Să nu facem orice se întîmplă, ci numai binele, cu hotărîre bună, demnă de omul ce sîntem. Că dincolo unde mergem nu-i binele posibil și nici răul, am încheiat socotelile. Doar aici e posibil să trăim, făcînd binele, de rău să nu aflăm niciodată de la noi nimeni. Vorbind despre bine și-n gîndire de asemenea binele să tot fie, învățîndu-ne a fi cum ne tot cere EL. Odată pentru totdeauna, că altfel ratăm menirea, încercarea dată ție de CER.
Nu te mai întîlnești cu ea, niciodată și dincolo-i multă vreme, nu ca aicea și degeaba. Nici nu contează, nu mai sîntem, nici punerea la cale, ci așa într-o așteptare surdă și mută, de va fi, poate da poate nu. Inconștienți, conștiința-I EL. Dar odată aici aflîndu-ne vii cu trup și întreaga bucurie a vieții, să n-o irosim degeaba. Cu fudule prostii și neștiința SA, ci cumsecade să învățăm a fi și acolo unde nu-I, să-L tot găsim că Este Neștiutul și să-L știm a fi oameni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu