă(aici e o problemă cred, de sînteţi pedepsiţi ca urmaşi a unor înaintaşi nedrepţi, ori şi voi va-ţi făcut de cap cumva greşindu-I, se poate să nu vi se îndeplinească cererea, dar insistaţi, şi căutaţi să vă îndreptaţi, moralizaţi-vă în gîndire, vorbe şi fapte, căutînd să-L respectaţi şiindu-L).
   EL e oriunde sîntem şi noi, e lîngă noi permanent, are senzori foarte intimi în noi, ne sesizează anticipat orice avem de gînd în gînd, vorbe şi fapte, şi ne dă răspunsul de-L merităm instantaneu, chiar uneori înainte de a termina întrebarea ori cererea, în faţa LUI, şi lumea vă va  aprecia, de-L urmaţi corect sînteţi ca nou născut idiferent de vîrstă : fără pedepse, boli, metehne, şi nu numai voi ci şi familia voastră, de ţineţi la ea.

Curajul

   Curajul, tot la curaj ajungem orice am face, de el ne legăm speranţele, visele, viaţa, existenţa, familia, trăirea, realizarea, rodirea cum o doreşte EL pentru fiecare dintre noi, uneori nici nu ne dăm seama că fără curaj nu reuşim mai nimic în viaţă, şi existăm  şterşi spiritual, neimpotanţi cum nu ne vrea EL, ci pentru că-I semănăm, ne vrea demni, curajoşi respectîndu-ne menirea dată de EL,  nouă în lume.
   Nu sîntem oricine, neînsemnaţi în lumea creată de EL, ci contăm în faţa LUI, şi nici nu ne dăm seama, nu sîntem conştienţi de importanţa ce ne-o acordă EL, ca o creaţie a Sa, unică în felul nostru, cam dificili în a ne înţelege cu EL, cum doreşte EL.
   Răzbim în viaţă cu curaj uneori, dar în privinţa LUI nu prea ne preocupă să răzbatem cu curaj aflîndu-L cum ar trebui fiindu-ne Creatorul Suprem, ci acum nu de mult timp am dat buna pe nebuna, am abandonat corecta răzbire pe făţarnica descurcăreală, şmechereală, prosteală, şi ce-i mai grav şi nu avem scuze defel şi-n faţa SA ne cam prezentăm aşijderea, să ne fie ruşine, lume nedreaptă, nerecunoscătoare ce sîntem, mai ales voi că în privinţa mea eu îL ştiu şi-L urmez.
    Să revin la oile noastre, "în lipsa curajului celelalte virtuţi dispar"(Nicolae Steinhardt), curajul e emblema fiinţei umane ca şi încrederea în general, a vieţuirii, a existenţei ca om de la Dumnezeu Creatorul tuturor, nu oricum, după chipul şi asemănarea Sa, deci cu Divinitatea Supremă, e ceva!
    E bine de ştiut şi a nu te lăsa în lupta pentru respectarea LUI, cu toate nedreptăţile, că "degeaba avem însuşiri frumoase, mari calităţi, dacă ne lipseşte curajul totul se pierde, e virtutea absolut esenţială, în lipsa căreia totul se pierde(Nicolae Steinhardt), cu o esenţă mai tare, credinţa, e virtutea primă. Credinţa cu curajul e diamantul ce purifică instantaneu orice în lumea umană.
  

