4070...La toți între toți.

  Tot pe net de curînd se făcea caz, cam din greșeală chipurile, un fost nazist o nimerit. Îngropat tocmai într-un cimitir așa zis evreiesc, chipurile zic, că-n realitate. EL ne atrage atenția la toți cînd îi pică bine că-I greșim cam în egală măsură cu toții. Ne luîndu-L în serios mai deloc nici ca Unic Dumnezeu și să-L respectăm și urmîndu-I îndemnurile.
  Cît și ca oameni între oameni, ca și-n natură preocupați a nu ne dezminți ca ființe. Dotate cu gîndire bună și spirit spre înălțătoare gînduri vorbe și fapte, dar cam greu. Ne dăm la cale, mai mult nu și germanii popor de altfel meticulos, civilizat. Și exemplat în intrucție, tocmai aici e chichița I-o fost ușor să-l determine prin anumite împrejurări.
  Prielnice a deraia cu totul înspre o răzbunare, teroare aparent fără cap și coadă. De ni-o zdruncinat încrederea o bună bucată de vreme la toți între toți.

3676..Gîndul neexpus e încă slobod în așa perioadă, doar LUI de se poartă

  O altă prostie ce vi se livrează, gură-cască să înghită pe nemestecate, greșeala cu gîndul doar. O tîmpenie, ni se cere de către CER, clar și concis să nu vorbim și înfăptui nedreptăți, nelegiuiri. Și pe EL să-L urmăm întocmai corect, între oameni și-n natură de asemeni cu bine. Iar despre zeul închipuit de NT și urmat de naivii omenirii, simbolic e pe cruce mereu ca o pacoste necurată pe lume.
  Consimțită de necorespunzătorii oameni, obligîndu-i EL pe închipuitu-l idol să-l ție tot răstignit. Că o cutezat omenirea prin așa tărășenie să I se opună, plătind ea, omenirea și el, acea tărășenie în felul ei. Doar EL și Lumea LUI cunoscîndu-ne îndatoririle, limitele și drepturile definitive.
  E suficientă cerința între oameni așa de netrebnici și neputincioși deocamdată. Să nu înfăptuiască greșeli între ei și-n fața SA, gîndul neexpus e încă slobod în așa perioadă, doar LUI de se poartă.

3431.În viață încă, pierduți, rateuri încă vii, vai de așa lumesc

  Să nu ne amăgim dînd vina pe alții, pe împrejurări, pe obiceiuri nedemne și alte închipuiri. Doar noi înșine am decis neregula, greșeala atunci săvîrșită, părăsiți plătim acuma. Că încă din copilărie ni se trag majoritatea lipsurilor în educație, golurilor de tot felul. Umplute cu ce-o fost la nimereală, șmecherie, trîndăvie, nedreptatea, răutate, ură, urîțenie.
  În vorbe și fapte, nelegiuiri și alte netrebnicii ce ne fac viața calvar, că nu știm de bine. Nu-l cunoaștem, ni-i străin și dărnicia și mila, sîntem haini și spurcați, neoameni. Animalizați cu conștiință aiurită, tărășeniile ne sînt doar în cap, fără Dumnezeu. Ci cu necurățeniile din NT, ne tot ducem de rîpă mereu irecuperabili, înțînați în neputințe.
  Conlucrarea benefică, bunul-simț, bunătatea, omenia nu le știm, sîntem ai nimănui. În derivă spre neantul vieții, în viață încă, pierduți, rateuri încă vii, vai de așa lumesc.

3168.Te rugăm iartă-ne și reîndreaptă-ne privirea rătăcită de la TINE, către TINE, Doamne!!!

  Lumina rațiunii se auto luminează, lăsînd și umbrei dreptul de a fi. Greșeala cît e ea de nedorită se alege cu răzlețe unduiri de lumină în preajma lumii adevărate. Deci e luminată cumva, nu-i adevărat că și merită, dar e acolo prin preajmă și profită. La fel și neghioabele religii, ce-L ascund sub preș, afirmînd minciuna necuraților străvechi-morți.
  Se aleg cu praful de pe tobă, dar îl preamăresc, zicîndu-și verzi și uscate munciuni de îngheață apele. Și pe noi de milenii ne tot duc la vale de EL ferindu-ne, lumina LUI îi atinge prin ricoșeu. Reflexii uitate, dar adorate de neisprăviții SĂI și ai noștri, ca adevărate minuni. Ce-i ajută să ne tot ducă de nas de foarte multă vreme, oare pînă cînd???!!! Doame?!
  Se va mai perinda urîțenia, hîzenia fudulă tare și luxul ce-l pretinde, zare de nerozie tare. O mai suporți Doamne Dumnezeule și pe noi ne perpelești în uitare și cu acordul TĂU!? Te rugăm iartă-ne și reîndreaptă-ne privirea rătăcită de la TINE, către TINE, Doamne!!!