Ne luptăm viața întreagă cam în neștire cu forțe ce ne depășesc. Ni se impun dinspre morală, societate, a religiilor nedrepte LUI și nouă și altele. Forțe ce ne domină neînțelese mereu cum vine treaba, de nu sîntem cum trebuie în viață. Cu bun-simț și bunătatea dobîndită în copilăria începuturilor domoale de învățătură. Cumsecade să devenim sociabili și de ajutor între oameni mereu fără resentimente.
Cu toate că-i greu în așa nedreptate împămîntenită în rele, nepăsare și urîte de ură porniri. Și se poate de vrem îndreptarea, ca să ne fie bine nouă și familiei noastre. Ținînd cont neapărat de EL, mereu în gînd și la bine și la rău, ca-n timp să ne revenim. În domenii mai acătării între oameni, uitînd nedreptatea și nelegiuirea ce ne-o tot dat tîrcoale. Înstrăinîndu-ne de omenescul vieții noastre.
Fără aL mai părăsi în veci cît vom mai fi, sinceri și doar cu EL, uitînd de alte nelegiuiri. Străine LUI și nouă, după cum ne-o povățuit EL și odinioară și mai recent în bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu