3880...Parcursul rămas al vieții refuzate

  E o chestie și cu curajul ăsta, ni-i la îndemînă nu de florile mărului, băgați la cap. Nu ni-i îngăduit a renunța la viață, strașnică hotărîre, dar dacă nu-i și nu-i chip și nu găsim altă cale. Pricepută, îI cerem LUI ajutorul, altfel nu se poate și altfel înseamnă că-L jigniți și nu vă va fi bine. Nici vouă nici alor voștri și pe ei trebuie să-i feriți și călăuzi cît mai bine pentru binele dat, preconizat.
  Deci refuzul vieții date, că-i necaz continuu și nu-i vedem din neputință capătul. Doar atunci gîndindu-ne și răsgîndindu-ne și cu EL cerîndu-I neapărat îndrumarea. În rezolvarea dilemei în care ne găsim și așteptînd răspunsul SĂU și doar după aceea. De ne mai menținem cu tărie neputința de a viețui cum trebuie, tot cu EL aflați decizia finală.
  Se poate și sigur tot EL să vă rezolve în termeni amiabili de jos și SUS. Și doar răbdare vă va veni rîndul, înțelegînd de ce pe parcursul rămas al vieții refuzate.