3089.Farmecul omenirii cum e, nu-L cam lasă pasiv, ci ne mai dă libertate o vreme, n-or fi chiar toate rele

   Rațiunea deasupra firescului uman, a naturii înconjurătoare, nu-i corect. E suspect de cîte presupuse porniri nedrepte oricînd, mai bine astîmpărarea. De-i posibil că-n viață adversarii se aseamănă uneori între ei, izbitor de mult. Derutant de nedrept poate numai unii, ponderare și căutarea cu dreptate adevărul, oricare și de respectat. Că nu-I cunoaștem calea și-i de a ne cuminți cît ne ține firea știindu-L.
  Frămîntarea spiritului dat nouă și ne găsit în concordanță cu Cel de SUS, ci-n micimea. Minciunii deocamdată conformă vremurilor trecute nu tare de mult și încă în zvîrcolire tîrzie. Ce ne întîrzie calea de a o ști, pînă va fi vremea SA. Că e mereu de cînd lumea, o fi, dar ne-o lăsat oarecum din mînă să vadă ce putem. Și nu prea-I mulțumit de noi, altele erau socotelile SALE și nu i-o ieșit cu noi încă.
  Că ne-o dorit în calea SA mai acătării și nu sîntem încă, ci zburătăciți prin lume. Farmecul omenirii cum e, nu-L cam lasă pasiv, ci ne mai dă  libertate o vreme. Să ne căutăm cîte poate nu-s chiar cu totul greșite, inovăm și CER-ul oarecum, nu?!