3401.Restabilind ordinea lucrurilor

  Ne tot realizăm în mod deosebit, demonstrîndu-ne competențe de care lumea află. Nu-i cum se acreditează ideea de meseriași, buni profesioniști, desăvîrșiți artiști chiar. Nu, e vorba evident doar de oameni cumsecade, adevărați, demni și la locul lor.  Doar atîta, că un netrebnic nu va fi niciodată în stare de lucruri bune și utile și oarecare altora.
  Cînd vedem micimea înconjurătoare și ne asaltează, ne tăiem poala și nu vrem să avem de-a face. Cu cei ce nu se ridică la nivelul nostră măcar, nerușinarea obraznică și fără noimă. Tărășenia îngustă-n toate cele, inclusiv religios e de evitat, văzîndu-ne de ale noastre cu știrea SA. Nu ne implicăm în dispute cu cine nu-i normal între oameni și-n fața LUI, evitîndu-i!
  Doar atunci cînd se întrece măsura bunului-simț, se cade implicarea în funcție de caz. De partea binelui și corectitudinii în pericol iminent, restabilind ordinea lucrurilor.

3053.Din această cauză EL ne-o ales să ne îndrume

  Muncind, străduindu-ne din greu să realizăm ceva cît mai bun și util nouă și societății. Cît ne privește în dreptul nostru măcar, e de avut grijă să nu ne acrim, ursuzi. De ne abordat, cu care nu se poate conlucra în bună înțelegere, cum e normal. Omenește și firesc, măcar să încuviințăm o bunătate, o voie bună, ce ne deschide spre viață. Aspirațiile de mai bine și frumos, cumsecade și înțelegători mereu.
  Toleranța și conviețuirea demnă între oameni adevărați cu frică de Dumnezeu. Străduindu-ne să fim cît mai calzi, cum ni-i dat nouă românilor să tot fim. Nu ne strică, că și din această cauză EL ne-o ales nu tare demult, să ne îndrume. EL Însuși, nu alte păreri străine și nefolositoare în relațiile cu CER-ul azi. Ne îndepărtați de dorința SA, ce să ne-o însușim acătării întocmai LUI și nouă.
  Cu speranțe de bine nouă și celorlalți ne discriminați, ci învățați a fi oameni cumsecade. Ceea ce ne dorește EL să ajungem corecți și cu dreptatea necesară cunoscînd adevărul SĂU și al nostru mereu.

2696.Nevoia de a fi cum trebuie, corect, bun și util

  Ne jertfim ca să realizăm ceva acolo, orice, nu contează, ba contează pentru noi înșine. Înfăptuirea în sine implică muncă, ruperea din alte activități, timp, voință, tenacitate. Consum de gîndire și nevoia de a fi cum trebuie, cît mai corect și bine, util nouă și altora de-i dorit și poți. Așa ne vrea EL, măcar într-o mică măsură, că-I interesat să-L știm bine și să ne tot îmbunătățim între oameni cumsecade.
  Că-i greu, că-i ușor, vă doresc și vouă să fiți măcar ca mine între oameni. Și cu EL, măcar cît sînt și eu, să vedeți ce și cum, o viață în schimbare, mai altfel. Am făcut școala necesară și altele cum am vrut să mă realizez în viață. Am terminat cu de toate cele, să zicem, pensionar acuma, bunic încă în putere. Bineînțeles cît poate vîrsta, deci nu ca-n tinerețe și totuși EL E în viața mea și mai învăț ce trebuie acuma mai altfel.
  Caut cu destulă dificultate să mă țin, în noua școală, ne-pămînteană, printre pămînteni.

2654.Trebuința aceasta o tot evoluat

  Că-I sîntem creația SA în timp nedefinit, decît SUS, dar poate noi nu vom afla niciodată. Și porniți să ne realizăm cum trebuie, trebuința acesta o tot evoluat. De la un simplu neștiut odinioară spre un ceva ce nu-l știm nici acuma. Că-I sîntem datori vînduți a ne îndrepta, cum ne dorește EL între noi înșine și cu EL. Și pe urmă om mai afla cîte ceva în timp, cred, în funcție de ce CER-ul ceva ne admite.
  Ne cunoaște de-a fir-a-păr și ne urmărește și anticipează acțiunile toate. Chiar și gîndurile, interesat să fim pe un drum necesar, de se poate, Acolo SUS știut. Ne mai îndrumă și atenționează de ținem cont de EL și-L știm corect. De-L respectăm cum se cuvine aici pe Pămînt, comportîndu-ne și noi cît mai corespunzător. Cerințelor SALE.
  De nu, avem ce avem, de tras barca pe uscat, în nevoi și necazuri ne ducem viața. Încheind-o înaite de vreme nemulțumiți de trai, înfricoșați de ce va urma în necunoaștere. Că moartea-i înspăimîntătoare pentru nedrepții lumii și ai SĂI.

