4442..De ce toate acestea?!.

  Să mă explic de unde vine această luare oarecum în ușor a ceea ce scriu cumva în credința ce încă visez s-o am corectă ca și noi toți. Cînd eram în marele necaz din tinerețe și-I promisesem de mă va ajuta că-I voi construi o biserică LUI în general. Ne clarificîndu-L defel EL, CEL Adevărat, ori minciuna isus vehiculată-n nt(noul testament) și după multe decenii în uitare cu viețuire în comunism.
  Și cu greșeli mai mari ori mai mici față de UN EL Adevărat și necunoscut atunci ca și acuma, dar nicidecum față de minciuna din nt. O venit, zisă pe aci și dezmeticirea cumva bună dar doar începută, că mai trebuia să puie EL umărul mai insistent, cred, la desăvîrșirea priceperii mele. Cum o doresc și o dorește și EL și Lumea SA cu noi toți, dar deocamdată nu cred că-I luat pe nepregătite cum sînt și eu, oricum mai „știutor” vizavi de voi.
  De nu știu multe mari și mărunte în amestec cu destule altele bune și mai puțin bune, fiind neexplicate corect pe de-a-ntregul și de ce toate acestea?!

4365..Cîte ne trebuie.

  Ce avem de zis să zicem, chiar de doare Adevărul SĂU cu noi împreună, că nu-I dăm de capăt nici LUI nici nouă. Ne aflînd cîte trebuie mai defel, mulțumindu-ne cu cîte amețeli, fudul zicîndu-le descoperiri, cunoașteri în domenii care nu-L știu. Nici despre noi nu catadicsim a fi mai acătării, ne preocupați la justa noastră valoare, oameni cu EL în conlucrare nedezmințită.
  Interesată, deosebit de aprofundată, de nu ne dăm seama mai deloc, fiind așa înnoroiați în cîte le cauți ne la locul lor. Dar tare ne  facem de cap fără cap, căutînd coturile, neesențialul, deci neputința, nedreptatea, imoralitatea, bătaia de joc. Între noi, natură și mereu fără EL și EL doar preocupat cumva nu pe înțelegerea noastră așa înstrăinați unii de alții.
  De aici și Acolo, unde-I și noi habar nu avem de ce ne trebuie pentru a fi întregi în toate cîte ne trebuie și deocamdată nu-s de găsit oricum.

4295..Gogonate.

  De la Origene ni se explică că jucăm roluri date-n lumea oamenilor dintotdeauna cu buni și răi și ceilalți de tot felul, în final. Adeverindu-se o existență infinită cu luarea doar a LUI în serios, o Imensitate Divină de ne cuprins ce-I vom închina în continuare de cînd va fi să fie, viața noastră. În perspectivele cunoașterilor, desăvîrșirilor ce vor urma, astfel ni se va curma necuviința asta ce o tot urmăm.
  Și-nvățați cum trebuie va lua sfîrșit buimăceala fără EL CEL Adevărat și vom uita de nt și celelate nerozii ce au umplut văzduhul. Nevăzut și văzut de mincinoase închipuiri doar, saturînd răbdarea SA și de la o vreme hotărît lucru nu va mai fi nedreptatea. Din fața SA, și dintre noi necredința dispărînd, apărînd adevărata recunoștință, credință în Unicul și Indivizibilul Dumnezeu.
  Fără alte nesăbuințe de fii, mame și cîți parasfinți și apostoli ai minciunilor gogonate.

4271..Cînd e.

  Mi s-a dat voie să scriu despre Adrian Iovan pilotul ce a murit recent în accidentul din munții Apuseni. Să nu iei viața nimănui că nu tu dai viață, nici chiar femeie fiind, tot datorată CER-ului e menirea ta de femei ce naști copii. Și nu-ți asuma riscul gratuit în fața LUI, că numai EL ne dă și hotărăște ce și cum e cu viața fiecăruia.
  O abuzat în cazul acela mult mediatizat și i-o luat viața hoțului și CER-ul după așa timp l-o penalizat tot așa cu viața plătind. Fifty-fifty, nu mi-i ușor a scrie nici mie că nu de mult în familie și chiar și eu avînd și încă am probleme cu priceperea. Vieții noastre pe Pămînt și a răspunderii firești în fața SA, a noastră oamenii, vrem să ne apere EL, se poate, dar luăm legătura cu EL.
  Și de se petrec accidente, incidente între oameni, doar EL de-I cerem ne va răzbuna, fiți atenți însă că-i groasă tare, cînd e, a SA răzbunare asupra vinovatului acela.