Mai clar ILC şi noi

   Cumva ILCaragiale ne-a arătat mizeria ce e posibil să ne invadeze societatea încă de atunci, "considerat ca un bun cunoscător al unei lumi pe care a reuşit s-o redea într-un fel incisiv , dar opera lui e socotită ca sortită pieirii rapide pentru că e legată de o fază foarte trecătoare a societăţii româneşti şi nu se adresează niciunuia din elementele mai curate ale sufletului omenesc veşnic şi universal"(N.Steihardt)
    Şi n-am înţeles încă nici noi şi nici Steinhardt atuci, şi am asistat inconştienţi, mă refer la marele centre universitare, culturale, raţionale ale ţării, care trebuiau să menţină bastionul bunului-simţ românesc ridicat, nu să-l lase din mînă să cadă în mocirla actuală.
    Buna- cuviinţă rămânească, de cînd ne ştim, şi ne ştiau şi alţi, ne-am stricat-o cam peste tot, mai ales  la vîrful ţării noastre, cîndva mai bună, asta-i foarte grav, trebuie urgent, dar urgent să ne curăţăm, ca şi peştele de la cap
să înlăturăm noroiul, puroiul ce a înbîcsit conducerea ţării .
    Imediat să ne mobilizăm, să nu mai asistăm ca nişte paparude la spectacolul mizerabil ce ni-l oferă pe rînd conducerea aşa zisă a ţării de cîţva ani buni, pierduţi din vina lor, să nu-i mai votăm deloc pe nici unul, niciodată, pînă nu apare ceva demn, curat, adevărat,.cu bun-simţ românes, nu nedreptatea asta pusă pe huzur, şi bătaie de joc de tot cei drept.
   Se miră lumea de cum a ajuns România, în cei 21 de ani de dezordine şi dezmăţ tutelată de incopetenţa cu fason şi obrăznicie din ce în ce mai de ne oprit, avem încă timp să ne trezim cam tîrziu dar asta e.
   De ce e totuşi e admirată opera lui ILCaragiale încă, ne lămureşte Benedict Spinoza :"Lumina raţiunii se luminează pe ea însăşi şi lumunează în acelaşi timp şi greşala", şi N. Steihardt ne lămureşte definitiv: "exagerat, simplist şi semidoct în care mahalaua sau provincia înţelegeau la noi la sfîrşitul sec.XIX ideile fundamentale ale revoluţiei franceze păstrează, totuşi, ceva din măreţia lor", acele fundamente şînt ."egalitate, fraternitate, libertate ori moarte", da azi ele-s ciuntite de barbarii inculţi de pretutindeni, după interes.
   Eugen Lovinescu spune despre eroi lui ILCaragiale :"cioburi de oglindă, strîmbe şi murdare, în care se aruncă o rază de lumină curată. Deci -ideile timpului- sînt curate şi luminoase. Ele merg direct la spectator şi-l captivează, peste capul personajelor josnice. Contactul acesta direct şi permanent între public şi ideile mari ale omenirii  dovedesc că acestea din urmă sînt un izvor nesecat de farmec, de farmec atît de uman şi intens, încît pot, dincolo de alegeri măsluite, de bătrîni încornoraţi şi prefecţi abuzivi, de funcţionari servili şi discursuri electorale caraghioase, de intrigi amoroase sordide şi şantaje politice, cuceri inimile spectatorilor şi chiar, ceea ce nu e uşor, înlăcrima ochi atît de seci ai intelectualilor".
   Chiar de nu vei găsi după cum spune E.Lovinescu :"un apus de soare, un foşnet de pădure, un murmur de izvoare... E adevărat. Ce-are a face ! Metodele nu interesează, doar efectul". Şi trezirea noastră va fi amarnică pentru profitorii de azi, justiţie nu cacealma !

Schimbarea

   În decursul istoriei omenirii ce tot greşea mai mereu, pedepsele LUI atît de distrugătoare erau încît reacţiile oamenilor erau depăşite cu mult, lăsîndu-i fără replică pe măsură, uimire îngrozitoare şi înfricoşare cumplită, oamenii erau slabi şi fără putere de îndreptare, erau paralizaţi de frică.
   Omul era martor neputincios la urîţenia şi răul dezlănţuit asupra-i, pentru pedepsire în vederea trezirii spre bine şi îndreptării dorită de EL, dar nici pînă azi înţeleasă deplin.
   Azi lumea-i şi mai dezorientată, dezordonată, înrăită, pierdută-n nefirescul vieţuirii nedrepte, şi EL asistă, şi timpul întoarcerii simţite a LUI printre oameni se apropie.
   E de dorit să ne trezim cumva, să-L aflăm cumva singuri, să nu asistăm neputincioşi la urîţenia luimii, fără să fim preocupaţi de frici, nedumeriri, luaţi de valul lumescului nedrept şi naiv, trebuie să dezaprobăm prin orice mijloace nedreptatea, lipsa bunului simţ, lipsa bunătăţii, lipsa de întrajutorarea omenirii.
   Să evităm prin cît de mărunte fapte bune, ce ne stau la îndemînă derapajul de la credinţa ce o simţim, încă nu sînt " faptele prea tari pentru reacţii omeneşti" (N.Steinhardt).
   În caz de pedepse cumplite "avem, toţi, suficientă forţă pentru a îndura suferinţele aproapelui" ( Francois La Rochefoucauld ), şi nu e permis pentru că EL vrea îndreparea celui lovit, dar şi a celor ce asistă în cutremurare trezire, şi îndreptare, nimic nu-i întîmplător în vieţuirea noastră normală.
   Cu voinţă şi curaj îţi poţi descoperi talente nebănuite, chiar şi-n credinţă de perseverezi atent "viaţa care ne învaţă că orice e posibil şi nicio fiinţă nu e previzibilă" ( Bernador Ury ), deci uneori şi dintr-un pesonaj şters ori chiar negativ poate schimbarea să-l transforme în drept, ferm, curat, corect, îndreptat în credinţă, poate şi desăvînşit în bine .

Încercarea

   Şi azi foarte mulţi, nu-L cred, au avut chiar credinţe oarecare şi din cauză că au fost pedepsiţi ei ori şi familia de sînge, nu mai cred deloc mai în nimic, din inerţie fiece o fi, păşesc prin viaţă cumva cred nevăzuţi ne ştiuţi.
   "Necredincioşii contemporani, cînd au cultură ştiinţifică, nu mai îndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altădată" : N.Steinhardt.
   Zic unii că nu-s atei ci agnostici= neagă cunoaşterea obiectivă a lumii, a esenţei fenomenelor, zicînd ca Arthur Koester : "Dumnezeu nu răspunde. Dumnezeu şi-a scos telefonul din priză".
   De aceea pedepsiţii de orice fel, greu se-ndreaptă spre EL, dar nu trebuie să dispere, lăsîndu-se păgubaşi pentru că se înfundă în prăpastia pedepsei : boli, nereuşite în diferite domenii, accidente,ei şi familia lor, etc.
   Să caute morţiş cu ură către destinul implacabil, să-ncerce ceva naiv cumva, să-şi pună în gînd o realizare uşoară dar care poate să nu reuşească, şi să-I ceară LUI ajutorul pentru reuşită, şi să mai încerce să nu se lase defel. Şi va vedea că încetul cu încetul va recăpăta încrederea în EL, că-l ajută cumva şi nu-l lasă la voia întînplării. Îi pasă de tine, oricît ai fi de pătimaş.
   Astfel va începe o conlucrare, la început anevoioasă cu EL, dar ulerior te vei îndrepta, şi nu vei mai suferi şi-n comuniune cu EL vei deveni alt om şi pentru ai tăi, şi-i vei putea ajuta într-un fel deosebit de benefic, neaşteptat de bine chiar.
   Toate acestea în timp, nu peste noapte se pot realiza, cu atenţie şi răbdare, perseverenţă, încăpăţinare bună, şi în secret numai tu cu EL să ştiţi în gînd, din aproape în aproape, politica paşilor mărunţi, fără frică, cu curaj, ce te costă încercarea, doar eşti capabil de o încercare şi cu EL, cîte ai mai făcut şi-n alte direcţii fără succes, hai încearcă, succes!
   EL te aşteaptă şi pe tine!

