4446..Schimbîndu-ne în bine.

  Și noi puten fi în viață deocamdată garantat de EL și Lumea SA, pe Pămînt și nu numai după cum evoluăm, cunoscînd continuu. Totul ce-L și formăm de vrem ori ba, e să vrem a atinge cu toții în mod obișnuit cei 120 de ani și azi se poate în mod curent cu toții. Dar să ne debarasăm spiritual de necuviința de care tot dăm dovadă ne urmîndu-L cum ne tot pretinde îndreptați omenește.
  Și așa să dăinuim cunoscînd mai departe ce-i de făcut în gîndire, vorbe și fapte pe măsura cerințelor SALE zise și ne urmate. Că ni-i tare greu gîndind greșit că-I sîntem egali LUI și dorind ce nu ne privește, ci să ne fim nouă de folos cunoscîndu-L. Cît ni-i voie, conlucrînd uman la desăvîrșirea noastră împreună cu EL, urmîndu-L de pe marginea dată și din Întregul din care facem parte.
  Cît ni-i dat dar fiind cum trebuie, un cum trebuie ce e nevoie a-l cunoaște cu vremea, nu distanțîndu-ne mereu de EL, ci urmîndu-L și schimbîndu-ne în bine.

4395..Nu vom mai ști.

  Preocupările noastre cîte or fi de diverse, nu au vîrsă, îs date a ne lua cu ele-n viață conlucrînd la desăvîrșirea noastră. În toate domeniile cunoscute, competența ne înfiripă mereu, dorind reușita, vîrful în acele căutări și de regulă-s bune oricum. Înfăptuirile, vorbele și gîndurile ne însoțesc mereu cît vom fi pe Pămînt cumsecade însă, că alfel îi degeaba năzuința, dorința.
  De izbeliștea necuviinței, nedreptății, imoralității molipsitoare, toate nelegiuirile că nu sîntem cu EL și nici nu-L căutăm. Așa ni-i datul firescului nefiresc, ca fără de EL, EL ne avîndu-ne-n grijă bună, ci doar pedeapsa, moartea și celelalte legate. De necuviința umană dusă pînă la paroxism, așa-i vremea de cînd sîntem, doar  ne-om veni singuri în fire, dar de unde?
  Tot mai abitir ne îndepărtăm de calea comună cu EL împreună la bine, că de rău nu vom mai ști.

4373..E de aflat, de încă nu știm.

  Mereu căutăm perfecțiunea în viața ce-o ducem, de putem și ne dă mîna, de regulă nu facem mare brînză. Ne împotmolim la mal de cele mai multe ori, mulțumindu-ne cu puțin, dezamăgiți înfruntăm viața înfrînți de nu știm binele. Să-l vedem în tot ce ne înconjoară, obișnuitul, firescul uman și natural al Pămîntului în dreptate, bună comportare oriunde trăim.
  Ne cerînd de la viață mai mult decît se cade, acest se cade-i de învățat cît trăim mereu de îmbogățit cu ponderare și potolirea dată. Nouă din facere, ne creînd cîte și mai cîte năzuințe de ne atins, decît în anumite condiții greu de priceput, greșind omenescului. Pornirii cele-i cumsecade, avîntîndu-ne pe nedrept în cine știe ce năzăriri fără Dumnezeu, fără bun-simț și dreptate, needucați.
  O educație ce trebuie convenită cu EL la orice gîndim, vorbim și facem, e de aflat, de încă nu știm.

4280..Încă uitat.

  Amintirile neîmplinirilor din viață ne tot scormonesc în timp și spațiul trăirilor cu vremea lăsîndu-ne loc de reflexii. Să ne convocăm ființa și mintea la contribuție s-o punem în adevăratul sens dat, de îmbunătățire a noastră. Și nu de înstrăinare a firescului uman cu adevărat în slujba binelui, utilului și chiar a frumosului, dar cu tot cu EL și noi.
  Nu-n delăsare și urmînd ademenitoare înfăptuiri ce lumescul fără căpătîi îi tot capabil de cînd lumea alungîndu-ne. Din preajma SA pe coclaurile necunoașterii adevărate a menirii date omului să-I fim cum trebuie, nu-n nelegiuiri și nedreptăți. Ci-n firescul care poate needucați nu-l știm, să ne dezmeticim cu luare aminte și ne tăgăduind omenia dată niciodată.
  Să ne regăsim cadența corectă între oameni, natură și mai ales cu EL și noi împreună, în normalul încă uitat.

