4067...Suplimentar cumva, la îndreptarea oricum înfăptuită.

  Nevoia de alimente ca să trăim normal, prin muncă de obicei obținute, învingîndu-ne foamea. Astîmpărîndu-ne firescul firii date, nu exagerînd că ne costă ca tot ce-i prea mult. Și nici insuficient că iar dăunează bunului vieții normale în mersul ei mulțumitor. Sînt cazuri cînd ne dorim înfometarea ca să realizăm cîte încadrări în bareme. De greutate și de felul cum arătăm, multe ducînd la sluțirea firescului dat, poate nici nu realizăm.
  Că ne fac rău, plătind la o adică de minte nu avem și se poate prea tîrziu dezmetici. Tot ca o părăsire în necazuri de nu sîntem cum ne tot dorește EL să fim. Se mai poate unii să postească și EL aici e de acord, cu un singur amendament de mirare pentru alții. Nu în silă, ci cu devotament de dăruire acele posturi chiar cu o bucurie, mulțumire.
  Că-I închinăm LUI ceva ce ni-i la îndemînă, demonstrîndu-I că dorim îndreptarea. Asta fiind suplimentar cumva, la îndreptarea oricum înfăptuită demn și acătării.

3717.Chiar de pare plictisitoare morala e trebuincioasă mereu

  De trîndăvim mereu civilizația nu are cine ne-o face, e de muncă și de cunoaștere e nevoi. Înălțarea atît cît catadicsim de cuviință într-o aflare continuă de bine și util vieții. Plăcerea vine ulterior și aceea limitată de noi înnoiri înspre ceea ce ne trebuie mereu. Din mersul existențelor, fiecare-și află datul și nu-i de stat cu mîinile-n șold, ci de aflat cum e căutarea adevărată.
  Demnă umană în strînsă legătură cu Divinitatea cea Adevărată, nu minciuna că ne tot costă. Și de înaintat nu înaintăm defel, tributari LUI nu avem învoire de SUS a fi, ci nu reușim mai nimica. De căzut nu ne va cădea para mălăiață, deci s-o dus perioada lui nătăfleață. Strădaniile înfăptuirilor cumsecade nouă tuturora nu prin sincere înfăptuiri, ce ne pot da de gol mai degrabă micimile.
  Chiar de pare morala plictisitoare e trebuincioasă mereu, altfel e de izbeliște viața.

2919.Curățite și înmiresmate de bine și utilul regăsirii

  Misterul e legat tot de însingurare, muncă pentru izbînda ce-o afli, realizarea deosebită. Că-i taină necomplicată pentru cine le știe, citește, paște, stăpînește la îndemînarea. Ce-i simțită pe acolo unde te afli, oarecum sălășluiește nestingherită ademenitoare. În preajmă îi dă tîrcoale, pentru alții deosebit de greu, dar acolo ușor, creativ însingurat deocamdată.
  Dar școlirea se plătește, așa-i cerința și de probă am primit. Fără slogane și gălăgie, în liniștea cuprinsă dătătoare de speranțe de mai bine. Cu datele imediate ale conștiinței de lucru, străfunduri de îndemnuri de mult statornicite. În ființa neamului, regăsite-n noi, să ne bazăm că-I plac așa cum ne cum. Să ni le înălțăm o dată cu noi, curățite și înmiresmate de bine și utilul regăsirii.
  Că avem amintirea obidei, ocara cugetelor noastre, năzărite-n optimism deșert. Nu-i concurs de împrejurări ci tainică îndeplinire a unei știute Acolo înfăptuiri.Că-i și șovăire, e dar ne căutăm de drum, cum e de urmat firesc cum putem.

2696.Nevoia de a fi cum trebuie, corect, bun și util

  Ne jertfim ca să realizăm ceva acolo, orice, nu contează, ba contează pentru noi înșine. Înfăptuirea în sine implică muncă, ruperea din alte activități, timp, voință, tenacitate. Consum de gîndire și nevoia de a fi cum trebuie, cît mai corect și bine, util nouă și altora de-i dorit și poți. Așa ne vrea EL, măcar într-o mică măsură, că-I interesat să-L știm bine și să ne tot îmbunătățim între oameni cumsecade.
  Că-i greu, că-i ușor, vă doresc și vouă să fiți măcar ca mine între oameni. Și cu EL, măcar cît sînt și eu, să vedeți ce și cum, o viață în schimbare, mai altfel. Am făcut școala necesară și altele cum am vrut să mă realizez în viață. Am terminat cu de toate cele, să zicem, pensionar acuma, bunic încă în putere. Bineînțeles cît poate vîrsta, deci nu ca-n tinerețe și totuși EL E în viața mea și mai învăț ce trebuie acuma mai altfel.
  Caut cu destulă dificultate să mă țin, în noua școală, ne-pămînteană, printre pămînteni.

2539.Aproape i ne închinăm construcției

  Uneori într-atît de cuprinși sîntem de muncă, de realizări, că restul nu prea mai contează. Nici chiar familia, și viața se confundă cu preocuparea ce o avem într-un domeniu oarecare. Ori din contra, edificăm o realizare deosebită, păcat că uneori ajungem așa de absorbiți de acea muncă. Că aproape i ne închinăm construcției de orice fel, de care pare că depindem mai mult decît e normal.
  Nici chiar așa, că-L supărăm, pentru că locul LUI unde mai E? E neapărată nevoie, că de asta sîntem așa debusolați uneori și ne închinăm unor lucruri și lucrări. În lipsa unei îndrumări corecte, nu către nedreptele religii, or fi poate unele mai acătării pe undeva, nu știu încă. Îndrumarea contează, inițierea, părinții încă din copilărie și cît ei vor exista, știindu-L corect.
 Că de nu-L știu corect Cine E și vă îndrumă după nelegiuitele religii. Ca și ei veți fi părăsiți în nevoi și grăbiți, nemulțumiți lumea o veți părăsi. Ne realizîndu-vă cum ați fi dorit, mulțumitor și îndestulați de viață, voi și familia. Că-n fața LUI foarte mult contează familia bine închegată, o apără, de-i corectă, omenește vorbind.

2280.Nu de al nedrepților închipuiri ce-s morți vechi

  Să nu ne lăsăm numai în voia LUI, că nu pentru asta ne-o dat să fim pe Pămînt. Ci prin muncă și dezvoltarea noastră bună, corectă, ținînd cont de EL. Nu de al nedrepților închipuiri ce-s morți vechi ori mai noi, zeificați pe nedrept de oameni aflați în fărădelegea SA. Părăsiți, plătesc de-a valma, inițiatori și gură-cască, ratîndu-și viața, pentru care-s dați pe Pămînt.
  Adica să-L știe corect, deocamdată că evoluăm continuu. Și cum trebuie între oameni, moralizați înspre bine și util nouă tuturora, fără ură și invidie ci cu bună-purtare. Deci EL ne-o investit pe Pămînt cu minte și spirit Divin, dar să ne acomodăm condițiilor de aici, ne stricînd echilibre milenare ale naturii date. Să ne însoțească mereu în colaborare reciprocă, natura fiindu-I mai apropiată decît noi LUI. Nu cum acuma omul nu ține cont de mediu înconjurător, dezechilibrîndu-l mereu de un timp.
   Și plătește, că spre deosebire de EL, ce ne rabdă multe, natura are dezlegare de la EL, cînd întrecem măsura ce ne apără, să ne scuture pentru a ne învăța ceva minte. Dar e greu în așa nedreptate continuă, fără Baza vieții în vigoare în lume, ci fărădelegea în EL, ci în necurații morți. Fără pic de respect în fața noastră cum am fost dați să ne dezvoltăm cumsecade și cu EL în gînd.

2183.Dedați cu urîtul și răutatea lumescului ordinar

  Să căutăm acuma dreptatea e o muncă de ne dorit în lumea asta nedreptă LUI și nouă. Oricine ni se opune, dedați cu urîtul și răutatea lumescului ordinar. Doar EL de vrea totul se poate, cînd va dori să-nceapă schimbarea aceea mult dorită. Și încă ne știută ci doar așa bănuită oarecum de unii și alții. Deci numai cu ajutorul SĂU, ori cam așa ceva, cînd va hotărî EL, doar atunci.
   Să ne știm a mulțumi acum cu cît ni se dă voie, corect din incorectitudinea asta continuă. Unde doar nedrepții au cîștig și numai EL îi mai pune la punct cînd socotește. Chiar de ne vine uneori să ne schimbăm și pe alții, eroismul mereu ne-o dat ghes. Dar nu-i încă dată voia în lume și ne mulțumim încă cu simpla viețuire în micimea noastră a fiecăruia cum poate.
   Că știm că nu sîntem de mare hasnă, ci mincinoși și înrăiți în urîte apucături. Cu oarecare cultură și spirit înălțător cînd și cînd se mai salvează aparențele. De putem și chiar vrem și ni-i la îndemînă, fără mari demersuri, că ne lăsăm ușor de îndreptarea preconizată oarecum.

1731.O vom afla și coordona viața după ea

   Deci împrejurările oricare ar fi îs scuze pentru cei ce nu vor să se implice în viață. Împotrivirea condițiilor existenței, la o trăire îs curente, firești, fiecare le simțim. Nu ne cade din pod nimic ci trebuie muncă, seriozitate cu bun-simț și utili să fim. Și toți avem de SUS o cale de urmat, nu ne putem eschiva, orice am face. Ne va urmări pînă o vom afla și ști a o urma întocmai.
   Rezolvînd acea parte din chemarea dată nouă încă de la Facere, de credem ori nu. Că uni-i zic destin, hazard ori cum doresc, nu contează, o vom afla și ne vom coordona viața după ea.
   Să amintim aici și de nedrepții lumii care în istorie au plătit groaznic cu sînge, cutezanța de a I se împotrivi. E plin trecutul cu astfel de tragedii umane fără urmări de îndrepare. Și azi actualii nedrepți tot așa procedează împotrivindu-se Divinității Adevărate.
   Și îmbrățișînd necurata închipuire, hoitul, scheletele de morții de pretutindeni. Și colac peste pupăză îs și imorali și înrăiți și fără EL în continuare, fudui de așa prostie în trăire. Și plătesc amarnic și dispar pe capete în neștirea adevărului. Baza vieții ne fiind în lume de mult tare și nici nu se omoară s-o afle nimeni.
   Bineînțeles nedrepții își caină urmările neroziilor lor, disparițiile și toate distrugerile. Ne pricepînd nimic din lumea asta, că fără EL nu-i nimic posibil.
   Se zice și ceva adevăr e, că EL ne-o dat spiritul și gîndirea și de asta nu ne înțelegem pe noi înșine. Dar nu din asta îL ignoră și nici îndreptarea n-o urmăm cum ne pretinde EL.

1390.Prostia, e greşeală în faţa SA

   Cînd izbînda-i mare şi bucuria pe măsură strigată-n zări să se audă. Şi nu contează între oameni ce-o fost ai tăi, ci ceea ce eşti în stare singur de poţi mişca înspre o ceva mai deosebit. Ţi se recunoaşte , de nu, nu-ţi vei afla locul rîvnit. Rîvnă şi-n dezvoltarea ta s-o confirme. Nu trebuie delăsare şi nici fudulă pe nimic existenţă, ci muncă şi căutări pe ce să te bazezi în calea aflării tale.
   Se tot credirează ideia că şi cei nedrepţi şi răi, în final vor fi iertaţi şi trecute cu vederea faptele lor mîrşave. Şi-n finat cu toţii ne vom împăca şi-o vom duce cu toţii într-o armonie undeva cîndva. Pînă una alta, nu-i aşa şi EL ne cere să-L urmăm, cu îndreptare înspre bun-simţ cu bine şi să-L ştim cît mai corect.
   E un sîmbure de adevăr oarecum, cei răi şi nedrepţi-s lăsaţi în lume şi pentru a ne piedepsi pe noi ăştea ce altfel nu-I găsim calea corectă. Cînd din varii motive de nepricepere corectă şi altele inexplicabile lumeşti, alunecări înspre greşeli ce I le înfăptuim.
    Trebuie să fim readuşi la drumul adevărat, conştienţi că alta-i viaţa ce trebuie s-o ducem înspre EL, cum se cade. Îndreptîndu-ne în timp cum se doreşte SUS, vom scăpa încet  înspre ceea ce trebuie să ştim corect şi nu vom mai avea nevoie de îndrumări. Starea de auto-cunoaştere şi viaţă în EL cum se cere, singuri ne-o vom duce şi nu-I vom mai greşi. Totuşi îndrumări şi fine corecţii se vor mai face în timp, depinde de mai mulţi factori care se vor afla la vreme.
   În ceea ce-i priveşte pe netrebnici, pe ei, nu-i scuteşte nimeni de îndreptarea cerută de EL, de-o vor face cum se dorecte SUS, bine. De nu-i, va părăsi şi nevoile îi vor năpădi, dispărînd fără rost simţit prin lume. De asta unii mai cu simţ al dreptăţii, dar încă nu îndreptaţi, se-ntreabă de ce le prieşte viaţa unor răi şi ei mai acătării, nu prea. Simplu răi, mai au de îndeplinit sarcini de a ne îndrepta (altoi) cînd îI călcăm în străchini şi-s lăsaţi cu o socoteală, aşa.
   Şi să nu-i cerem LUI socoteală decît pentru puţina minte ce-o avem, de nu-L pricepem şi ce-i de făcut? Şi căznindu-ne în a-L pricepe şi EL ne va ajuta de merităm, fiind sinceri interesaţi de EL şi să-L slujim. Deci prostia, e greşeală în faţa SA de nu ţi-o îndrepţi, chiar cerîndu-I insistent ajutor pentru a-L şti corect.