Se zice doar dar nu se și face, că ne închinăm LUI, ar fi ceva să-L respectăm. Și între noi și-n natură cu adevărat să fim oameni, nu ceea ce-i azi prin lume. Fără EL și noi așa îndepărtați de calea aleasă, cu EL în preajmă urmîndu-L cumsecade. Că-i frica de EL, o fi dar nu demonstră aievea în viața cotidiană furișați mereu. În alte demersuri nedemne, urîte și rele mereu între noi și oriunde, tot fără EL.
Nedrepți, imorali promitem doar că ne vom cuminți, dar niciodată nu și putem. Ne tot scremem degeaba și nu facem nimica cu adevărat cum și trebuie, de asta și ducem viața asta. Nesigură de la o vreme în colo pînă dispărem nemulțumiți, neștiutori de nimica bun și util pentru noi. Și ceea ce trebuie făcut în concordanță cu EL și noi înspre calea bună, frumoasă neștiută.
Închinarea în fața SA trebuie demonstrată mereu cît sîntem prin ceea ce gîndim și facem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu