3168.Te rugăm iartă-ne și reîndreaptă-ne privirea rătăcită de la TINE, către TINE, Doamne!!!

  Lumina rațiunii se auto luminează, lăsînd și umbrei dreptul de a fi. Greșeala cît e ea de nedorită se alege cu răzlețe unduiri de lumină în preajma lumii adevărate. Deci e luminată cumva, nu-i adevărat că și merită, dar e acolo prin preajmă și profită. La fel și neghioabele religii, ce-L ascund sub preș, afirmînd minciuna necuraților străvechi-morți.
  Se aleg cu praful de pe tobă, dar îl preamăresc, zicîndu-și verzi și uscate munciuni de îngheață apele. Și pe noi de milenii ne tot duc la vale de EL ferindu-ne, lumina LUI îi atinge prin ricoșeu. Reflexii uitate, dar adorate de neisprăviții SĂI și ai noștri, ca adevărate minuni. Ce-i ajută să ne tot ducă de nas de foarte multă vreme, oare pînă cînd???!!! Doame?!
  Se va mai perinda urîțenia, hîzenia fudulă tare și luxul ce-l pretinde, zare de nerozie tare. O mai suporți Doamne Dumnezeule și pe noi ne perpelești în uitare și cu acordul TĂU!? Te rugăm iartă-ne și reîndreaptă-ne privirea rătăcită de la TINE, către TINE, Doamne!!!