3909...Nu te irosești degeaba

  Jinduirea după așa zisa viață de după moarte în rai e o gogoriță, o neghiobie hîdă. Dincolo nu-i așa ceva cîți ați căta, nelegiuiților ci virați-vă viața spre EL, cumsecade. Între oameni să fiți și raiul e aicea pe Pămînt, singurul în dreptul omenirii. Nu umblați după închipuiri fără EL, că-L ignorați și vă ardeți tot aici, nu-i dincolo iadul, ci aci.
  De sînteți gură-cască fără Dumnezeu, Unicul din CER, uitați NT și nelegiuirea strîmbă. Ca să vă mai priască viața fiți cu EL în căutare dreaptă, bucurîndu-vă de o viață în dreptatea. Firească aici și SUS e urmărită să vă fie bine vouă și alor voștri. Numai pe Pămînt cu natura pe bune, respectînd ca să fii respectat mereu om de omenie.
  Clădirea binelui și cu EL alăturea ți se întoarce doar aici cît mai ești și ești nu te irosești degeaba.

3906...Să-L tot găsim că Este Neștiutul și să-L știm!

  Să nu facem orice se întîmplă, ci numai binele, cu hotărîre bună, demnă de omul ce sîntem. Că dincolo unde mergem nu-i binele posibil și nici răul, am încheiat socotelile. Doar aici e posibil să trăim, făcînd binele, de rău să nu aflăm niciodată de la noi nimeni. Vorbind despre bine și-n gîndire de asemenea binele să tot fie, învățîndu-ne a fi cum ne tot cere EL. Odată pentru totdeauna, că altfel ratăm menirea, încercarea dată ție de CER.
  Nu te mai întîlnești cu ea, niciodată și dincolo-i multă vreme, nu ca aicea și degeaba. Nici nu contează, nu mai sîntem, nici punerea la cale, ci așa într-o așteptare surdă și mută, de va fi, poate da poate nu. Inconștienți, conștiința-I EL. Dar odată aici aflîndu-ne vii cu trup și întreaga bucurie a vieții, să n-o irosim degeaba. Cu fudule prostii și neștiința SA, ci cumsecade să învățăm a fi și acolo unde nu-I, să-L tot găsim că Este Neștiutul și să-L știm a fi oameni!