4231..Vom afla.

  Ni se impun cu-n scop încă nedefinit clar anumite mijloace de transport pe roți, ce nu ni-au fost niciodată poate așa dorite. Dar în top încă și azi la mulți alții în vogă curentă civilă și sportivă, cu folos mai altfel o vreme din an în condițiile tehnice de azi. Dar visăm la multe și mari și mărunte cu destule variațiuni pe tema aceasta, ce n-o dibuim încă bine cu toate că se cam bate monedă ce n-o știm de ce?
  Și nu singuri la ultima apariție ci împreună cu-n tare apropiat în plină circulație de urbe nu fără strîngeri de inimă și stres aferent noutății. Dar după cum mi-i felul nu mă dau înapoi de la provocări și le iau ca atare în serios cît pot mai corespunzător, în mirare cînd mă deslușesc mai bine. De ce oare? și la a doua apariție nu la fel, dar tot pe aproape e oarecum încercarea încă necunoscută la zi.
  O fi ceva în gînd de mai de sus, cine știe cît și cum, în continuare de va fi ceva vom afla.

3860...Ci în pauza dinainte de a nu mai fi

  Liberi cu adevărat am vrea fiecare să fim și nu catadicsim niciodată cît am căuta. De nu ne orientează EL și îndreptarea pretinsă de SUS nouă și încă ne dibuită. Ferm și clar defel, nu ne învrednicim în ruptul capului nu ni-i la îndemînă. N-o vedem, ni-i ascunsă încă o vreme, ce nu ni-i nici aproximativ măcar deslușită. Nu că mai e timp, nu e, dar fiind așa înapoiați, din toate punctele de vedere ale CER-ului.
  Nu ne dă prioritatea acestor cunoștințe pînă nu ne dovedim apți de a fi cum ni se tot cere. De ceva vreme, de cînd o venit ultima oară pe la noi și nu numai, ci și din vechime. De vă mai aduceți aminte, cu luare aminte adoptate firesc azi, nu anapoda că-i irosire. De timp și spațiu ca și de materia îndărătnică a vieții neîmplinite de ce oare?!
  Și ne simțim oprimați, nu atunci cînd ne apasă neputința de a fi ceva, ci în pauza dinainte de nu mai fi.

3205.Ne deranjînd pe nimeni, ci văzîndu-ne de pătrățica noastră cît trebuie

  Să nu dezarmăm niciodată, e greu, dar  de afli calea ținete de ea, că-n lume piedici cît vrei și nu vrei găsești. Și lumea-i rea, nepăsătoare de tine și ai tăi, fii cu EL cît poți de bine între oameni. Căutînd să fii cu sinele tău mereu în contact direct, nu prin alți interpuși, ce nu-s corecți. Tu ești pentru tine singurul cel mai indicat și de bine știind și ce-ți trebuie pe moment.
  Conlucrînd imediat la îndreptarea firească ție și alor tăi, cît poți, ne obligînd pe nimeni. Ci îndrumînd cu luare aminte și cele necesare vieții aflări corecte mereu în sfera SA. Și a noastră cît mai bine ne vom afla locul în viață, pe Pămînt și altele ce nu le știm încă. Nemeritînd încă aflarea ce trebuie să ne-o cîștigăm prin străduință de acuma încolo.
  Deci coordonarea vieții intime și exterioare exemplar, e un dacă ne duce mintea. Că de nu e de căutat îndreptarea și limitarea cît putem duce corect și bine. Ne deranjînd pe nimeni, ci văzîndu-ne de pătrățica noastră cît trebuie.