4215..Să se cheme.

  Aceste construcții ale SALE, de vase cum I se mai zice Olarului, LUI, îs și, și adică atît de edificare-încercari cît și de demolare-încercari, după cum îi cade bine. Numai LUI. Nu dă socoteală nimănui, cel puțin așa ni se pare nouă de aici, de mai SUS cine știe, poate consiliului CER-ului, mi se zice că nu, așa o fi, E prea SUS pentru noi. Așa încă destul de ne destupați într-ale CER-ului cătări și cîte și mai cîte de te doare capul.
  Și nu știi ce ai că-i cu bai mare treaba asta cu EL și noi, încurcată și cu destule chichițe de nu le știm capătul, mai bine zis capetele. E interesat, sîntem deocamdată în acest colț de Univers preocuparea LUI de căpătîi să ne aducă pe linia de plutire a binelui- dreptății. Între noi și-n natură și oriunde am dăinui cînd va fi să fie, deci nu oricum ci-n concordanță cu ale SALE cerințe.
  Ce trebuiesc de vrem ori nu, sfinte să ne fie de la o vreme care va fi să se cheme conlucrare cu CER-ul.

4182..Ca lumea.

  Mi s-o comunicat cumva că și-n cazul bărbaților funcționează o oarecare intuiție premergătoare unor acțiuni. Cam aparent ne gîndite, instinctuale, luați pe nepregătite chiar unii din noi pe seama faptelor ce le derulăm uneori. De-a valma în vîrtejul unor evenimente ce ne surprind și noi pe noi și pe alții, de avem responsabilitate recunoaștem de nu, nu.
  Nu-s datorate LUI și desigur căutăm vinovați, ghinionul, piază rea, dacă-s rele și altele ce ni se par numai decît responsabile, noi poate nu! evident. Dar nu sinceri, ci duși cu sorcova de nedreptatea ce-i în lumea fără Dumnezeu, ci cu ce s-o nimerit a fi cît mai credibil după noi așa nelegiuiți. Cam de cînd sîntem alungați și din fața SA pînă la noi recalculări prielnice și nouă, cînd vom mai merita.
  Vom afla și atunci sigur ne vom dezmetici cum nu am reușit niciodată ca lumea.

4153...Nici lor.

  Religiile își tot caută motivații și para motivații de ducere cu preșul a cît-or mai mulți gură-cască din întreaga lume de se poate. Crezîndu-se stăpîni pe vecie a ignorării LUI și a noastră rupți din fața SA și a îndreptării așa de mult tot cerută de SUS. Și nici cum înfăptuită corect atîta vreme cît nu-L urmați cu credință fermă și clară doar pe EL, Unicul Dumnezeu viu din CER.
  Și pe Pămînt de luat cum trebuie în calcul ca să ne priască viața dată nu la întîmplare cum se tot perindă nepuncioasele replici. Spirituale de mîntuială ce vă tot aburesc cam de cînd lumea și plătiți prăsiți în nevoi și dispariții premature nedumeriți continuu. Nefiresc de înstrăinați de calea LUI cu noi împreună, preconizată înfăptuire încă ne aflată corect.
  Ci doar înstrăinările cît lumea în derîderea firescului neaflat, ci tot uitat și ascuns de cei ce nu ne vor binele, nici lor.

4108...Nu sîntem, că nu merităm încă.

  Scrieri sînt diverse mari și mărunte ca semnificație în demersul aflărilor trebuincioase nouă. Deci nu toate-s de folos, să ne uităm la VT (Vechiul Testament), doar la construcție umană. Cum s-o îndeplinit și în mare, în afara interesului dat raiului și perechii alese. Că nu ne privește, e treaba LUI cu acel dispărut în mod practic, acel popor ales.
  E ca și cînd am da importanță latinilor ce nu-s prin lume de peste o mie cinci sute de ani. Și ei cu greșeli în fața LUI și au dispăruți fără urmă corectă, ci în amintiri nelegiuite. Mîndre tare și-n derizoriul neputințelor de luat de cei nevolnici între noi și-n fața SA. Deci Adam și Eva-s ceva dispărut pe veci pentru omenire, noi fiind urmașii.
  În mare a celorlalți amintiți ca și cînd nu am prea fi importanți și nu sîntem, că nu merităm încă.

