3104.Pînă atunci doar nedreptatea ne ațîță în domenii ce-i sînt străine, în așa neputință generală

  Rațiunea nu trece înaintea credinței niciodată, dacă cutează, e prostie. Și trebuie grabnic remediată greșeala, pînă nu-i prea tîrziu, luînduni-o-n cap. Și plata-i peșin la soroc, cu chiu cu vai ne știind pe unde să scoatem cămașa. De netrebnicia omenească încă ne educată normal despre EL și noi neîndreptați. Se cade așadar stăruință în îndrepare în fața LUI și a Lumii SALE, încă necunoscută.
  Cum ar trebui pe Pămînt între oameni, e încă suficientă aburire, încercări date în timp. Și cu acordul CER-ului, ce nu am fost în stare să le trecem teferi, ci am căzut. La examenele date și încă și azi necăjim cu așa porniri fără EL prin lumea nedreaptă. LUI și nouă nelegiuiții ce nu-L știm și nici respecta cum se cuvine mereu.
  Iar despre veșnicie, doar EL E de întrebat cînd va fi revenirea aceea mult așteptată. Pînă atunci doar nedreptatea ne ațîță în domenii ce-i sînt străine, în așa neputință generală.

3089.Farmecul omenirii cum e, nu-L cam lasă pasiv, ci ne mai dă libertate o vreme, n-or fi chiar toate rele

   Rațiunea deasupra firescului uman, a naturii înconjurătoare, nu-i corect. E suspect de cîte presupuse porniri nedrepte oricînd, mai bine astîmpărarea. De-i posibil că-n viață adversarii se aseamănă uneori între ei, izbitor de mult. Derutant de nedrept poate numai unii, ponderare și căutarea cu dreptate adevărul, oricare și de respectat. Că nu-I cunoaștem calea și-i de a ne cuminți cît ne ține firea știindu-L.
  Frămîntarea spiritului dat nouă și ne găsit în concordanță cu Cel de SUS, ci-n micimea. Minciunii deocamdată conformă vremurilor trecute nu tare de mult și încă în zvîrcolire tîrzie. Ce ne întîrzie calea de a o ști, pînă va fi vremea SA. Că e mereu de cînd lumea, o fi, dar ne-o lăsat oarecum din mînă să vadă ce putem. Și nu prea-I mulțumit de noi, altele erau socotelile SALE și nu i-o ieșit cu noi încă.
  Că ne-o dorit în calea SA mai acătării și nu sîntem încă, ci zburătăciți prin lume. Farmecul omenirii cum e, nu-L cam lasă pasiv, ci ne mai dă  libertate o vreme. Să ne căutăm cîte poate nu-s chiar cu totul greșite, inovăm și CER-ul oarecum, nu?!

1596.Dreptatea-i mințită și ținută departe

  Că rațiunea, gîndirea e limitată, nu poate rezolva chiar totul, e ceva ne înregulă, deoarece pot visurile, imaginația să cotropească ființa. Nici că gîndirea, rațiunea poate orice nu-i corect, că nu poate. Ci-i un echilibru între imaginație și gîndire ce ne domină și trebuie bine coordonat ca să reușești în viață. E o luptă continuă în noi pînă ne vom realiza ca oameni corecți în ceea ce trebuie să fim, numai cu EL.
   Ni se cere doar să ne facem datoria în orice domeniu ar fi, nu cu orice sacrificiu. Ci în echilibru necesat bunului-simț cu bine și util înainte de toate. Numai nedrepții, imoraliizații nu gîndesc corect și înfăptuiesc dezechilibre în acțiunile lor. Afectînd bunul mers al vieții  sociale, în care oamenii nu cunosc adevărurile necesare vieții. Și dreptatea-i mințită și ținută departe de ceea ce trebuie să fie.
   Nici de EL nu se vorbește în cunoștință de cauză, ci cu false demersuri. Și adevărul SĂU e ascuns și lumea e părăsită de EL și are necazuri continuu.
   Ni se prezintă unele ce credem că-s deosebite și extraordinare, nu că am fi mințiți. Ci singuri, umblînd timp îndelungat după ceva mult dorit, avem false închipuiri. Și la o adică cînd în sfîrșit reușim, îl deținem, ne dezumflăm, mai frumos era în vitrină ca-n realitatea palpabilă. Oare de ce, așa o discrepanță între vis și ralitate? Simplu, mereu trebuie să fim cu piciorele pe Pămînt, că-i greu să ne astîmpărăm, asta e și plătim.
   Așa-i și cu realitatea unei relații cu EL, cînd eram începător și EL investea parcă mai mult în mine. Și eu dădeam parcă mai mult, entuziasm, dar acuma după mai multe aflări, dezumflarea nu-i parcă departe. De fapt am mai multă experiență în relațiile cu EL, EL preocupat și eu doresc, dar îs limitat. Greșesc poate mai puțin și în chestii noi doar, în rest înaintez oarecum. Doar EL o fi știind despre mine ce eu încă nu-mi dau seama.
   Nu știu de-i slăbiciune a rațuinii de a se adresa numai raționalilor și restul îs ignorați. Că-s ignoranți într-ale gîndirii, leneși și nepăsători, atît pricep și cu asta basta. Nu se farmă prea tare dacă atît îi duce mintea. Așa și eu, nu-mi prea merge cu EL în toate cele cîte aș vrea, îs limitat, asta e.