4181..A existenței

  E oarecum în ființa feminină mai ales o dualitate mai accentuat diferită de a bărbaților în general. Înspre o informare mai să zicem spiritual-inconștient, dar nu-s informații curate, ci mai curînd influențe, bănuieli, lăuntrice presimțiri. În ajutorul totului ce-l formează spiritul, gîndirea și trupul, o închegare prielnică vieții pe Pămînt în condițiile date de pînă acuma.
  Totul acesta ce-i omul prin viață trecător ori ba, nepăsător ori cu priința preconizată de SUS cîndva. Și de curînd, cînd apucăm și să trăim datul nu la întîmplare, că-i bai de ne închipuim așa nerozie. Ci strașnică programare la amănunte ce poate nici nu ni le imaginăm luați de valurile neputințelor cultural-sociale și religioase.
  Înstrîmbîndu-ne rău de tot din calea dată și ne conștientizată mai defel în așa nelegiuire și falsă abordare a existenței.

4166...În neștire.

  Mai zilele trecute la radio aud o voce a unei importante personalități în românește: ce rost avem noi în viață. Cine sîntem și de ce? și cîte de astea în dezbatere în continuare, deci sînt întrebări fără răspuns de cînd lumea. Dar nu pe fiecare-l preocupă, ci micimea, neputința, nedreptatea, fărădelegea în fața SA ce ne asigură viața dar nu oricum.
  Ci-n anumite condiții ce ni le-o pus în față încă din vechime și noi nu L-am prea băgat în seamă și nici azi. Cu toate c-o mai revenit chiar și pe meleagurile noastre bătîndu-ne la cap, dar degeaba, chiar de am avut de tras consecințe dărîmătoare. Tot nu ne-am dezmeticit și mirat și EL de așa lichele îndărătnice și nepricepute și-o mai tras pe seamă încă o vreme.
  Ce expiră cînd va hotărî EL și noi tot anapoda o tragem mîța de coadă în neștire.

4118...Nu-L influiețează nimeni și nimica.

  La unii în decursul viață fiind îi atinge unde-i doare mai tare, pe alții în generațiile viitoare. Aici la generațiile viitoare, nu știm mai multe, nu avem mereu timpul și spațiul conștiinței. Învățăturii de minte să ne prindem că nimica nu-I scapă din viețuirea nostră de pe Pămînt. E doar să avem încredere deplină în EL, că știe ce trebuie pe Pămînt să fie dreptatea necesară.
  Să ne facem griji la ceea ce ne privește pe noi înșine, făcînd ce trebuie la timp. Cu morală, bine și dreptate între noi oamenii, în natură și mai ales în fața LUI. Ne dezmințindu-ne că sîntem oamenii care trebuie să fim mereu, cum ne cere EL. Nimic nu-I scapă și observăm cu nedumerire unele și altele, dar să-I acordăm toată încrederea.
  Că doar EL știe ce face, mai puțin noi oamenii, prea lesne influențabili mai degrabă în rău decît în bine. Pe EL nu-L influențează nimeni și nimica, avînd toate informațiile și puterea nelimitată.

4056...Firesc fiecăruia în dreptul său dat.

  În viață să urmărim a fi demni oameni, de mici educați să căutăm a fi buni, cu bun-simț. Între oameni și-n natură și de EL știind, respectîndu-L, chiar cu credință. Nu toți și reușesc a fi așa, dar să caute mereu, pentru a le prii viața și familia. Cu rod adevărat și tot ce fac în realizări corecte demne de oamenii ce sîntem dați a fi.
  Nu rateuri cu nemulțumiri cît trăim, deci să vă doriți a trăi, de unul singur, pe picioarele voastre. Nu pe spinarea altora în batjocoră, neputincioși de bine, util și frumos, luptîndu-ne. C-o fire nedemnă, învingîndu-ne neputințele, demonstrîndu-ne nouă înșine omenie. Credință în fața LUI, cît ni-i în dreptul fiecăruia, aflînd prin faptul că ne merge viața, mulțumiți.
  Viața, viață nu însăilată de azi pe mîine, ci acătării, cum e normal, firesc fiecăruia în dreptul său dat.

4046...ÎI E lehamite de noi.

