4046...ÎI E lehamite de noi.

  Oricine ar fi din fruntea oricărei societăți, ori de la poalele acelei mulțimi. Tot gură-cască îs, neatenți la ceea ce-i mai meritoriu de a ne fi în viață legămînt. Conduită de ne tăgăduit, credința, cum se poartă și pe la noi, ori în isus din NT. Și șleahta de nerozii în care-i încurcată lumea de pretutindeni, la fel ori în diverse moduri.
  Ori în Dumnezeu Cel Adevărat și Viu din CER, tot degeaba nimeni nu se poate lăuda. Că-i cea mai cea realizare ce ni-i la îndemîna oricui să-L întîlnești, E pe NV. Și Unul și altul, se tot confundă, profitînd neroziile dintotdeauna și azi parcă mai abitir. Ademenind mulțimi de fără căpătîi și chiar cu strașnic căpătîi, dezorientați cu toții.
  Că EL cu adevărat așa ne tot pretinde a fi cît trăim anapoda și fără Dumnezeu, îI E lehamite de noi.

3676..Gîndul neexpus e încă slobod în așa perioadă, doar LUI de se poartă

  O altă prostie ce vi se livrează, gură-cască să înghită pe nemestecate, greșeala cu gîndul doar. O tîmpenie, ni se cere de către CER, clar și concis să nu vorbim și înfăptui nedreptăți, nelegiuiri. Și pe EL să-L urmăm întocmai corect, între oameni și-n natură de asemeni cu bine. Iar despre zeul închipuit de NT și urmat de naivii omenirii, simbolic e pe cruce mereu ca o pacoste necurată pe lume.
  Consimțită de necorespunzătorii oameni, obligîndu-i EL pe închipuitu-l idol să-l ție tot răstignit. Că o cutezat omenirea prin așa tărășenie să I se opună, plătind ea, omenirea și el, acea tărășenie în felul ei. Doar EL și Lumea LUI cunoscîndu-ne îndatoririle, limitele și drepturile definitive.
  E suficientă cerința între oameni așa de netrebnici și neputincioși deocamdată. Să nu înfăptuiască greșeli între ei și-n fața SA, gîndul neexpus e încă slobod în așa perioadă, doar LUI de se poartă.

3553.Răul va fi suspendat, nu-i vom mai simți nevoia

  Răul nu are nici o putere, e doar o minciună, o tîmpenie lansată de nerozi între gură-cască. Și destui mai cu cap dar ce să-i faci de-i cam vînt, că de fapt răul și binele îs de SUS. Date printre oamenii lumii să ne învățăm cum trebuie a ne comporta demni și cu adevărat oameni. De rău ne mai atingîndu-ne niciodată și el răul e inofensiv de-ți vezi de binele și viața ta cumsecade.
  Nu te atenționează măcar, ci-i o ceva dat să ne încerce înspre îndepărtarea de calea dată. Din începuturile lumii omenești și nu are nici o putere deosebită, e ca și binele prin lume. Dar binele nouă ni-i mai greu a-l înfăptui, așa ni-i firea nătîngă și-n porniri nedrepte. Pe cînd de rău, așa ni-i obișnuința neroadă, ni-l luăm prin preajmă prin felul nostru necuviincios.
  Îs însușiri ce ni-s printre oameni date de EL să ne tot încerce, o vreme, că-n continuare. Cînd ne vom dezmetici numai binele va mai fi cu noi, răul va fi suspendat, nu-i vom mai simți nevoia.

2232.Comporte mai responsabil apropiații SĂI

   Nu cum se mai petrece încă, acei ce în sfîrșit știu cum să se comporte în fața SA. Se tot duc din mijlocul nostru lăsîndu-ne gură-cască la nedreptatea ce I se face LUI și nouă. Deci să se comporte mai responsabil acei apropiați ai SĂI, și-L rugăm și pe EL. Să ni-i mai lase o vreme ca să avem baze de infirmare și îndrumare de ceea ce trebuie făcut în lume. Să nu-I mai greșim așa tare măcar, de nu chiar să ne venim în fire, cum trebuie.
   Și încet poate ne vom dumiri și noi cum e de făcut să ne îndreptăm cumsecade. Și aflînd și despre EL mai multe și despre noi cum trebuie să fim în continuare.
   Că momentan nu ne place să ni se spună adevăruri neplăcute, ci să fim lăsați în pace. Așa nedrepți în fața LUI și între noi, fără morală și gîndire corectă, ne complacem. Chiar de părăsiți avem necazuri, nu ne vine mintea la cap. Ci continuăm cu, ce-mi pasă mie, după mine fiece-o fi, nu mă interesează.