3104.Pînă atunci doar nedreptatea ne ațîță în domenii ce-i sînt străine, în așa neputință generală

  Rațiunea nu trece înaintea credinței niciodată, dacă cutează, e prostie. Și trebuie grabnic remediată greșeala, pînă nu-i prea tîrziu, luînduni-o-n cap. Și plata-i peșin la soroc, cu chiu cu vai ne știind pe unde să scoatem cămașa. De netrebnicia omenească încă ne educată normal despre EL și noi neîndreptați. Se cade așadar stăruință în îndrepare în fața LUI și a Lumii SALE, încă necunoscută.
  Cum ar trebui pe Pămînt între oameni, e încă suficientă aburire, încercări date în timp. Și cu acordul CER-ului, ce nu am fost în stare să le trecem teferi, ci am căzut. La examenele date și încă și azi necăjim cu așa porniri fără EL prin lumea nedreaptă. LUI și nouă nelegiuiții ce nu-L știm și nici respecta cum se cuvine mereu.
  Iar despre veșnicie, doar EL E de întrebat cînd va fi revenirea aceea mult așteptată. Pînă atunci doar nedreptatea ne ațîță în domenii ce-i sînt străine, în așa neputință generală.

2879.Dar tot cu capul spart, că n-o fost și nu-i încă

  Să nu fim naivi niciodată în viață de putem, părinți nu vă angajați voi și mai ales copii! În ceea ce nu știți bine, că-i bine, da știu obișnuința de a fi cum sîntem. Și să vă urmeze, că de fapt nu au încotro, nici voi altă alternativă, mai corectă. Limitați nici pentru binele copiilor voștri nu-l știți, cu toate că v-ați fi dorit. Cine nu ar vrea, dar așa o fost și încă e nedreptatea cu toți pe care-i prinde în mrejele ei neroade.
  Ați pornit o aliniere după alții, că vi s-o zis și pare că-i mai bine și așa mergeți, nu știți binele. Îl aflați în timp de vă săturați, dar ieșirea demnă n-o dibuiți și așa sfîrșiți. O viață întreagă tot căutăm ce nu știm, binele nostru și al copiilor noștri și nu numai. Și eșuăm lamentabil cu toții, fără EL, e degeaba osteneala, nici EL nu ne-o vrut. Așa în timp pînă nu de mult, cînd s-o început dezmeticirea a se înfiripa ici și colo.
  Dar tot cu capul spart, că n-o fost cum trebuie și nu-i, ci doar EL curat de abordat. O fost chiar EL refuzat, în timp pe față chiar de s-o arătat, au luat greșit calea respectivii și au plătit oarecum ca tot omul nedrept LUI și nouă.

2654.Trebuința aceasta o tot evoluat

  Că-I sîntem creația SA în timp nedefinit, decît SUS, dar poate noi nu vom afla niciodată. Și porniți să ne realizăm cum trebuie, trebuința acesta o tot evoluat. De la un simplu neștiut odinioară spre un ceva ce nu-l știm nici acuma. Că-I sîntem datori vînduți a ne îndrepta, cum ne dorește EL între noi înșine și cu EL. Și pe urmă om mai afla cîte ceva în timp, cred, în funcție de ce CER-ul ceva ne admite.
  Ne cunoaște de-a fir-a-păr și ne urmărește și anticipează acțiunile toate. Chiar și gîndurile, interesat să fim pe un drum necesar, de se poate, Acolo SUS știut. Ne mai îndrumă și atenționează de ținem cont de EL și-L știm corect. De-L respectăm cum se cuvine aici pe Pămînt, comportîndu-ne și noi cît mai corespunzător. Cerințelor SALE.
  De nu, avem ce avem, de tras barca pe uscat, în nevoi și necazuri ne ducem viața. Încheind-o înaite de vreme nemulțumiți de trai, înfricoșați de ce va urma în necunoaștere. Că moartea-i înspăimîntătoare pentru nedrepții lumii și ai SĂI.