  Oricine ar fi din fruntea oricărei societăți, ori de la poalele acelei mulțimi. Tot gură-cască îs, neatenți la ceea ce-i mai meritoriu de a ne fi în viață legămînt. Conduită de ne tăgăduit, credința, cum se poartă și pe la noi, ori în isus din NT. Și șleahta de nerozii în care-i încurcată lumea de pretutindeni, la fel ori în diverse moduri.
  Ori în Dumnezeu Cel Adevărat și Viu din CER, tot degeaba nimeni nu se poate lăuda. Că-i cea mai cea realizare ce ni-i la îndemîna oricui să-L întîlnești, E pe NV. Și Unul și altul, se tot confundă, profitînd neroziile dintotdeauna și azi parcă mai abitir. Ademenind mulțimi de fără căpătîi și chiar cu strașnic căpătîi, dezorientați cu toții.
  Că EL cu adevărat așa ne tot pretinde a fi cît trăim anapoda și fără Dumnezeu, îI E lehamite de noi.

4008...Înțelegîndu-ne menirea.

  Nu sîntem de izbeliște prin viață, ci îndatoritori LUI să ne croim o existență cît mai acătării. Nu strașnic deosebită de restul oamenilor, dar să fim mai atenți în relațiile cu EL. Și-ntre oameni și-n natură omenoși să ne meargă bine, altfel e bai și încă mare. Cu vremea ne putem împotmoli ca pui-n buci și s-o și mierlim ne gustînd viața.
  Pe de-a-ntregul, rămînînd cu-n gust amar al neîmpliniriilor doar vise. Și niciodată și înfăptuite, că toate se leagă de cerințele SALE către noi. Nu sîntem de izbeliște ci cointeresați cu vremea de bine, dreptate și cumsecădenie. În fața SA și de ne mai și angajăm într-o semeață îndeletnicire spirituală. În paralel cu viața de familie și celelalte normale în așa lumesc degradant, dar noi.
  Ținîndu-ne tare pe poziții ca să și fim cum trebuie, bucuroși și înțelegîndu-ne menirea.

3909...Nu te irosești degeaba

  Jinduirea după așa zisa viață de după moarte în rai e o gogoriță, o neghiobie hîdă. Dincolo nu-i așa ceva cîți ați căta, nelegiuiților ci virați-vă viața spre EL, cumsecade. Între oameni să fiți și raiul e aicea pe Pămînt, singurul în dreptul omenirii. Nu umblați după închipuiri fără EL, că-L ignorați și vă ardeți tot aici, nu-i dincolo iadul, ci aci.
  De sînteți gură-cască fără Dumnezeu, Unicul din CER, uitați NT și nelegiuirea strîmbă. Ca să vă mai priască viața fiți cu EL în căutare dreaptă, bucurîndu-vă de o viață în dreptatea. Firească aici și SUS e urmărită să vă fie bine vouă și alor voștri. Numai pe Pămînt cu natura pe bune, respectînd ca să fii respectat mereu om de omenie.
  Clădirea binelui și cu EL alăturea ți se întoarce doar aici cît mai ești și ești nu te irosești degeaba.

3889...Nepăsători de bine și EL

  Nu vă obligă nimeni să-nfăptuiți răul și urîtul în viață vouă, printre oameni și-n natură. Ci singuri ne facem de cap, prost instruiți, imorali și fără dreptatea învățată, conștientizată. Definitiv cum ar fi și normal, ca oameni adevărați nu inconștienți de doi bani. Netrebnici, șmecheri înrăiți ce nu valorăm nimica-n fața SA, la o adică ratînd viața.
  Nu toți la fel și deodată, ci cînd socotește doar EL și definitiv pe ne pusă masă. Și atunci disperați am vrea salvarea, dar ea salvare-i în timp și spațiu devreme. Nu ad-hoc, la nimereală, grăbită, ci pe îndelete, cumsecade înfăptuită în pace și liniște. Interioară și cu EL în pricepere cît putem, că-i încă foarte greu, neînvățați. Ci dezvățați de apropierea de EL și EL de noi, constat că-i tare anevoie încă.
  Așa deprinși cu relele și urîtele comportări oriunde și oricum, nepăsători de bine și EL.

3875 ...Și-o mai știu și alții cred (nu-i chiar FB,...)

  Ne tot dorim binele și frumosul în viață, să-l percepem mereu oricînd și oriunde. Dar nu ne dăm seama că ni-s oferite de Ceva, de Cineva și nu-L știm și nu ne mai merge mereu. Asta e și eu la fel pățesc, nu-mi merge totdeauna, ci mi se cere și impune să dau de la mine. Și dau nu am încotro și ceea ce vă scriu acuma-s sub imboldul oarecum silit al SĂU.
  Că nu-mi arde mie chiar acuma, în cîte nevoi mă consider băgat, ce mă nemulțumesc. Profund dar pe EL nu-L interesează decît calea ce vreau nu vreau trebuie s-o urmez. NI se bagă-n suflet și face cam ce vrea, de-ți vine uneori să-ți iei lumea-n cap. Nu vrea răul celorlalți și naturii ca și LUI, ci bunele, dar tu nu prea contezi, ești în horă cu EL, joacă.
  Cum îți cîntă, de nu poți nu contează, trebuie, asta-i politica CER-ului, și-o mai știu și alții, cred.

3868...Nu au cum fi comune de bună credință

  Sîntem unii în stare de ne furișa prin viață căutînd falsificarea realității. Aparent doar fiind corecți pe toate planurile, în realitate doar ne facem că facem ceva bine. În realitate răutatea ni-i viața trăită, iar cea vorbită cu fală și scrisă-n afară de firea nostră găunoasă. E perfecțiunea întruchipată, deci ne ducem existența pe două planuri distincte.
  Diametral opuse, josnicia pe față în lume, între oameni și cu fală cumsecade. În ceea ce concepem în scris și vorbirea adresată altora ce nu ne știu ce-nvîrtim diurn. Și ține-n diverse împrejurări dintotdeauna o astfel de abordare duplicitară. Fățarnică între oameni și una și alta, dar divers constituită, înfăptuită pentru inși diferiți.
  Unii căutînd îndreptarea și pe EL, o află din gura și proza scrisă a unuia ce-i împacă. Și pe cei dedați la nelegiuiri cu el alăturea fără perdea totuși ferindu-se de cei doritori de îmbunătățire. E și ușor un timp poate cele două comportări  nu au cum fi comune de bună credință, doar că nu-s în toți.

3810..Doar o afirmare exterioară la o modă

  Doar gesturile colective exprimate individual cu privire la o religie îs de pomană. Afirmarea unor neputințe perpetuu ce ne duc de nas prin viață și o ducem cumva. Normalitate ar fi să ne ținem cu EL doar aproape de o viețuire cumsecade. În societatea oamenilor, chiar de aceștia încă nu-și dau seama de nevoile lor. Cu adevărat trebuincioase, nu sporadice porniri niciodată cum trebuie afirmate.
  Istoria nu ne consemnează de nu știm a fi oameni adevărați într-o lume adevărată. Fuga doar după o imagine trecătoare, ce nu ține loc de statornicia omeniei adevărate. Între oameni cu cunoașterea și urmarea datoriei în fața SA demne. Măcar singuri să-I fim cum trebuie, căutînd și familia și apropiații, măcar să-i facem. Cum e nevoie a trăi, prin exemplul personal mereu menținut cumsecade.
  Deci nu doar o afirmare exterioară la o modă lumească oarecum, că-i irosire de viață.

3799..Concomitent cu îmbunătățirea relațiilor interumane

  Li se tot cere nelegiuiților fără Adevăratul Dumnezeu, ci-n necurata creștină lege. Mîntuirea cu orice chip, spre viața veșnică, undeva, cîndva, aiureli de doi bani! Încredeți-vă doar în EL cu adevărat și-ntre oameni fiți cum ni se cere de CER. Adică oameni de omenie, cumsecade cu tărie fermă și clară, luptători pentru EL. Și îndreptarea firească în fața LUI și-n lumea oamenilor, nu aiurelile necuviinței.
  Dezmeticiți-vă oameni ai lumii acesteia pînă nu-i prea tîrziu și EL sătul de așa nepăsare. Să întoarcă foia iar și părăsiți să nu știți ca și acuma adevărata cale. Încurcînd-o și mai și în nevoi și necazuri fără măsură, ce sigur nu le vreți. Dar nici aflarea LUI nu cutezați a o întreprinde cumsecade și-n termeni fermi și clari. Concomitent cu îmbunătățirea relațiilor interumane cu adevărat demne și bune.
  Nu cum e acuma șmecheria, interesul meschin, imoralitatea, nedreptate și lipsa LUI dintre voi.