1908.EL ne obligă să fim oameni

   În lumea aceasta, așa nedreaptă și părăsită în nevoi, ni-i locul, în ea ne realizăm. Bine rău, asta e, nu avem încotro și EL ne obligă să ne facem datoria de oameni. Cum putem, nu-i ușor cu așa fărădelege peste tot, mai ales știind că se poate și altfel. Nu ni-i dat încă să fim mai altfel, cum poate ne-am dori și nu știm încă nimic.
   Ne lipsesc modelele bune, în nedreptatea asta generală, unde spiritualitatea care ar trebui să fie un model. E o porcărie de netrebnici, la hurtă îI greșesc, părăsiți plătesc, vai de ei, neobrăzații. Și gură cască, care-i urmează la fel o pățesc, ratîndu-și viața.
   Se impune o trecere, o domolire a firii noastre aprige dinspre nedreptate. Spre natura aspră, dar curată, adevărată, demnă, ființă cu EL împreună într-un Tot. Ce nu-L pricepem încă, o împăcare, o îndreptare, potolire în bine și util. Construindu-ne mai altfel, cum ne vrea EL, să ne aflăm singuri drumul cunoașterii. Ce ne lipsește, îndărătnici în rele și urîte fapte și vorbe, ce trebuiesc uitate.

1902.Nu oricum ci respectînd buna conduită

   Să ne învrednicim de viață, să o merităm, existența, deci să ne străduim să fim ceva în viață. Nu că nu contează, ba contează, să ne realizăm, dar nu oricum ci respectînd buna conduită omenească, firească. Să nu ne luăm după nefireasca lume, nedreaptă în EL și între noi fără bun-simț. Condiția e să dorești, să nu zicem cu ardoare, dar totuși să nu ne lăsăm duși de val. Ci să gîndim viața spre bine și util nouă și altora, fără exagerări și lucruri fără rost
   Cultul onoarei, nu că-mi fac de cap, ci cu cap, potoliți înspre bine că-i loc destul de afirmare doar să vrei. Cu folos, cu auto-stăpînire, liber de teamă și pofte nemăsurate și alte înjositoare fapte. Ce uneori ne trec prin cap, fără cap fiind, să ne strunim singuri, ambiționîndu-ne în bine, doar cu bun-simț. Și să nu uităm de EL defel, că-i degeaba viața, nu că-i imposibilă, dar e searbădă. Și-i păcat că EL tocmai Creatorul să nu participe alăturea de noi. La realizarea noastră, că EL ne-o inițiat și ne știe mai bine ca noi pe noi.
   Și ne va ajuta, nici nu știți cum, veți vedea, doar răbdare și însușirea frumosului din noi.

1850.O limpezire a gîndurilor și faptelor pînă aflăm calea

   Ne dorim în mod firesc să știm dinainte unde e bine să ne manifestăm și unde nu în viață. Noi și familia noastră, cum e de făcut să nu avem probleme, ci să ne realizăm. În condiții corecte, asta-i dilema, binele de înfăptuit din convingere. E foarte greu de învățat după atîta nedreptate și înrăire, dezordonată, apucată.
   E nevoie de o limpezire a gîndurilor și faptelor pînă aflăm calea de urmat. În liniște exterioară și interioară, cu interes aflarea noastră și ce-i de făcut. Numai cu EL că-i lîngă noi mereu și ne așteaptă, să ne hotărîm odată. S-o rupem cu necunoașterea necesară pînă la un punct, după care să ne revenim. Cum de fapt sîntem programați din facere dar încă nu ne știm calea, hoinărind încă.
   Să ne potolim între oameni, începînd cu familia și continuînd cu toți cei ce merită deocamdată. Pe urmă și restul încet, încet calm și cu preocuparea necesară îndreptării firești. Cînd apar probleme și ne depășesc îI cerem ajutorul și ni-L va da. Să știm ajutorul cum îl gestionăm corect, să nu-L dezamăgim, căutînd să ne depășim chiar pe noi înșine.
   În relațiile cu EL, e dificil încă o perioadă și poate că mereu, să știm cum trebuie să fim. Dar măcar să ne dăm interesul cu bunul-simț omenesc, firesc. Pînă vom intra într-o oarecare comuniune cu EL și-n lumea noastră limitată încă-I ne înțeles. Să împăcăm ce nu știm, aflînd, cu ce știm, cît putem din societatea din care facem parte.