4042...De nu ne cumințim.

  Islamul prin cîți netrebnici, oameni ajunși în funcții înalte impun populației cîte legi. Ce nu țin de bunătate, bun-simț, normalitatea naturii omului cumsecade în deplină egalitatea. Între toți membrii societății aceleea de ori unde s-ar afla în fața LUI sîntem la fel. De responsabili și îndatoritori cu respectul cuvenit, credință și-ntre noi oamenii.
  Ce ție nu-ți place altuia nu face, că-n fața LUI aduni bile negre de nu ești om de omenie. Oricine ai fi și la o adică ți se înfundă, vedeți statele din Nordul Africii și din orientul apropiat. Ce-s pe ducă ori s-au cam dus acele vremi și timpuri și nu-și găsesc căile cum ni le dorește EL nouă. La toți în fața LUI și-ntre oameni de omenie, respect, moralitate și cu binele în față mereu.
  Că-i bai și plata-i peșin cînd socotește EL în CER, noi doar vom constata necazurile, de nu ne cumințim.

4018...Fără acordul SĂU!

  Nici voi copii copți la minte, de vă dați seama de neconcordanțe cu morala binelui. Cu dreptatea și cu cele a le LUI în dreptul nostru, ajungeți la pace cu ai voștri părinți. La un pahar de vorbă demnă, corectă reglați în termeni clari și fermi disputa în fața SA. Cerîndu-I îngăduință și îndrumare și-o veți afla dar să fiți cum trebuie în lume și-n fața LUI.
  Nu-i lucru de șagă să știți, costurile îs incalculabile de nu deschideți ochii minții. Și vă avîntați cu ochii închiși în cîte nelegiuiri, că EL E Atotștiutorul și ne urmărește. Să fim cum trebuie cît trăim, nu anapoda, ci-n concordanță cu binele, dreptatea, morala și legea SA. Dreptatea Divină n-o știm defel, dar cea terestră după EL s-o aplicăm corect, cît se știe, că se știe, să se știe!
  Nu vă-ncumetați a-i pune la punct pe părinți, chiar de vă par nedrepți, fără acordul SĂU!

3966...Concomitent și îndreptați

  O fi o cale de adresare LUI mai acătării și pentru a crea atmosfera de liniște și simțire. Sufletească de strîngere de inimă și reculegere sinceră, mobilizatoare, înnoire în fața SA. Și prin recitarea unor rugăciuni știute, dar fără să-I aducem atingere, supărîndu-L. Prin neavenite și îndoielnice adresări fără EL în minciuna hîdă LUI și nouă.
  Se poate rugăciunea Tatăl nostru, pentru început, dar fără finalul mincinos, ci doar de EL amintind. Preamărindu-L, ca Unicul și Singurul Dumnezeu din CER, fără duh și fiu, că-s adăugiri nefolositoare și minciuni. EL E Suprema Unică Ființă Divină Indivizibilă căreia se cade a ne adresa cu priință. Altfel e pierdere de vreme și simțiți asta pe pielea vostră în timp și spațiu.
  ÎI pretențios, dar pe loc aflați mulțumirea LUI de vă ascultă ori nu. Ne vrea concomitent și îndreptați între oameni, natură cumsecade și numai în fața LUI să-I fim.

3913...Nu ai ac de cojocul ei.

  Ce să-i faci dacă se știe că între credință și prostie e o prăpastie, dar o ales prostia omenirea. Că aflarea SA corectă și urmarea LUI nu-I posibilă întorcîndu-I spatele continuu. Nici între oameni nu sîntem cumsecade și drepți și nici de EL nu știe lumea mai nimica în așa nepăsare. De EL și Lumea SA, ci de cîte închipuiri urîțind și înrăind populațiile în neștire.
  Nici vorbă de credința în EL, ci-n diverse religii străine de EL și urmările-s cunoscute. Și azi lumea-i în părăsire la nivel de indivizi peste tot, cu toată cunoașterea. Ce luptă pentru supraviețuire, sănătatea și altele îs alterate de neputința. De a-I fi în față cum ne tot dorește și noi încăpăținați alegem să nu-I facem față, ci spate!!
  Ce să-i faci la așa lume necuviincioasă deocamdată, nici s-o lași dar nici nu ai ac de cojocul ei, fără EL.