3747...Înstrăinați cu bună știință

  Cred că-I vreme de ni se adresează cu: cred că-S greu de priceput și urmare. E ceea ce se știe de veacuri multe avem nepriceperea conduită de viață. Trăgînd ponoase ale nepriceperii continui ca și azi și de cînd e lumea. Nu-i încă vremea cînd și copii vor știe ce și cum e de a ne comporta în fața SA. Și-ntre noi cum ni se tot cere de SUS și încă nu-i chip, dar va fi atunci.
  Dezmeticirea va fi aprigă și deslușită tuturora în termenii ce azi nu-i încăpem. Ni se par de ne priceput, atunci parcă ni se va deschide mintea, încă strașnic pustie. Azi și de cînd e lumea tot așa în neputințe și nesocotite treburi ce-s continuu de plătit. De gîndirea nu-i încă coaptă, ci dusă cu sorcova-neștire, cotrobăind unde nu ne fierbe oala.
  Înstrăinați cu bună știință în afara SA și nici de noi prea dispuși la bine și bun-simț.

3745...Vom trăi și vom vedea

  Ne exaltăm așa din fire și în unele împrejurări prielnice bucuriei de a fi în viață. Nu neapărat total favorabile, ci și-n condiții ce nu ne surîd toate cîte le-am vrea. Ci doar unele și totuși ne credem că L-am prins uneori doar pe Dumnezeu de un picior. Aiureli nici nu știm corect Cine E și de ce? că nu-I cel ce mînuie fulgerele și trăsnetele.
  Ci o Entitate mult mai cuprinzătoare ce are în subordine și Pămîntul și natura sa. Că după `90 pe la noi încet, încet și-o dat lumea drumul la imaginația în privința spiritualității. De nu mai știi ce să mai zici, eu știu, dar restul e în necunoaștere totală. Și așa destul de limitați  de nedreptatea ce I se tot face și-n mod oarecum oficial.
  De state ce nu știu mai nimic corect despre EL și noi și doar minciuna fudulă. Și încă creditată, că EL așa încă dorește pînă va fi ce va fi, vom trăi și vom afla.

3675...Care-s o constantă în așa lume

  Nici eu nu le am, îs mai în cunoștință ca voi, dar atîta, le știu a discuta, expune. Nu le trăiesc decît în foarte mică, infimă măsură, e altă viață cînd ne vom afla trebuincioasa. Existență cu toți fără ascunzișuri și închipuiri nătînge străine de EL și noi, ce încă persistă. Neputincioși, nedrepți și altele nefăcute, ce-L țin departe de noi și pe noi de EL.
  Aparent doar simțit nu-I, că-n realitate E cu noi mereu, studiindu-ne pe NV cum e felul nostru. De expansiune într-o cunoaștere ce ni se permite, printre picături cît merităm. În definitiv nici nu avem pretenții de la EL, neștiindu-L corect, ci nălucirea necurată. Din NT ce nu-i în stare de nimica, ci doar în folosul nelegiuirii nedrepților, cît le mai dă voie încă EL.
  Nu-s liberi ci mereu îi pasc părăsirile și nevoile, care-s o constantă în așa lume.

3631...Adresîndu-ne, le vom afla dezlegarea necesară în timp și spațiu

  Față de credința în EL, față de respectul datorat LUI și Lumii SALE, nu avem de făcut nici-o deplasare. Vreun perelinaj undeva anumea, ci să ne vedem de viața dată în tihnă și pace cum trebuie. Adică demni de oamenii ce sîntem între oameni cu omenie și cu respectul și credința față de EL. Și numai de EL, știind cum trebuie și cu adevărat respectîndu-I cerințele date.
  În locul unde sîntem dați a fi noi și ai noștri, că în timp de se ivesc modificări ale vieții. De dus pe Pămînt, le vom afla și urma fără tăgadă, știind că-s de SUS date. Urmîndu-le întocmai și de vor apare noi încercări le vom face față știind de EL. Omenoși și cu cele necesare vieții în conformitate cu dorințele LUI, date nouă în timp pricepute. Și de sînt neînțelegeri cu EL adresîndu-ne, le vom afla dezlegarea necesară în timp și spațiu.