2200.Cei fărădelege în fața SA și a noastră

  LUI nu-i place atitudinea de gură-cască, cei ce nu se implică, cei ce merg numai împinși de la spate. Fără coloană vertebrală, ce nu le place să gîndescă, ci alții pentru ei. Pomanagii, lăudăroșii și fuduli de nimica, hahalerele, cei pe care nu poți pune bază. Oamenii de nimica, șmecherii, cei fărădelege în fața SA și a noastră.
  Da LUI îi place să fie temut, respectat și să se creadă corect în EL, Unicul. Că noi oamenilor ne place să se creadă că toți sîntem de treabă și totuși nu-i așa. Poate doar constrînși să ne purtăm cumsecade, de altfel nu, așa-i firea unora. Or fi influențele mai puternice asupra lor și nu se pot controla.
   Să dăm dovadă de cutezanță, deșteptăciune e o îndatorire de om, prostia e o încercare. De cădem în plasa ei plătim, ne controlîndu-ne cum trebuie ca oameni.
   Condiția umană e de ne acceptat și totuși se trăiește cum putem pînă la un final. Ni se dau încercări numeroase, părăsiri și suferințe, doar ne vom afla locul în lume.

1942.Să ne abținem de la fapte urîte

   Să nu dăm dovadă de formalism înăcrit și atitudine de gură-cască în fața SA. Că noi nu putem mai mult, că facem ce putem, măcar să nu ne văităm. Ci în tihnă cît putem în pace cu oamenii și în noi înșine și opriți de la rele. Să ne abținem de la fapte urîte, să ne vedem de treburi pașnice. Și de lungul nasului, cît ni-i plapuma, competenți cît putem pentru a fi cu bun-simț. Și să-L știm cît mai corect pe EL, fără a-L înlocui cu necurații religiilor nedrepte.
   Cu morții vechi ce-i scoate la înaintare urîta creștinătate, în lume, urîțindu-ne viața. Și datorită căreia sîntem părăsiți de EL și avem necazuri mereu și neputințe. Că EL nu suportă să fie înlocuit în mintea nostră cu cîte false închipuiri, E gelos. Strașnic gelos, așa că luați aminte nedrepților și reveniți-vă în fire, de nu puteți. Plecați dintre noi lăsați-ne cu EL, să ne îndreptăm cum putem, nu ne încurcați.
   De voi nu puteți fi cum trebuie, lăsați-i pe cei ce încearcă să se îndrepte. Că de nu faceți bine, ci numai rău LUI și nouă și așa aveți necazuri, măcar înfrînați-vă nițel.

1719.Viața ni-i greu a o pricepe, nedrepți fiind

   Atitudinea de gură-cască, că nu putem mai mult și numai strictul necesar. E de ne dorit în relațiile cu EL, cînd îL pricepi și știi ce trebuie, trebuie să dai și de la tine. Că-i cale lungă de aflat ce și cum, e sigur o caznă, dar în timp se poate ști. Așa-i în relațiile cu EL, ne pretinde și e de făcut ce trebuie, să nu avem necazuri.
   Cînd se-ntîmplă neînțelegeri inerente cu Divinitate, fiind începător, cere-I sprijin. Să-L înțelegi la o adică, dînd de greu, e frecvent, îi de muncă multă și de unde nu-i și răbdare. Dar de ești preocupat, interesat cît se poate, omenește, cred, e bine mai departe. În timp te dumirești de multe și-L simți cu tine și-i deosebită trăirea.
    Viața ni-i greu a o pricepe, nedrepți fiind, nici deschidere nu avem la cunoaștere. Respectînd ce ni se cere de SUS, vom aflat multe în timp. Și nu numai despre viață ci și altele. Ce ne privesc, ca părăsirile, suferințele, moartea, etc. De asemenea și ce-i cu liniștea și fericirea, ce nu le putem afla decît cu acordul Divin.
   Deocandată impostura, pare în lume mai autentică decît Modelul din CER. Și plătim cu toții, fiind mințiți de multe secole și încă și acuma. Minciuna se folosește cu nerușinare de multe ce-I aparțin doar LUI. Și ne duce încă în eroare cumplită, că mulțimi au plătit și încă plătesc nelegiuirea.
   Ni se pare că sîntem toți de treabă și posibil educabili și de îndreptat, dar încă nu. E doar o părere care trebuie experimentată, doar cînd va dori EL, altfel nu.
   Fiind nedrepți, condiția umană ni se pare inacceptabilă și este, dar trebuie schimbarea. Ca să ne dovedim viabili pe Pămîntul SĂU.