3880...Parcursul rămas al vieții refuzate

  E o chestie și cu curajul ăsta, ni-i la îndemînă nu de florile mărului, băgați la cap. Nu ni-i îngăduit a renunța la viață, strașnică hotărîre, dar dacă nu-i și nu-i chip și nu găsim altă cale. Pricepută, îI cerem LUI ajutorul, altfel nu se poate și altfel înseamnă că-L jigniți și nu vă va fi bine. Nici vouă nici alor voștri și pe ei trebuie să-i feriți și călăuzi cît mai bine pentru binele dat, preconizat.
  Deci refuzul vieții date, că-i necaz continuu și nu-i vedem din neputință capătul. Doar atunci gîndindu-ne și răsgîndindu-ne și cu EL cerîndu-I neapărat îndrumarea. În rezolvarea dilemei în care ne găsim și așteptînd răspunsul SĂU și doar după aceea. De ne mai menținem cu tărie neputința de a viețui cum trebuie, tot cu EL aflați decizia finală.
  Se poate și sigur tot EL să vă rezolve în termeni amiabili de jos și SUS. Și doar răbdare vă va veni rîndul, înțelegînd de ce pe parcursul rămas al vieții refuzate.

3848...Pe loc atunci vindecați de prostie pe veci

  Că se zice minciuna, aprigă îi judecata acelui minciună de zeu închipuit. O fi în mintea neputincioșilor în fața LUI de a fi oameni cum trebuie, mințindu-se singuri. Și pe destui încă gură-cască, oricînd o vreme gata la nelegiuirile supărătoare SUS. Într-adevăr pentru nevolnicii SĂI și ai noștri, înrăiții și urîții șmecheri neputincioși de bine și util.
  Și nici pe bune de EL, e dură judecata SA și urmările-s pe măsura CER-ului. Exemplu de eficacitate în demersul timpului de aducere a nostră pe calea cea bună. Chiar și tîrîș-grăpiș, poate o vreme pînă ne revenim cum trebuie și așa să fim. Trăgîndu-ne pe seamă, adîncind căutările înfăptuirilor bune, cumsecade în natură și-ntre noi.
  Despre EL nici nu se va mai pune problema fiind de la sine înțeles pe loc atunci vindecați de neputință pe veci.

3819...Trebuie demonstrată mereu cît sîntem

  Se zice doar dar nu se și face, că ne închinăm LUI, ar fi ceva să-L respectăm. Și între noi și-n natură cu adevărat să fim oameni, nu ceea ce-i azi prin lume. Fără EL și noi așa îndepărtați de calea aleasă, cu EL în preajmă urmîndu-L cumsecade. Că-i frica de EL, o fi dar nu demonstră aievea în viața cotidiană furișați mereu. În alte demersuri nedemne, urîte și rele mereu între noi și oriunde, tot fără EL.
  Nedrepți, imorali promitem doar că ne vom cuminți, dar niciodată nu și putem. Ne tot scremem degeaba și nu facem nimica cu adevărat cum și trebuie, de asta și ducem viața asta. Nesigură de la o vreme în colo pînă dispărem nemulțumiți, neștiutori de nimica bun și util pentru noi. Și ceea ce trebuie făcut în concordanță cu EL și noi înspre calea bună, frumoasă neștiută.
  Închinarea în fața SA trebuie demonstrată mereu cît sîntem prin ceea ce gîndim și facem.

3641...Tot ne va recupera, cu tot cu fulgi, de vrem ori nu

  Ne comportăm cu toții între oameni necorespunzători e lesne de știut, nemulțumim. Dar și-n fața LUI nu reușim a ști măcar corect cum trebuie să fim. Dîndu-ne atîtea încercări, care mai de care mai bine ticluită și de noi înșine. Îndepărtîndu-ne fățiș din calea SA, apucînd-o pe netrebnice cărări înrăiți. Neomenoși și ne căutîndu-L pe EL, ci necurățeni dată ca poticneală tare însușită încă.
  Ce ne ține departe de priceperea SA, nici EL nu ne vrea încă prea aproape. Doar pe unii ce se-ncumetă în așa secetă nedreaptă LUI și nouă, datorată nouă. Căzuți în capcana neputinței de a fi oameni corecți în lume și cu EL. Neștiindu-L din vrerea SA și ulterior și cu dorința noastră de ne înțeles, de a nu-L ști măcar corect. Chiar de nu ne cade bine a-L ști, înfricoșați, dar altă cale nu-i, ci-s doar minciuni temporare.
  Că-n continuare la o adică, EL tot ne va recupera, cu tot cu fulgi, de vrem ori nu.