1777.Ridicîndu-i și pe alții din josnicia lumii nedrepte

   Realizarea, străduința ta desăvîrșită, bună adevărată care te reprezintă și așa o știi. Nu ai voie, cît de nemulțumit, supărat poți fi, să n-o iei în derîdere niciodată. Ci cel mult abține-te un timp să-ți revii la pacea interioară, liniștea ce-ți trebuie.
   Caut-o tot în tine, că-i acolo, doar s-o știi că-i bine. Și pe viitor poți fi botos pe tine, pe lume, pe oricine. Dar nu pe EL și pe opera ta bună, care-ți duce eul mai departe, ridicîndu-i și pe alții mai sus de josnicia nedreptății lumii.
   Deci orice înfăptuire ce-o obții, mai deosebită, care trece de hotarul obișnuitului, derizoriului. Și care-o expui și altora în folosință, de vor, e ceva corect și demn de urmat.
   Majoritatea părem standardizați, în cum gîndim, vorbim și lucrăm. Iar alții par mai potoliți, or fi și mai cuminți, dar îs monotoni și necomunicativi, unii. Să nu cauți a ieși din șabloanele nedreptei vieți, e o pacoste de care trebuie scăpat. Să nu fierbi în sucul propriu, ci să fii cît mai mult tu însăși, cum poți mai bine definit.
  Avem probleme, că n-I L-am scos din cap demult. Și pentru asta plătim de ne rupem inconștienți. Să fim cu bun-simț și cunoscînd doar binele și pe EL, de nu te deranjează, și n-ar avea de ce. Că-I la urma urmei Însuși Creatorul nostru și CEL ce ne are în seamă, Singurul din partea CER-ului. Că nu-L prea știm, că-I discret, treaba LUI și a noastră de cînd lumea.

1365.Părintele grijuliu

   Se zice că-ţi e mai uşor a renunţa la viaţă cînd eşti tînăr, faţă de un om mai în vîrstă care-i reticent şi ţine morţiş la o existenţă oricum o fi. Adevărul e că EL nu ne dă voie să renunţăm la existenţă, aşa de florile mărului, ci să ţinem la ea oricum o fi. Că-i mai anevoie, ori chiar în suferinţă, fiind părăsit de EL, totuşi e darul SĂU dat nouă şi să-L păstrăm şi să-L îmbunătăţim şi EL ne ajută de-L ştim şi îndreptaţi.
   Se zice şi de către teoria lui Robert Brasillach, că-i bine să mori mai înainte de a te înrăi şi nedrept cu timpul să tot devii. Deci decît să lupţi a te  îndrepta cum poţi mai bine, mai bine renunţi la existenţă, cu aşa povară, poate nedemnă de pramatii ordinare. Şi fără putinţă de îndreptare mai bine moartea. Curat murdar. Nu se mai concepe facerea binelui şi bunul-simţ, după ce te-ai murdărit de nedreptatea hîdă, ce concepţie stricată.
   Cînd ai un ideal deosebit şi-l urmezi, timpul nici nu ştii cînd trece şi implicat adaugi cum poţi ceva progresînd continuu. Din contra cînd ţi se schimbă mediul favorabil acelei munci şi dai de mai greul şi cenuşiul unor alte treburi neatrăgătoare. E bine să tot înaintezi chiar de mai greu în direcţia bună şi să nu te laşi, ori aşteaptă vremuri mai bune pregătit şi nu dispera niciodată.
   Numai cu EL alăturea şi respectîndu-L îndreptat ai dreptul şi ţi se dă acest privilegiu de a duce o existenţă mulţumitoare tu şi ai tăi. Şi te poţi considera întregit prin ceea ce faci corect cum vrea EL şi nu-n alte condiţii. Decît de eşti un nedrept încă ne ajuns la scadenţă. Să te implici în prezent cu gîndul şi faptele preocupante acuma, cu învăţăminte despre fapte greşite din trecut care să nu le mai repeţi, dar viitorul lasă-L LUI în seamă.
   Întrucît EL e singurul din CER ce ne are în grijă pe vii de pe Pămîntul SĂU, nu ne-o părăsit decît pentru îndreptări ce trebuiau făcute singuri. Ca la examene şi cîte mărunte îndreptări, reglaje pe direcţiea dată. În colo ne-o supraveghiat cu grija părintelui grijuliu, ori să spunem a Responsabilului de proiectul omenirea de aci.
   Căci de ne părăsea ni se înfunda rău de tot. Că rele şi urîte fapte ştim a ne face unora şi altora în nesimţire continuu şi natura ne-ar fi pedepsit şi ea. Fiind deocamdată încă ne moralizaţi şi ne îndreptaţi corect şi fără ştiinţa SA în noi sădită de tot.