Încercarea

   Uneori eşti pus la încercare de EL, Tatăl nostru Ceresc, mai tare ca de obicei, e un prag de trecut, printr-o boală trecătoare, repaus neaşteptat, bătrîneţea, o aşteptare îndelungată crezi nefolositoare, insomnii, te vei gîndi oare la EL?
   Ori vei continua să-I greşeşti ignorîndu-L, ca-n toată existenţa ta, de zi şi noapte, iar va urma un timp de vieţuire stearpă fără EL în gîndul tău, şi poate un nou avertisment de trezire pentru tine şi ai tăi.
   Şi de nu, vei fi din nou pedepsit cumva, mai bine gîndeştete de două ori, ca să scapi de acele crize de conştiinţă, stări limită, încercări altfel inexplicabile, EL te doreşte să I te alături mai întîi cu gîndul la EL, încercă şi vei vedea că începi o nouă viaţă.
   Nu irosi şi aceste ocazii oferite ţie de EL, pentru a-L cunoaşte măcar empiric cumva, ocazii ce ai avut numeroase pînă acum, dar nu ştiai că-s de trezire pentru tine, TE aşteaptă în direct, e în tine dintotdeauna, curaj!
   Tu şi înaintaşii tăi de sînge aţi pierdut atîtea şanse de a I vă alătura, măcar în gînd cu EL, singur singurel acum te aşteptă, concomitent cu regăsirea LUI, caută să te îndrepţi, făcînd numai bine oricui, şi oricînd.
   Jean Paul Sartre : "sîntem condamnaţi la libertate" şi Merleau-Ponty : "sîntem condamnaţi la a da sens"
   Poate sigur nu ai experienţă cu EL, să iei legătura mai ales în gînd, dar aşa doreşte EL dintotdeauna fiecare cu EL, are prezenţe în miliarde de oameni, nu e unul, care să nu aibă receptorul SĂU în el, aşteptînd să I te adresezi.
   Nu e complicat de vrei nu amîna, ai curaj acuma, nu te gîndi la alţii ci doar la tine, prin tine şi ai tăi vor fi alţi oameni cînd vei ajunge la o comuniune cu EL, toate în timp, şi nu forţa nota, că te costă scump, trebuie să ai răbdare şi atenţie la tot ce-ţi cere, vei simţi curînd, nu ignora nimic ce simţi deosebit în sinele tău, şi fii secret nu spune nimănui nimic, mai tîrziu cînd îţi va da voie EL.
   N.Steinhardt : "dacă ne cunoaştem interesul şi ne vrem fericirea-- n-avem încotro, sîntem osîndiţi a face fapte bune şi frumoase !".
   Viaţa asta, dar de la EL, trebuie în consonanţă cu EL petrecută, şi pentru urmaşii tăi trebuie să gîndeşti, nu te lăsa furată de lumescul asta nefiresc, urît şi josnic, ce te tîrăşte numai prin pedepsele SALE aspre.
  Te vei odihni cum îţi aşterni, tu şi ai tăi, ia aminte nu vei mai avea mult timp cred, curaj !

Curajul

    Da, curajul, dar nu cu ochii închişi ca un înpins de un inpuls nefiresc, nebunesc, ci curajul adervărat roditor, responsabil, e ceva ce te face viteaz, demn , irezistibil, de neoprit, chiar invulnerabil pentru cei luaţi prin surprindere de iniţiativa ta. Henry Montherland : "Curajul! La cuvîntul acesta revenim mereu".
    Un curaj folositor, nu gratuit numai să te afli în treabă, dement, zadarnic, zăpăcit, fără un ţel măreţ, deosebit.
    De curaj ai nevoie cam în multe întreprinderi ce se ivesc în viaţă, din lipsa curajului mulţi le evită, nu se inplică le e frică, laşi poate. Frederic Rauh : "Oricare ar fi concepţiile, curajul e totul"
    Poţi fi un deschizător de drumuri, de pîrtie, urmat de izbînzi nescontate pînă nu demult, un victorios, un învingător ce ia totul. Luis-Antoine Saint-Just : "Circumstanţele nu sînt grele decît pentru cei care se dau înapoi din faţa mormintelor lor"
    Toţi inventatorii au fost şi sînt nişte încăpăţinaţi curajoşi, la fel ca marii descoperitori, ce nu s-au dat înlături, sacrificîndu-şi chiar şi viaţa pentru un ţel, atunci nefiresc. Brice Parain : "E simplu, dacă vrei să fii liber, nu trebuie să-ţi fie teamă de moarte". 
    Şi reversul medaliei, cînd lipsit de curaj cu capul în nisip ca struţul, şi te năpădesc nevoile, învingîndu-te pe tine şi apropiaţii tăi. Rene Descartes : "Toate greutăţile se datorează faptului că eşti lipsit de curaj" N. Steinhardt : "Curajul îi cere intelectualului o oarecare simplicitate, refuzul de a se pierde în subtilităţi prea gingaşe, voinţa de a se descotorosi de speculaţiile intelectului analist şi fabulator ; de unde  şi formula lui N. Iorga : Frica are mai multă imaginaţie decît curajul".
    Şi cu EL să ai de lucru îţi trebuie o doză oarecare de curaj, orice ar fi îţi zici, e totuşi cu mine un nefapt, un CEVA ce nimeni nu-L ştie încă. Dar voi izbîndi, pentru că nu mă lasă de izbelişte, şi ce vrea EL voi voii şi eu cumva EL ştie.