3633.Singura posibilă dătătoare de speranțe adevărat confirmate de omenescul firesc

  Făcînd doar binele cît trăim pe Pămînt ștind să-I mulțumim cumsecade. Doar LUI, ni-i cu priință viața pe aici, restu-i improvizație, pierdere de vreme. Nelegiuiri ce le plătim cînd ne vine timpul, de regulă cînd ne așteptăm mai puțin. Așa-i în lumea asta a noastră cu EL și noi într-o devenire încă ne expusă. Cum trebuie, încă mai deloc, fiind însă tributari neputinței între noi și-n fața SA.
  În liniște și pace conlucrînd noi între noi benefic și cu EL înspre bunurile supreme. În aflare cînd vom conveni să fim cum trebuie doar, în calea dobîndită atunci doar. Orice am face tot cu gîndul la EL sîntem, cu speranțe de mai bine și util nouă. Și se vede treaba și LUI, nu știm mai nimica dar e de dorit continuu îndreptarea.
  Singura posibilă dătătoare de speranțe adevărat confirmate de omenescul firesc în fața LUI.

3620.Și să simtă binefacerea într-adevăr

  Acele învățături, episoade ce țin de pornirea fiecăruia, spirituală în general. Înspre EL, dar în religiile nedrepte LUI și nouă, nu ține mult minunea, se ofilește și piere cu vremea. Doar de-L separi cumva de neputințele specifice acelor tărășenii, să mai poți fi. Tu și cu credința ta în EL salvate oarecum de mizeria nelegiuirilor cu toptanul.
  Ce sigur de nu ești precaut, te înstrăinează de calea dată comună cu EL alăturea. Deci ca și-n cazul revelației ce ți-o prilejuiește CER-ul cînd vrea, cînd te încearcă. La un nivel anormal vieții cotidiene, normalului ce ne înconjoară de cum sîntem pînă nu mai putem fi deloc. Deci cam așa se petrec lucrurile și cu cel botezat, căci despre ceremonialul botezului e tot vorba.
  Și-i eșuat din start de cei în cauză în ortodoxia neputințelor în fața LUI și a nostră. Că nu-s lăsați să devie conștienți, mai întîi și să simtă binefacerea într-adevăr.

3610...Primind imediat alte simțăminte de trăinicie în viață

  Ne avîntăm să ne încredem în cele lumești mai răsărite înfăptuiri, ne credem împliniți. Cu ele, prin ele nici vorbă de EL și aflarea LUI corectă, ni-I ascuns și nici capul nu ne doare. Nici EL de așa nevolnici duși cu sorcova nu-I interesat, pînă nu-și revin căutînd îndreptarea. Firească LUI și nouă demni și omenoși cum trebui să demonstrăm mereu că sîntem.
  Într-adevăr ne dăm seama de micimea noastră fără bun-simț, bunătate și dreptate. Corectitudinea ca oameni de omenie ce trebuie mereu să fim între oameni, dar atît. Nu sîntem în stare și de pașii schimbării bune cu strășnicie de urmat ca oameni. Ce ni se tot cere să-I fim și de putem și-n fața LUI să ne comportăm corespunzători e și mai și.
  Primind imediat alte simțăminte de trăinicie în viață nu numai pentru noi înșine.

3598.Calea cît mai corectă în termenii vizați de SUS pentru noi de jos

  Mereu găsim soluții strict lumești, omenești, fără a ține cont de EL și noi ca un întreg cumsecade. În fața LUI, ci bîntuiți de neputințe în îndreptări corecte între noi și-n fața SA. Ne lecuim de ceea ce-i cazul și ne privește strict necesar să devenim oameni de omenie. Fofilîndu-ne mereu cu cîte închipuiri puse în practica înstrăinării de calea dată și mereu negăsită.
  Degeaba ne sînt date de cînd lumea încercări diferite, lecții de urmat pentru a ne veni mintea la cap. În vederea alăturării corecte de EL și „comunul” dăinuirii pe acest Pămînt. În vederea aflărilor de viitor alăturea oarecum, nu tot pe loc în năstrușnice împotriviri. Ce ni-L tot fac cu neputință de a-L ști cu adevărat cum ne trebuie în devenirea folositoare.
  Poate nu-i una singură, dar e de aflat calea cît mai corectă în termenii vizați de SUS pentru jos.