Oare nu-i timpul să-I acordăm și LUI o vreme de sărbătorire și recunoștință după atîta pauză, secetă? De izbeliște fiind noi și de EL ne știind cumsecade, înstrăinați și acuma. Ne la locul ei o astfel de abordare a vieții în nedreptate tot fără EL și nici noi îndreptați. Ci tot cuprinși de neputința de a fi oamenii ce EL se tot preocupă a ajunge și nu-i chip încă.
Deci e timpul regăsirii noastre cum trebuie în firescul uitat de mii de ani cum am vrut. De nelegiuiți ce nici azi nu sîntem mai breji, ci tot continuăm nefireasca viață de pe Pămînt. Să ne revenim cumințiți, îmbunătățiți între noi și de EL ne mai făcînd excepție. Ci luare în cea mai corectă, cît se poate deocamdată, considerare și ne mai uitînd niciodată.
Fiecare cît consideră de îndreptățit să-și tragă pe seamă în fața SA, sincer cerînd iertare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu