3431.În viață încă, pierduți, rateuri încă vii, vai de așa lumesc

  Să nu ne amăgim dînd vina pe alții, pe împrejurări, pe obiceiuri nedemne și alte închipuiri. Doar noi înșine am decis neregula, greșeala atunci săvîrșită, părăsiți plătim acuma. Că încă din copilărie ni se trag majoritatea lipsurilor în educație, golurilor de tot felul. Umplute cu ce-o fost la nimereală, șmecherie, trîndăvie, nedreptatea, răutate, ură, urîțenie.
  În vorbe și fapte, nelegiuiri și alte netrebnicii ce ne fac viața calvar, că nu știm de bine. Nu-l cunoaștem, ni-i străin și dărnicia și mila, sîntem haini și spurcați, neoameni. Animalizați cu conștiință aiurită, tărășeniile ne sînt doar în cap, fără Dumnezeu. Ci cu necurățeniile din NT, ne tot ducem de rîpă mereu irecuperabili, înțînați în neputințe.
  Conlucrarea benefică, bunul-simț, bunătatea, omenia nu le știm, sîntem ai nimănui. În derivă spre neantul vieții, în viață încă, pierduți, rateuri încă vii, vai de așa lumesc.